Roman: Înfruntând furtuna (IV-2)

Continuând Partea 4 – Capitolul 1: http://ro.clearharmony.net/articles/200705/1310.html

Partea a 4-a. Condamnată la muncă forţată

[Notă: în interiorul campusului de muncă forţată, locatarii urlau deseori unii la alţii: "Ştii care este cel mai mare cult din China?” “Acesta este campusul de muncă forţată!"]

Capitolul 2 Particule Dafa

Ţinută în strictă izolare

[PureInsight.org] Începând cu Iulie 2001 am fost închisă într-o cameră mică a campusului de muncă împreună cu alţi 10 practicanţi Falun Gong hotărâţi. Unii colegi au primit ordinul de a ne urmări îndeaproape şi nu ne-au permis să facem nici măcar un pas în afară. Am fost forţaţi să stăm zilnic pe scaune mici cu ochii privind înainte, cu spatele drept şi cu ambele palme în poală, de la ora 06:30 dimineaţa, până la ora 22:30. În tot acest timp nu ne era permis să închidem ochii, iar de vorbit nici nu se punea problema.

Temperatura din interiorul camerei atingea pe timpul zilei deseori 500 C sau chiar mai mult. Fiecare zi ne-o petreceam în aceeaşi cameră mică, unde în acelaşi timp trebuia să servim masa, să bem, să ne urinăm, să defecăm şi să dormim. Nu ni se dădea decât un bazin de apă pe săptămână. Deoarece nu ni se dădea apă suficientă, temperatura fiind în acelaşi timp foarte ridicată, mulţi leşinau de căldură. Corpul practicantei Huang Lisha avea inflamaţii pe întreaga suprafaţă. Hainele îi erau pătate de sânge şi puroi gălbui. Ulterior a murit în urma torturii.

“De ce sunt discipolii Dafa torturaţi fără pic de milă de către malefic? Deoarece ei persistă în credinţa lor dreaptă în Dafa şi deoarece sunt particule Dafa." (din "Dafa este indestructibilă" din Esenţiale pentru avansarea ulterioară II)

În Septembrie m-au mutat la plutonul 9 al campusului de muncă. Când am plecat, câţiva practicanţi erau închişi încă în camera cea mică. Am văzut cum erau torturaţi unii practicanţi cu cruzime, dar nu puteam face nimic pentru a-i ajuta. De exemplu Zhu Xia era o practicantă de 32 de ani, din acelaşi campus de muncă forţată. Zhang Xiaofang, supraveghetor al plutonului 7 le-a pus pe două toxicomane să-i umple lui Zhu Xia forţat gura cu cârpe murdare. După care o târau înainte şi înapoi pe podeaua acoperită cu piatră cubică şi nisip. Când treceau prin faţa monitoarelor video, pretindeau că totul este normal, pentru a nu fi înregistrate. Dar după ce treceau de monitoare, continuau să o târâie. Când cele două narcomane oboseau, venea o altă serie de narcomane, care continuau să o târască de jur împrejur. Spatele lui Zhu Xia, părţile ei intime şi picioarele erau pline de nisip şi piatră mărunţită iar corpul îi era acoperit de sânge. Zhang Xiaofang a dat apoi ordin la 10 foste practicante, care fuseseră spălate pe creier să sară pe Zhu Xia: unele trebuiau să o tragă de păr, altele să o scuipe, altele să o tragă de mâini şi de picioare, iar altele să stea pe ea şi să o bată. Au bătut-o şi au hulit-o pe Zhu Xia, până au obosit, nemaiputând continua. În acea vreme Zhu Xia nu mai putea sta în picioare neînsoţită. Zhang Xiaofang a rugat apoi un medic să-i scoată particulele de nisip şi piatră din răni, dar practic era imposibil să le scoţi pe toate. Mai mult, Zhu Xia a fost făcută să plătească ea însăşi costul destul de ridicat al facturii medicale.

Zhu Xia a fost reţinută în mod ilegal în campusul de muncă forţată pentru o perioadă de peste un an şi jumătate. După asta a fost trimisă la trei sesiuni consecutive de spălare pe creier care s-au întins împreună pe un interval de 10 luni. (în districtul Pi şi în oraşele Pengzhou şi Xinjin). Persecuţia brutală şi tortura inumană au afectat-o în mod sever pe Zhu Xia atât fizic cât şi psihic. În Septembrie 2003, când încă se afla la centrul de spălare al creierului din oraşul Pengzhou fusese deja torturată până în faza în care avea halucinaţii şi vorbea iraţional. Dar cu toate astea, şeful acestui centru pe nume He Yuanfu îi refuza eliberarea. În schimb continua să o tortureze şi să-i spele creierul. Starea ei se deteriora, ea începând să aibă episoade de halucinaţii din ce în ce mai frecvente. Apoi a suferit un colaps mental. Se afla mereu într-o stare de agitaţie, în care se succedau plânsul, râsul, vorbirea iraţională şi lovirea uşilor şi ferestrelor cu pumnii. De asemenea mânjea totul cu excremente umane. Când se culca, rupea cusătura plapumei şi folosea umplutura din bumbac pentru a se acoperi. După ce cazul ei a fost făcut public, autorităţile din centrul de spălare al creierului au trebuit să o elibereze pe data de 2 Aprilie 2004. În prezent Zhu Xia locuieşte la casa ei, dar nu poate avea grijă de ea însăşi. Mama ei de 70 de ani trebuie să aibă grijă de ea, de fiul ei în vârstă de trei ani, cât şi de tatăl lui Zhu Xia, care a suferit un colaps mental în urma torturilor din timpul Revoluţiei Culturale din anii '70. Soţul lui Zhu Xia pe nume Wang Shilin este de asemenea practicant Falun Gong. A fost trimis în mod ilegal de trei ori în campusuri de muncă forţată, acum aflându-se în campusul de muncă forţată Xinhua din oraşul Mianyang, provincia Sichuan.

Doamna Zhang Fengqing este o practicantă în vârstă de 50 de ani. Poliţia din Longquan i-a stors 10 000 de Yuani (cca. 1 200 USD), a deţinut-o de câteva ori, iar în cele din urmă a trimis-o în campusul de muncă forţată. Aici Zhang Xiaofang a lovit-o cu bastonul electric, i-a îndesat gura cu cârpe şi a legat-o de mâini şi de picioare de un copac mare. Altă dată a fost legată de o masă enormă de lemn cu mâinile imobilizate pe două ferestre. Trupul îi era întins în formă de cruce, fiind obligată să rămână pentru mult timp în acea poziţie. Altă dată şapte – opt gardieni bărbaţi din departamentul de securitate au imobilizat-o la pământ şi călcând pe gâtul ei cu putere. Nu mai putea respira şi atunci aproape că a murit. Altă dată, când a recurs la greva foamei pentru a protesta împotriva tratamentului inuman, de asemenea şapte – opt oameni au încercat să-i toarne forţat pe gât supă de dovleac. O persoană îi imobilizase gâtul jos, iar altele mâinile şi picioarele, o altă persoană o ţinea de după ceafă, iar alţii o strângeau de nas deschizându-i gura cu forţa. Câteva bucăţi de dovleac i-au rămas în gât. Nu putea nici să le înghită şi nici să le dea afară, fiind pe punctul de a se asfixia. Nu a fost eliberată decât în Mai 2002. În August 2003 a fost arestată din nou, fiind de data asta deţinută la centrul de detenţie al districtului Pi pentru că distribuise materiale de clarificare a adevărului. În acest centru a fost injectată cu o substanţă necunoscută, în urma căreia a suferit un colaps mental şi pierderea memoriei. A fost de asemenea torturată, pierzându-şi abilitatea de a umbla. A fost eliberată de abia în Ianuarie 2004. Nici nu şi-a revenit bine de pe urma chinurilor suferite, că a fost din nou arestată în mod ilegal de către autorităţi, fiind răpită din casă fără nici un motiv aparent.

Gardienii din campus fie îi torturau în mod direct pe practicanţi fie îi încurajau pe colegii deţinuţi să folosească cele mai vrednice de dispreţ şi brutale metode pentru torturarea practicanţilor. Câţiva gardieni i-au bătut cu cruzime pe practicanţi în ziua Festivalului Chinezesc al Primăverii, apoi i-au legat de mâini şi de picioare şi i-au forţat să stea în ploaie perioade lungi de timp. În urma torturii, unii practicanţi şi-au pierdut cunoştinţa. Ajutaţi de toxicomani, le-au târât pe practicante în baie şi le-au vârât cu forţa pe gât tampoane îmbibate sânge. Gardienii le-au ordonat colegilor deţinuţi să le dezbrace pe practicante, apoi să stea în faţa oglinzilor, pentru a le umili. Gardienii îi incitau pe foştii practicanţi, care fuseseră spălaţi pe creier, sau pe toxicomani să-i bată în mod brutal pe practicanţi, până ce aceştia leşinau. Unii practicanţi erau ţinuţi în carcera cu apă. Unii şi-au pierdut dinţii şi gingiile le-au fost grav afectate în urma sesiunilor de hrănire forţată. În arşiţa verii după ce erau bătuţi cu brutalitate, unii practicanţi erau încătuşaţi şi forţaţi să se acopere cu pături groase din bumbac. Gardienii aplicau în mod simultan şi continuu şocuri electrice unor practicanţi cu bastoane electrice. Când o practicantă de 30 de ani şi-a declarat refuzul de a renunţa la practica Falun Gong, gardienii i-au ordonat să se aşeze turceşte şi apoi să se ridice de 800 de ori. Apoi lenjeria intimă i-a fost smulsă, pentru a-i fi expuse părţile din spate. După aceste chinuri nu a mai putut umbla timp de o săptămână şi nici nu mai putea sta pe toaletă.

Practicanţii Falun Gong i-au impresionat şi au reuşit să-i transforme pe mulţi gardieni cu compasiunea lor. Datorită eforturilor lor continue de clarificare a adevărului, mulţi gardieni au reuşit să afle că Falun Gong este diferit de ceea ce spunea propaganda de la televiziune. Ulterior mulţi gardieni, deşi erau încă plini de ferocitate la suprafaţă, ne spuneau în particular: “Ştim cu toţii că practicanţii Falun Gong sunt oameni buni. Dar suntem plătiţi (de către Jiang), astfel încât trebuie să urmăm ordinele şi să funcţionăm ca nişte arme ale sale. Nu putem face decât ceea ce ni se spune să facem.” De aceea, chiar dacă aceşti gardieni au comis crime pe timpul persecuţiei, în ultimă instanţă Jiang este acela care este responsabil de persecuţie.

Ieşind din grota maleficului prin puterea Gândurilor Drepte

Plutonul nr. 9 al campusului de muncă forţată era compus din practicanţi Falun Gong şi toxicomani. Gardienii aranjaseră ca 2 colege de detenţie să monitorizeze pe fiecare practicantă. În fiecare zi, acestea citeau cu voce tare articole defăimătoare la adresa Falun Gong, iar practicanţii erau obligaţi să le asculte. În fiecare zi de luni eram forţate să ne exprimăm opiniile faţă de aceste articole. În timpul acestor sesiuni, continuam să vorbesc despre faptul că rapoartele din mass-media despre Falun Gong erau false. Deseori repetam povestea mea ca pe un exemplu. După ce m-au ascultat, narcomanii au realizat că Falun Gong era supus unui tratament injust. Cu toate că aflaseră adevărul, ei nu îndrăzneau să vorbească.

Într-o zi, un gardian pe nume Hu îmi spuse: "Zhong Fangqiong, eu cred că tu eşti o persoană bună. Singura problemă este aceea că tu nu vrei să renunţi la practica Falun Gong. Ce este greşit în a renunţa la practică? În momentul în care vei renunţa, te voi lăsa să mergi acasă. De asemenea a ordonat unor practicante, ale căror creiere fuseseră spălate, ca prin rotaţie timp de trei zile şi trei nopţi să discute cu mine şi să încerce să mă convingă să renunţ la practică. Îmi spuneau: “Nu poţi pleca de aici, înainte de a promite că vei renunţa la practica Falun Gong. Nu doreşti să-ţi iei zborul de aici? Le-am spus: “Aşa cum am ajuns aici, aşa voi pleca, deoarece nu este nimic greşit în încercarea mea de a deveni o persoană mai bună.” Gardienii mi-au spus: “În momentul de faţă, practicanţii Falun Gong sunt consideraţi a fi împotriva partidului şi a ţării. Cei care vor rămâne “ne-reformaţi” vor fi exilaţi în Xinjiang (o zonă îndepărtată din China) şi îşi vor petrece restul vieţii lucrând pe câmpurile de acolo.” Mulţi practicanţi nu au putut îndura torturile şi au promis că vor renunţa la practica Falun Gong. Au fost eliberaţi cu toţii, unul după altul. Pe cealaltă parte, nici unul dintre practicanţii care refuzaseră să renunţe la practica Falun Gong nu fusese eliberat din campus. Unii dintre ei se mai aflau încă în campus, chiar la un an după expirarea termenului iniţial de detenţie. Dar în inima mea ştiam limpede, că trebuie să-mi parcurg calea cultivării cu nobleţe şi în mod deschis. Îmi spuneam că şi dacă voi fi executată, nu voi renunţa la Maestrul Li şi la Dafa, iar în cazul acesta voi fi murit cu o conştiinţă clară. Zilnic recitam învăţăturile Maestrului Li. În plus faţă de recitarea zilnică a Hong Yin (colecţie de versuri) de două ori, continuam să recit cele peste 40 de articole ale Maestrului Li pe care mi le aminteam de asemenea de două ori înainte de a merge la culcare.

Sub ghidarea învăţăturilor Dafa, mi-am folosit puterea gândurilor drepte, pentru a ieşi din vizuina maleficului. Pe data de 30 Septembrie 2001 se împlineau exact trei luni de la expirarea termenului iniţial de detenţie. În jurul orelor trei după amiază, gardianul dintr-o dată îmi spune să împachetez lucrurile pe care le aveam. Credeam că voi fi trimisă la Xinjiang, muncind tot restul vieţii pe câmpurile de acolo. Aşa că mi-am luat toate lucrurile cu mine. După ce am trecut prin cea de-a doua poartă, l-am văzut pe poliţistul Wei Daping precum şi pe alţi poliţişti de la staţia de poliţie din Wannianchang. Aduseseră maşina până la campus, pentru a mă ridica de aici. I-am spus gardianului care venise cu mine: “Te rog să aduci pătura mea înapoi la plutonul 9 şi să i-o dai altcuiva, deoarece eu voi pleca acasă şi nu voi mai avea nevoie de ea." Poliţistul Wei Daping a spus că maşina era plină până la refuz cu oameni şi că nu mai exista loc pentru bagaje. Gardianul a refuzat să-mi ducă lucrurile înapoi. El a insistat: “Din moment ce ai scos aceste lucruri afară, ele nu mai pot fi trimise înapoi.” Am realizat dintr-odată, că motivul pentru care acesta refuza să ducă lucrurile mele altor practicanţi era acela, că gardienii nu doreau ca practicanţii să ştie că fusesem eliberată şi că mi se permisese să plec acasă.

Cultivând oriunde

După ce am intrat în maşina poliţiei, Poliţistul Wei Daping m-a întrebat: "Zhong Fangqiong, încă mai practici Falun Gong?" “Da, practic.” le-am răspuns. Toţi cei din maşină au început să râdă la mine: “Încă nu ai învăţat nimic din atâtea lecţii? E vremea să te trezeşti. Avem un nou director pe nume Li. Îţi vom povesti mai multe legat de acest subiect. În drum spre casă le-am povestit cum îi persecutau gardienii pe practicanţii Falun Gong, printre care mă număram şi eu. Le-am vorbit de asemenea despre minunăţia şi măreţia Dafa, precum şi despre minciunile fabricate de televiziune şi ziare pentru a calomnia Falun Gong. De asemenea le-am mai vorbit şi despre diferite povestiri despre cultivare păstrate din antichitate până în zilele noastre. I-am îndemnat să nu se lase înşelaţi, ci să-şi păstreze minţile clare în ceea ce priveşte binele şi răul. Unul dintre poliţişti a remarcat: “Ai fost trimisă într-un campus de muncă forţată. În loc să devii “reformată” tu eşti din ce în ce mai determinată şi chiar încerci să ne “reformezi” pe noi. Doreşti să ne vezi în vreun campus, colegi cu tine?” I-am răspuns: “Crezi că este acceptabil să fii trimis într-un campus doar pentru că ai spus adevărul şi ai încercat să devii o persoană mai bună?” Sper că veţi reflecta la toate acestea cu grijă."

Am ajuns la staţia poliţiei Wannianchang în jurul orei opt seara. Credeam că mi se va permite să merg imediat acasă. Dar poliţistul Wei Daping spuse: “Şeful staţiei poliţiei este plecat. Va trebui să stai aici în noaptea asta. Vom vedea mâine ce vom face cu tine.” I-am spus: “Nu, vreau să merg acasă chiar acum. Sunt inocentă şi ar trebui să fiu liberă. De ce sunt încă deţinută aici?” Wei Daping spuse: “Nu spun că eşti vinovată de comiterea vreunei crime. Trebuie doar să rămâi aici o noapte.” Apoi am fost împinsă cu forţa într-o cameră de detenţie.

Am petrecut noaptea singură într-o cameră mică şi întunecoasă, care mirosea teribil. Dimineaţa devreme am început exerciţiile Falun Gong. La începerea programului, şeful staţiei de poliţie pe nume Ran a apărut împreună cu un tânăr, care avea o cameră. Ran a spus: “Eşti destul de tânără şi frumoasă. Cum de îndrăzneşti să practici exerciţiile aici? I-am răspuns: “Atâta timp cât are timp liber la dispoziţie, un practicant va face exerciţiile pe oriunde ar merge.” Directorul Ran spuse apoi: “Ce ar fi să repeţi exerciţiile aşa cum le-ai făcut de dimineaţă?” Le-am repetat în faţa lui. Tânărul a făcut câteva fotografii. Nu eram sigură că nu le vor folosi drept scuză pentru a mă persecuta în continuare.

Romanul este disponibil în original în limba chineză la adresa:
http://minghui.org/mh/articles/2004/7/20/79562.html
şi traducerea în limba engleză la adresa:
http://www.pureinsight.org/pi/index.php?news=2612