Povestiri din China antică: Paradisul de dincolo de Piersicii Înfloriţi

Această povestire a avut loc în timpul perioadei Taiyuan a Dinastiei Jin (376-396 d.Hr.) în Wuling, un loc lângă lacul Dongting din sudul Chinei.

A existat pe atunci un om care trăia din pescuit. Într-o zi când se plimba cu barca de-a lungul unui râu, uitase cât de departe a mers deja. Deodată a zărit păduri de piersici înfloriţi pe malul râului, extinzându-se de la mal câteva sute de metri. Pădurile erau doar din piersici iar petalele florilor dansau colorate în aer. Dedesubtul copacilor iarba era de un verde frumos şi proaspăt.

Pescarul era foarte uimit. A vâslit barca înainte, întrebându-se cât de departe se întind pădurile. Către izvorul râului, acolo unde piersicii se răreau, a apărut un munte. La coasta muntelui a zărit o deschizătură prin care se vedea o lumina lucitoare. S-a dat jos din barcă şi a intrat prin deschizătura.

Deschizătura era destul de îngustă la început, doar cât să-i permită să treacă prin ea. Oricum, după câţiva paşi, în faţa sa se desfăşura o întreaga lume nouă. În faţa sa a apărut pământ întins cu case îngrijite, pământuri bogate, iazuri frumoase, duzi şi bambuşi plantaţi. Putea vedea drumuri care mergeau în toate direcţiile şi auzea cocoşi care cântau şi câini lătrând. Pe câmp lucrau bărbaţi şi femei ce erau îmbrăcaţi cu haine care cu siguranţa aparţineau unui pământ străin de cel din care provenea el. Bătrâni şi tineri, oamenii arătau cu toţii fericiţi şi lipsiţi de griji.

Ei au rămas surprinşi de apariţia pescarului. L-au întrebat de unde vine iar el le-a răspuns, explicându-le în detaliu. L-au invitat să le viziteze casele, au pregătit vin, au tăiat găini şi i-au gătit. Auzind de oaspete, toţi sătenii au venit să-l vadă.

Ei au explicat că: “Strămoşii noştri au venit pe acest pământ izolat cu familiile şi prietenii lor pentru a scăpa de neliniştea din timpul dinastiei Qin (221-206 î.Hr.). De atunci nu au mai plecat, aşa că au pierdut legătura cu lumea de dinafară.” L-au întrebat pe pescar în ce perioada se aflau – nu ştiau de dinastiile Han şi Wei care au urmat şi nici de dinastia Jin care domnea în prezent. Pescarul le-a povestit ceea ce ştia, iar ei au ascultat cu mult interes.

Şi alţi localnici l-au invitat în casele lor şi l-au cinstit cu vin şi mâncare.

După câteva zile, pescarul era pregătit de plecare. Sătenii i-au cerut: “Te rugam, nu spune lumii de din afara de noi.”

Ieşind prin deschizătură, pescarul şi-a regăsit barca. Pe drumul de întoarcere, a încercat sa memoreze cat de multe repere a putut. După ce s-a întors acasă, a mers în vizita la oficialii locului şi le-a povestit ce i se întâmplase. Oficialii au trimis oameni să îl urmeze în reconstituirea drumului după reperele pe care le luase. Dar la puţin timp, a pierdut reperele şi nu a putut găsi drumul înapoi către acel sat.

Un nobil pe nume Liu Ziji din ţinutul nordic Nanyang a auzit aceasta poveste şi a făcut un plan de căutare a acelui loc. Dar nu a fost în stare să-l ducă la îndeplinire, murind la puţin timp de boala.

De atunci nimeni nu a mai întrebat de Paradisul de dincolo de Piersicii Înfloriţi.

Sursa: “Tao Hua Yuan Ji” (“În Paradisul de dincolo de Piersicii Înfloriţi”) de Tao Yuanming (aprox. 365-427), poet. Aceasta povestire a dat naştere expresiei chinezesti “Shiwai Taoyuan” (“paradisul piersicilor din alta lume”), simbolizând un loc ideal al păcii şi armoniei veşnice.