Cultura tradițională chineză

Povestiri antice | Svastica | Personaje istorice | Cultură

  • Povestiri din China antică: Abandonarea invidiei şi transformarea nenorocului în fericire

    Jiang Yuan avea zece fii - unul era cocoşat, altul avea picioarele infirme, un altul membrele descarnate, altul nu putea umbla, unul era dement, altul dezechilibrat mental, altul surd, un altul orb, altul mut şi unul a murit în închisoare.
  • Povestiri din China antica: Lu Meiniang

    Lu Meiniang era o zână născută cu sprâncenele lungi şi fine. De aici vine şi numele ei (Meiniang înseamnă în chineză “doamna cu sprâncene”). Ea era urmaşa lui Lu Jingzuo, un învăţător a Împăratului Beizu de la sfârşitul dinastiei Wei. În timpul ultimei părţi a perioadei dinastiei Han, Jingzuo şi cei trei fraţi ai săi, Jingyu, Jingfu şi Jingrong deveniră toţi învăţătorii Împăratului. În timpul perioadei Dadjing, Lu Jingzhuo suferi o schimbare a soartei şi se stabili în regiunea Lingnan (astăzi Guangdong şi Guangxi).
  • Povestiri din China antică: Originea unui dicton chinez, “Predestinaţi cu trei vieţi mai înainte”

    Călugărul Yuanze răspunse: “Sunt trei ani de când e însărcinată, aşteptând să mă reîncarnez pentru a fi fiul ei. Am evitat s-o întâlnesc, dar acum nu mai pot să-i scap.” Li Yuanshan nu-l crezu: “vorbeşti serios?”
  • Povestiri din China antică: A fi recunoscător şi a căuta să te revanşezi

    În timpul perioadei Primăverii şi Toamnei, generalul Wu Zixu din Wu (un regat din mijlocul a ceea ce reprezintă China de astăzi) îşi conducea soldaţii să atace Zheng-ul (un alt regat). Zheng Dinggong, împăratul din Zheng spuse atunci: “Cine va reuşi să-l convingă pe Wu Zixu să-şi trimită acasă soldaţii şi să nu ne atace, va fi răsplătit de către mine.“ Totuşi, nimeni nu a avut nici o idee.
  • Povestiri din China antică: Binele este răsplătit cu bine

    Trăia odată în provincia Jiangxi un domn pe nume Shu. El a predat timp de doi ani într-o şcoală tradiţională dintr-o altă provincie, după care s-a întors acasă cu un vapor, pe care mai era şi un alt om din localitatea sa. În timpul călătoriei, când vaporul făcu o escală, domnul Shu coborî pe mal să se plimbe puţin. Auzi o femeie plângând, se apropie de ea şi o întrebă de ce plânge. Femeia răspunse: “Plâng pentru că soţul meu datorează treisprezece uncii1 de argint (moneda acelei epoci) stăpânirii şi a hotărât să mă vândă pentru a-şi plăti datoria. Dacă eu plec, nu va mai fi nimeni care să se ocupe de bebeluşul meu şi acesta va muri fără îndoială.” Domnul Shu îi răspunse: “Oameni care călătoresc cu mine sunt toţi învăţători în şcoli particulare din provincia Jiangxi. Dacă fiecare persoană dă o uncie de argint problemele tale vor fi rezolvate.”
  • Povestiri din China antică: Un împărat acceptă cu umilinţă un sfat bun şi îşi îndreaptă greşelile

    ...Liu Xingben i se adresă atunci lui Yang Jian, ridicând vocea: “Maiestatea voastră consideră că sunt demn de a fi sfetnicul său cel mai apropiat. De ce nu puteţi să mă ascultaţi atunci când am dreptate? Dacă acum n-am dreptate, vă rog să mă pedepsiţi.”...
  • Povestiri din China antică: A îndura încercările

    Zhao Cishan, guvernatorul ţinutului Guangde, a fost bunicul lui Fang Yagong. Când Fang Yagong era tânăr, în timp ce studia, într-o seară se duse să caute nişte cărbune pentru foc, ca să-şi încălzească picioarele.
  • Povestiri din China antică: Povestea grâului

    Când eram mic, mama ne spunea adesea o poveste despre grâu pentru a ne învăţa să preţuim mâncarea. Ea ne spunea adesea: “A irosi mâncarea este împotriva principiului universului.” Iată povestea pe care obişnuia să ne-a zică:
  • Cultura tradiţională: Maniera corectă de a te aşeza în China antică

    Vechii chinezi cunoşteau modul corect de a te aşeza pentru că acesta era o parte importantă a bunelor maniere. Existau trei poziţii principale, mai înainte ca scaunele să fie folosite în mod curent. Poziţia Fu era aşezat cu picioarele încrucişate. Asemănătoare cu poziţia lotus din budism, ea mai este numită şi Jiafu. În poziţia Qiju, două picioare sunt întinse drept în faţa corpului. Postura Ji cere să te aşezi pe genunchi cu fesele sprijinite pe călcâie şi pe picioare. Atunci când nu erau prezenţi musafiri, oamenii se puteau aşeza relaxaţi în poziţiile Fu şi Qiju, dar dacă cineva se adresa cu respect unei persoane mai învârstă, vorbea cu prietenii, discuta probleme importante, mânca în timpul meselor de sărbătoare sau a banchetelor ori îşi trata musafirii, trebuia să se aşeze în postura Ji.
  • Legea cauzei şi efectului: flirtul este un păcat

    Zhao Yongzhen s-a născut în timpul domniei împăratului Zhengde (1505 – 1521 A.D.) din Dinastia Ming. Când era adolescent, a întâlnit un bărbat care avea harul prezicerii viitorului. Omul a privit faţa lui Zhao şi i-a spus: “Ai acumulat multe virtuţi din vieţile anterioare. Dacă participi la examenul provincial de serviciu civil la vârsta de 23 de ani, vei câştiga cu siguranţă locul întâi. Dacă continui să-ţi cultivi bunătatea sârguincios, vei ajunge în poziţii foarte înalte. Toată lumea va fi a ta.” Zhao Yongzhen a urmat sfatul bărbatului şi a participat la examenul provincial de servici civil când avea 23 de ani, dar nu a trecut nici măcar examenul, ca să nu mai vorbim de câştigarea premiului întâi.
  • Cultură tradiţională: Confucius şi Zi Gong

    Zi Gong a trăit în ţara Wei, în timpul “Perioadei Primăverii şi Toamnei” (722 a.Chr. – 481 a.Chr.). El a studiat cu Confucius, pe care l-a luat drept Maestru. După ce şi-a terminat perioada de studiu, el întrebă: "Ce fel de persoană sunt?“ Confucius spuse: “Eşti o persoană activă.“
  • Roman: Înfruntând furtuna (I-3)

    Sumarul: înainte de a începe cultivarea în Falun Gong, tot ceea ce îmi doream, era să strâng bani, în speranţa de a-mi vindeca boala şi să mă pregătesc pentru paralizia care era iminentă ……...
  • Cultură tradiţională: A nu reuşi să înţelegi arcurile şi săgeţile

    Împăratului Taizong, Li Shimin, din dinastia Tang, i-au plăcut încă din tinereţe arcurile şi săgeţile. Avea o colecţia de mai multe zeci de arcuri de mare calitate şi credea că nu există un alt arc mai bun decât cele pe care le avea el. Odată, el arătă arcurile sale unui expert. După un examen atent, expertul îi spuse: “Aceste arcuri nu sunt făcute din materiale de cea mai bună calitate.”
  • Povestiri din China antică: Picioarele creează drumul – absenţa eforturilor duce la absenţa progresului

    Au fost o dată doi călugări care trăiau în provincia Sichuan. Unul dintre călugări era sărac, iar celălalt era bogat. Într-o zi călugărul sărac i-a spus celui bogat: ”Aş vrea să merg la Marea de Sud.” “Dar cum şi cu ce mijloc de transport?”, îl întrebă călugărul bogat. “Tot ce am nevoie este o sticlă şi un bol pentru cerşit” a răspuns călugărul sărac. Atunci călugărul bogat a spus: ”De-a lungul anilor am tot vrut să închiriez o corabie ca să merg şi eu acolo, dar nici până astăzi nu am putut să merg. Ce te face să crezi că tu vei reuşi?”
  • O scurtă poveste – O lume într-un ulcior

    Proverbul “Cerul şi pământul se află într-un ulcior” este o expresie chinezească scoasă din povestea paznicului Templului taoist Zhang Shen, din timpul dinastiei Donghan (25-220), care purta întotdeauna cu el un ulcior pentru licori, pe care-l numea lumea într-un ulcior sau “Ulciorul cerului”. De aceea, oamenii l-au numit “Domnul cu Ulciorul.”