Povestiri din China antică: Între viaţă şi moarte

A fost odată, în India antică, un om care a decis să scape de insuportabila viaţă lumească şi să devină călugăr, din furie.

Deşi, fizic, era într-un templu, inima sa era ataşată de lumea exterioară. Sufletul său era încătuşat de dorinţe. El îşi masa adesea corpul cu ulei parfumat şi făcea baie în apă fierbinte, pentru a-şi menţine pielea fină şi parfumată. Îşi alegea, de asemenea, cu atenţie ceea ce mânca, bea sau pe ce dormea. Pofta pentru lucruri lumeşti îi încolăcea inima precum viţa de vie. Prin urmare, deşi el a îndeplinit ritualul de intrare în viaţa monahală, în privinţa nivelului spiritual şi a comportamentului era încă un laic. Bineînţeles, însemna că era departe de sfânta cale a Nirvanei.

La vremea aceea, în regatul Kushinara, trăia un venerabil sfânt buddhist, numit Upagupta, care era foarte faimos pentru realizările sale în buddhism. Din admiraţie, tânărul călugăr s-a dus la Kushinara să-l viziteze pe Upagupta.

Upagupta l-a întrebat pe tânărul călugăr:
- De ce ai străbătut un drum lung ca să mă vezi?”
- Am venit aici pentru că vă admir reputaţia, a spus călugărul. Aş dori ca dumneavoastră, preacinstite, să aveţi amabilitatea să mă iluminaţi la esenţa legii Buddha.

Sfântul a observat nivelul de cultivare al tânărului şi ştia că este încă ataşat de dorinţe. L-a întrebat pe tânărul călugăr:
- Eşti gata să-mi dai ascultare deplină şi să faci tot ce îţi spun să faci?
- Da, bineînţeles că pot. Voi face tot ceea ce îmi spuneţi, a răspuns călugărul.
- Dacă ai asemenea credinţă, a răspuns sfântul, te voi învăţa, mai întâi, cum să obţii puteri supranaturale, iar apoi îţi voi cita din legea Buddha.
- Puteri supranaturale! Asta-i grozav!

Apoi sfântul l-a luat pe tânărul călugăr în munţi, l-a învăţat să mediteze şi i-a amintit iarăşi să fie pe deplin ascultător. Cu ajutorul capacităţilor sale, sfântul a creat un copac şi i-a spus călugărului să se urce în copac. Călugărul a făcut întocmai. Când s-a uitat în jos din vârful copacului, a văzut, lângă copac, o groapă extrem de adâncă şi largă. Sfântul a spus:

- Eliberează-ţi picioarele de pe copac. Tânărul călugăr a ascultat. Apoi sfântul i-a ordonat să-si elibereze o mână de pe copac, ceea ce el a şi făcut. Când sfântul i-a spus să-şi elibereze şi cealaltă mână, tânărul călugăr s-a speriat si a spus:

- Dacă îi dau drumul voi cădea în groapă şi voi muri.

Sfântul i-a spus:
- Mi-ai promis că vei face orice îţi cer. Cum poţi să regreţi acum?

Călugărul era disperat dar a hotărât să-şi ţină promisiunea. A încercat să nu se gândească la nimic şi a dat drumul la mână. A căzut rapid în groapa adâncă şi întunecoasă. În momentul acela, era aproape speriat de moarte, străbătut de o sudoare rece. Când a deschis ochii din nou, nu a văzut nici urmă copac sau de groapă. Acum, sfântul a început să-l înveţe:
- Vreau să te întreb: când ţi-ai dat drumul şi ai căzut, ai simţit că mai exista ceva atrăgător în lumea asta?

- Onorabile, când m-am gândit că voi muri, nimic nu mi s-a mai părut atrăgător.

- Aşa e. Totul în lume este doar o iluzie Când moare corpul fizic dorinţele dispar şi ele. Dacă ai putea să vezi din perspectiva faptului că acest corp fizic este doar o parte a ceea ce este trecător, vei fi descătuşat din lanţurile dorinţei. Dorinţa este sursa vieţii, a morţii şi a altor preocupări lumeşti. Dacă vrei să obţii fructul dreptei cultivări trebuie să te reţii cu grijă de la dorinţă. Fii sârguincios in cultivare şi nu îţi pierde sinele tău adevărat.

Tânărul călugăr s-a iluminat deodată. De atunci, s-a cultivat cu atenţie şi sârguinţă şi în final a atins fructul statutului de Arhat.

Lumea este complicată şi înşelătoare numai pentru că ochii noştri omeneşti nu pot vedea prin natura lucrurilor şi distinge adevărul de fals. Ceea ce credem că este adevărat pot fi doar iluzii. De aceea, omul cade în abisul păcatului pentru plăceri trecătoare.