Roman: Înfruntând furtuna (I-I)

Cuvânt înainte

Mă numesc Zhong Fangqiong (cândva foloseam numele Zhong Mingfang). Sunt o femeie de 39 de ani.

Adresa mea este: Apartament #7, Sc. 3, No. 4 Clădirea Renheyuan, Sector 36 Dongsan Calea Erhuan, Oraşul Chengdu, Provincia Sichuan. Adresa casei părinteşti este: Comuna a 7-a, Satul Yangming, Districtul Yunlong, Oraşul Jianyang.

Aveam o afacere proprie în valoare netă de 700.000 Yuani¹ şi un venit lunar mai mare de 10.000 Yuani. M-am născut cu un anevrism al arterei craniene în piciorul drept, şi timp de 30 de ani am căutat un tratament, pe care nu l-am găsit niciunde. În 1995, chirurgi de la Spitalul General al Armatei Chineze mi-au făcut o operaţie la picior înlăturându-mi în întregime un vas de sânge, dar starea sănătăţii mele tot nu s-a îmbunătăţit. În 1997, peste 30 de experţi de la Universitatea Medicală de Est a Chinei (cunoscută şi sub numele de Universitatea Medicală Sichuan) s-au reunit pentru a discuta cazul meu. Verdictul lor unanim a fost că anevrismul arterial intra-cranian este o boală rară şi dificil de tratat, iar comunitatea medicală internaţională trebuie să dezvolte un tratament efectiv pentru această boală. Dar după ce am practicat Falun Gong doar 2 luni, anevrismul arterial intra-cranian pe care-l aveam a dispărut în mod miraculos. Pentru prima dată în viaţă trăiam experienţa bucuriei de a fi pe deplin sănătoasă. Pe 20 iulie 1999, regimul lui Jiang Zemin a violat Constituţia Republicii Populare Chineze şi a pornit o persecuţie nemiloasă împotriva Falun Gong şi a practicanţilor acestei şcoli. Asemeni celorlalţi zeci de mii de practicanţi, am îndurat persecuţii de nedescris în ultimii ani. La persecuţia mea au luat parte mai mult de 38 de organizaţii. În total am fost deţinută în mod ilegal de 29 de ori şi am petrecut 743 de zile în diferite centre de detenţie şi lagăre de muncă silnică. Am fost supusă la tot felul de torturi inumane. În prezent nu mă pot întoarce acasă, fiind forţată să călătoresc, schimbându-mi mereu locul pentru a evita o nouă arestare.

Partea I. O viaţă într-o sferă a suferinţei

Sumarul: Înainte de a începe cultivarea în Falun Gong, tot ceea ce îmi doream, era să strâng bani în speranţa de a-mi vindeca boala, şi mă pregăteam pentru paralizia care era iminentă ……

Capitolul 1: O copilărie amară

a) Semnul purpuriu din naştere

M-am născut pe 21 August 1965 într-o familie nenorocoasă la poalele Muntelui Miaozishan, în satul Yangming, Oraşul Jianyang, Provincia Sichuan. Suferinţa din viaţa mea a început încă din ziua naşterii mele. La sosirea pe lume aveam semne purpurii din naştere, care îmi acopereau partea dreaptă, întinzându-se de la şezut către laba piciorului. Sunt al doilea copil dintre 4 fete. Tatăl meu a suferit odată o operaţie de hernie, nemaiputând efectua munci grele după aceea. Mama mea a crescut într-o familie săracă care nu a putut-o duce la spital atunci când s-a îmbolnăvit, şi astfel a rămas cu piciorul stâng fără vlagă. Sora cea mai mare a contractat o paralizie infantilă, atunci când a împlinit 5 ani. Neprimind îngrijire medicală potrivită, piciorul drept şi laba aceluiaşi picior au suferit o deteriorare permanentă, ea devenind binecunoscuta oloagă a satului.

În vara celui de-al şaselea an din viaţă, dintr-odată am văzut un vas de sânge negru, care mergea de la laba piciorului drept către şezut de-a lungul semnelor purpurii din naştere, lucru care i-a speriat pe părinţii mei. Au împrumutat bani şi m-au dus la clinica din satul nostru, iar mai apoi la clinica oraşului Yunlong. Au cheltuit bani mulţi şi am luat multe medicamente, dar starea sănătăţii mele nu s-a îmbunătăţit câtuşi de puţin după o jumătate de an de tratament la clinicile locale. A sosit iarna, vremea s-a răcit, dar inimile părinţilor pline de afecţiune pentru nefericita lor fiică nu s-au răcit. În ciuda propriei sale neputinţe, tatăl meu m-a dus la Spitalul de Medicină Chineză al oraşului Jianyang, la 22 de mile depărtare. Doctorul mi-a spus că sângele din interiorul vasului a murit, blocând vasul. Mi-a prescris o cantitate mare de medicamente chinezeşti, din plante în formă de sfere de mărimea unei curmale, pentru revigorarea circulaţiei sângelui, şi i-a spus tatălui că trebuie să iau medicamentul pentru o lungă perioadă de timp. După ce a plătit medicamentul, tatălui nu i-au mai rămas bani. Dacă am fi luat autobuzul pentru a ne întoarce acasă, tatăl nu ar fi trebuit să-mi cumpere bilet, eu fiind copil, dar biletul său l-ar fi costat 90 de cenţi. În acea vreme 90 de cenţi nu era o sumă chiar mică pentru un ţăran. I-ar fi luat peste 10 zile pentru a câştiga acea sumă, aşa că am decis împreună să mergem acasă pe jos. A durat să parcurgem cele 22 de mile de la ora 1 după amiază până seara la ora 9.

b) Consultând doctori şi căutând medicamente.

Pentru a-mi ajuta părinţii să câştige bani pentru a-mi trata boala, mă trezeam de dimineaţă şi mă culcam târziu pentru a strânge bălegar sau iarbă, fiind copil. Şcoala de copii pe care o urmam era la o distanţă de 5 mile de casă. În fiecare dimineaţă mă duceam la şcoală cu un coş. La prânz, în timp ce colegii trăgeau un pui de somn, eu mă duceam să culeg iarbă de pe un munte din apropiere. De asemenea în drum spre casă strângeam iarbă. Când ajungeam acasă era destul de întuneric. Când îmi terminam treburile gospodăreşti era de obicei trecut de miezul nopţii. În apropierea casei mele este un cimitir. La vârsta de 8 ani am văzut fantome în tufişurile de lângă casă. Nu am putut şterge din memorie ceea ce văzusem, deseori noaptea mă speriam foarte tare şi porneam radioul pentru a nu auzi zgomotele de afară. Părinţii mei au mers pretutindeni, căutând un remediu pentru boala mea. Starea mea a ajuns în cele din urmă destul de stabilă pentru a merge la gimnaziu. Pe vremea când urmam gimnaziul, mama a auzit de la oamenii din oraşul natal al părinţilor ei, că acolo s-ar afla un doctor foarte bun în acupunctură, în Districtul Dafo, în ţara Lezhi. Părinţii mei au decis să fiu văzută de doctor. Nu ar fi cedat, atâta timp cât mai exista o licărire de speranţă. Tratamentul odată început, în fiecare sâmbătă după terminarea şcolii, trebuia să merg 20 – 25 de mile pentru a mă întâlni cu doctorul. Atunci aveam numai 12 ani. Doctorul a spus acelaşi lucru pe care mi l-au spus şi ceilalţi doctori – vasul de sânge era blocat şi trebuia să folosească acupunctura pentru a forţa sângele să circule, prevenindu-i stagnarea. În fiecare tratament trebuia să introducă ace de acupunctură de mărimi diferite, unele lungi, altele scurte, unele mari, altele mici, în toate punctele de acupunctură de la şezut până la piciorul drept. Simţeam ca şi cum aş fi fost muşcată de zeci de mii de ţânţari. De asemenea simţeam multe senzaţii în acelaşi timp, inclusiv umflături, durere şi amorţeli. Mai mult, doctorul trebuia să răsucească toate acele câteodată. Când simţeam că durerea a plecat, aceasta revenea. O singură şedinţă dura o jumătate de zi. De fiecare dată mă consolam, spunându-mi că mai bine aş fi murit, dacă sensul suferinţei mele ar fi fost acela ca în viitor să fiu eliberată de suferinţă şi să mă pot bucura de o viaţă mai bună, odată ce voi fi scăpat de boală.

c) Un drum noroios prin furtună

De câte ori se termina şcoala, mergeam cu fetele de 5 – 6 ani din satul meu într-un loc la 10 mile distanţă pentru a strânge iarbă, pentru a câştiga banii necesari tratamentului bolii mele.

Deoarece nu ne întorceam acasă până la înserare, nu puteam să luăm prânzul. Mama mea făcea tot ceea ce putea pentru a-mi găsi câte o gustare bună, cum ar fi câteva arahide, un ou fiert, sau zahăr candel. Întotdeauna împărţeam gustarea cu fetele din satul meu, pentru a fi sigură că mă vor lua cu ele şi data viitoare.

Într-o zi am strâns cam 20 kg de iarbă. Aveam numai 12 ani şi greutatea apăsa atât de tare, încât nu-mi puteam ţine spatele drept. Se întuneca, şi până acasă mai erau multe mile. Făceam tot posibilul să ţin pasul cu fetele mai mari. Deodată a început să plouă şi drumul a devenit noroios şi alunecos. Pantofii mei erau din pânză şi era greu să umbli cu ei prin ploaie şi noroi. I-am scos pentru a nu cădea. Nevăzând bine noaptea, am intrat în nişte spini care mi-au intrat în picior. Lacrimile îmi curgeau pe faţă, dar nu am îndrăznit să spun nimic celorlalte fete, şi mi-am continuat drumul. Faţa îmi era scăldată în ploaie, transpiraţie şi lacrimi. În drum spre casă a trebuit să coborâm muntele Longzhongtuo. A trebuit să trecem pe o muchie îngustă în apropierea unei stânci pe deasupra unui torent. În acel moment era destul de întuneric. Nu puteam vedea nimic. Singurul lucru pe care-l puteam auzi era sunetul torentului. Muchia era pavată cu stânci. Era o bucată de stâncă foarte mică. Era ceva aşezat temporar şi nu avea nici un fel de stabilitate. Când păşeai pe ea puteai simţi piatra fugind de sub piciorul tău. Deoarece mulţi călcaseră pe ea, deasupra se formase un strat gros de noroi galben. Datorită ploii, noroiul a făcut ca piatra să fie foarte alunecoasă. Dacă aş fi alunecat, aş fi picat peste stâncă, căzând în torentul de jos. Eram teribil de speriată dar am reuşit să trec. Am continuat mersul, în final am văzut câteva lumini din satul nostru; eram foarte obosită ca să mai fac vreun pas. Le-am spus fetelor din sat că voi aştepta acolo şi le-am rugat să spună părinţilor mei să vină şi să mă ia de acolo. Când în final a venit tatăl meu, durerea se revărsa din inima mea ca un torent. Am căzut în braţele tatălui. Plângeam şi iar plângeam. Eram atât de furioasă din cauza bolii mele. Dacă nu aş fi avut-o, cum aş fi putut fi făcută să sufăr atât de mult?

Notă:
[1] Yuan: moneda chinezească. Venitul mediu lunar în China este de cca. 500 Yuani de persoană.

Acest roman este disponibil şi în limba engleză la adresa:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2004/10/14/53447.html

Cuprins:
→ Partea 1 – Capitolul 1
→ Partea 1 – Capitolul 2
→ Partea 1 – Capitolul 3
→ Partea 2 – Capitolul 1
→ Partea 2 – Capitolul 2
→ Partea 2 – Capitolul 3
→ Partea 3 – Capitolul 1
→ Partea 3 – Capitolul 2
→ Partea 3 – Capitolul 3
→ Partea 3 – Capitolul 4
→ Partea 3 – Capitolul 5
→ Partea 4 – Capitolul 1
→ Partea 4 – Capitolul 2
→ Partea 4 – Capitolul 3
→ Partea 5 – Capitolul 1
→ Partea 5 – Capitolul 2
→ Partea 6 – Capitolul 1
→ Partea 6 – Capitolul 2
→ Partea 6 – Capitolul 3