(Continuare din partea 1)
Arestat după interceptarea semnalului TV, în Gansu
Am întâlnit câțiva colegi practicanți din orașul meu natal când am evadat în provincia Shandong. Am căzut de acord că deși rămăseserăm fără adăpost, trebuia să facem ceva pentru a demasca minciunile Partidului Comunist Chinez (PCC). Impresionați de impactul interceptării semnalului TV, am vrut să facem același lucru.
Ne-am însușit cunoștințele tehnice. Împreună cu un alt practicant din provincia Heilongjiang, am dus mai mult de 20 de dispozitive de interceptare a semnalelor TV prin cablu, din provincia Shandong, în orașul Lanzhou din provincia Gansu. Inițial, plănuiserăm să transmitem competențele tehnice practicanților din Lanzhou, dar întrucât nu exista suficientă forță de muncă acolo, am decis să o fac eu însumi.
Pe 17 august 2002, la ora 19:00, după ce toți participanții au deprins abilitățile necesare, am fost de acord să ne conectăm la rețeaua de televiziune și să difuzăm videoclipuri de clarificare a adevărului. La acea oră era încă foarte mult soare și mulți oameni erau pe stradă. M-am gândit că ar fi grozav dacă ar ploua. Apoi, într-adevăr, a început să plouă. Dar în momentul în care eram pe cale să începem, ploaia s-a oprit.
În acea zi am interceptat cu succes "Xinwen Lianbo - Programul Național de Știri al Postului Central de Televiziune Xinwen Lianbo - China" în unele zone din provincia Gansu și în orașul Xining din provincia Qinghai, precum și patru canale ale posturilor locale de televiziune din Lanzhou.
După interceptarea reușită, m-am despărțit de practicanții din Lanzhou și am luat un autobuz spre orașul Yixing (aflat sub administrația orașului Wuxi, provincia Jiangsu), pentru a-mi vizita rudele, înainte de a mă întoarce în Shandong.
Din cauza lipsei mele de prudență, telefonul meu mobil a fost localizat în momentul în care am dat telefoane practicanților din Xining. Poliția de la Biroul de Securitate Publică din provincia Jiangsu și de la Biroul Municipal de Securitate Publică din Wuxi m-a arestat. Am aflat mai târziu că după ce superiorii au aflat despre interceptare, a fost înființat un grup operativ pentru a-i prinde rapid, cu orice preț, pe toți cei implicați. Eram în fruntea listei lor de persoane căutate.
Torturat la centrul de detenție din Yixing
După ce am fost dus la centrul de detenție Yixing din provincia Jiangsu, am fost legat și încătușat. Am intrat în greva foamei și am fost hrănit cu forța, apoi am fost încătușat de un inel, pe podea, timp de o noapte întreagă. Nu puteam nici să mă întind, nici să mă așez, mă aflam într-o poziție foarte dureroasă și incomodă, iar fiecare secundă și fiecare minut erau chinuitoare!
A doua zi, am fost dus la o pensiune a poliției din Yixing, pentru interogatoriu. Nu mi s-a permis să dorm și am fost păzit de șase ofițeri cu pregătire în arte marțiale, în trei schimburi. Au încercat tot felul de trucuri pentru a afla de la mine cine a fost implicat în interceptarea televiziunii prin cablu și de unde am obținut dispozitivele.
Nereușind să obțină nimic de la mine, au devenit foarte furioși. Un ofițer m-a lovit violent în cap și pe față cu un mop murdar. Un altul m-a pălmuit peste față, provocându-mi o ruptură de timpan și o deteriorare severă a auzului. M-au pus să stau pe o cutie de lemn dreptunghiulară timp de mai multe zile fără să dorm. A fost foarte greu de îndurat.
Dus la Centrul de Detenție nr. 2 din Lanzhou
O lună mai târziu, am fost transferat la un centru nou înființat, Centrul de Detenție nr. 2 Lanzhou din provincia Gansu. Pentru că am refuzat să fac muncă forțată, mi-au încătușat mâinile la spate și m-au legat în lanțuri. Au legat cătușele și lanțurile împreună, astfel încât nu puteam să mă ridic, să mă întind sau să mă așez în mod normal. Am fost încătușat în acest fel timp de două săptămâni.
Ilustrație de tortură: Încătușat de un inel, pe pământ
Puterea extraordinară a Falun Gong
În centrul de detenție am întâlnit un șef de celulă care era un escroc bine cunoscut în Lanzhou. Aflase înainte câteva lucruri despre Falun Gong de la un alt practicant, așa că după ce am fost repartizat în celula sa, mă întreba adesea despre lucruri legate de cultivare.
Mi-a spus că odată s-a certat cu acel practicant Falun Gong, în privința zeilor, Buddha și a cultivării. Când a venit timpul să se culce, s-a întins în pat și mintea lui era încă frământată de argumente. Dintr-o dată, a văzut în fața ochilor săi o imagine a lui Buddha care emana o lumină albă. A fost atât de uimit încât s-a ridicat imediat. De atunci, el a crezut în zei și Buddha și înțelege de ce practicanții Falun Gong rămân fideli credinței lor.
Într-o zi, în timpul unei pauze de prânz, stăteam de vorbă. Dintr-o dată, m-a privit cu atenție. "Ce s-a întâmplat?", l-am întrebat. Nu mi-a răspuns, dar a făcut semn cu mâna să mă îndepărtez de locul în care stăteam. După ce m-am dat la o parte, a chemat lângă el un tânăr deținut de serviciu, l-a privit puțin și i-a făcut semn să se întoarcă la datoria sa.
"Ți-ai finalizat cultivarea", mi-a spus el. "Când stăteam de vorbă mai devreme, am văzut o energie albă învăluindu-ți corpul din partea inferioară a abdomenului, cuprinzându-ți încet întregul corp. A devenit din ce în ce mai albă și mai strălucitoare. Am fost uimit". De asemenea, a văzut că deținutul cel tânăr era acoperit de o energie întunecată.
Fenomenul supranormal pe care l-a văzut i-a dat multă încredere pentru a-și cultiva sinele. Înainte, când îl încurajam să lectureze cartea Falun Gong, spunea mereu că o va face, dar nu o făcea niciodată. După ce a văzut energia din jurul meu, a luat cartea Zhuan Falun și a început să citească cu atenție. Când a terminat de citit cea de-a treia lecție, și-a dat seama că enterita cronică de care suferea de mulți ani s-a vindecat și că putea să mănânce ceea ce trebuia să evite în trecut. A fost complet convins de puterea supranaturală a practicii Falun Gong.
Pe 4 septembrie 2003, când am fost transferat la închisoarea Lanzhou pentru a ispăși o pedeapsă de 19 ani, el le-a spus celorlalți să aibă grijă de mine, pentru a nu fi abuzat în noul mediu. Am auzit că a fost eliberat la scurt timp după aceea și că a înființat o companie pentru afaceri.
Persecuție la închisoarea Lanzhou
Închisoarea Lanzhou
Închisoarea Lanzhou (cunoscută și sub numele de închisoarea Dashaping) este situată pe malul nordic al Râului Galben, în Lanzhou. Închisoarea avea o zonă de producție și o zonă de locuit, cu o suprafață totală de 349.000 de metri pătrați. Avea peste 4.000 de deținuți și peste 1.000 de gardieni. Deținuții erau forțați să facă tot felul de munci gratuite, inclusiv să piseze pietre prețioase, să coasă mingi de fotbal, să confecționeze becuri și felinare, să țeasă covoare, să tricoteze pulovere și să confecționeze uși și ferestre din oțel. Din anul 2001, toți bărbații practicanți Falun Gong din provincia Gansu au fost deținuți acolo.
Inițial, închisoarea a refuzat să mă primească, după ce am fost respins la examenul fizic. Poliția a fost nevoită să mă ducă înapoi la centrul de detenție. La 2 noiembrie 2003, închisoarea a fost de acord să mă primească și am fost dus înapoi acolo. Imediat ce am ajuns, am fost dus într-o cameră de izolare, unde am fost bătut cu brutalitate de câțiva deținuți care încercau să îi facă pe plac gardianului. M-au ras în cap, mi-au dat jos hainele și mi-au pus cu forța o uniformă veche de deținut.
Camerele de izolare din închisoare au fost inițial amenajate în zona de producție. Era un șir de aproximativ 30 de camere cu uși pe ambele părți. Fiecare cameră de izolare avea o suprafață de șase metri pătrați, fără ferestre. Patul neuniform din ciment era făcut din pietre, cu o toaletă în fața acestuia, care era doar o troacă de 30-40 de centimetri lungime.
Camera de izolare era păzită 24 de ore din 24 de un grup de opt până la zece deținuți, în câte două schimburi pe timp de noapte. Aceștia puteau încătușa și tortura victimele în voie. Camerele de izolare au fost mutate ulterior la subsolul zonei de locuit. Fiecare cameră de izolare avea “patul morții” și un scaun de metal. Era izolată cu pereți de burete, astfel încât nu se auzea niciun sunet din exterior.
Pentru că am refuzat să cooperez cu gardienii, aceștia mi-au pus la picioare cel mai greu set de cătușe, care cântărea 19 kg. Aveam nevoie de ajutor pentru a folosi toaleta. Opt zile mai târziu, am fost dus la Divizia de Intrare și am fost obligat să recitesc regulile închisorii.
Reconstituire de tortură: Purtarea cătușelor
Divizia de Intrare era de natură tranzitorie, unde, pe lângă munca forțată, deținuții nou admiși trebuiau să învețe cum să se alinieze și să recite regulile închisorii. Cei mai mulți oameni petreceau aproximativ două luni acolo înainte de a fi repartizați în diferite divizii de producție. În Divizia de Intrare erau deja mai mulți practicanți în momentul în care am fost dus acolo, inclusiv șase practicanți care fuseseră condamnați în mod ilegal pentru interceptarea semnalelor TV. Un alt practicant, domnul Liu Zhirong, care a fost condamnat la 18 ani de închisoare pentru interceptarea semnalelor TV, a fost transferat la închisoarea Tianshui înainte de sosirea mea și ulterior torturat până la moarte.
Unii gardieni de închisoare responsabili erau foarte răi. Aceștia și-au instigat subordonații să tortureze practicanții Falun Gong. Când practicanții refuzau să facă muncă forțată, Wang Changlin, instructorul Diviziei de Intrare, a ordonat ca aceștia să fie atârnați de cătușe în atelier. I-am văzut personal pe domnul Bi Wenming (care a murit mai târziu din cauza persecuției) și pe domnul Qiang Xiaoyi atârnând în atelier.
Paznicul șef al celulei nr. 1 era supranumit He. He era instructor, dar a fost retrogradat ca șef de echipă în cadrul Diviziei de Intrare pentru o anumită conduită necorespunzătoare. Când am fost acolo, am văzut adesea mai mulți practicanți încătușați și atârnați în atelier pentru că nu cooperau cu ei.
La acea vreme, majoritatea practicanților au fost torturați mai întâi la Divizia de Intrare. După ce s-a încheiat perioada de pregătire, majoritatea au fost ținuți în închisoarea Lanzhou, iar unii au fost duși înapoi în închisorile din zonele lor locale.
De asemenea, închisoarea Lanzhou a fost un loc în care adepții lui Jiang Zemin, fostul șef al regimului comunist care a ordonat persecuția, erau dornici să inspecteze. La începutul anului 2004, Luo Gan, pe atunci șef al Comitetului Central pentru Afaceri Politice și Juridice, a venit să inspecteze închisoarea Lanzhou, la un an după ce a preluat această funcție. În 2009, Zhou Yongkang (succesorul lui Luo Gan) a făcut același lucru. Wu Aiying, șeful Ministerului Justiției al PCC, a venit și el de două ori să inspecteze închisoarea Lanzhou. Wu Zhiming, nepotul lui Jiang și secretarul PCC al Comitetului Politic și Judiciar din Shanghai, a efectuat și el o vizită la închisoare.
Gardianul He a bătut odată un coleg practicant din orașul Wuwei. Toți practicanții Falun Gong din Divizia de Intrare au intrat într-o grevă a foamei, în semn de protest. După protest, cei care eram deținuți acolo de ceva timp am fost trimiși la diferite divizii de producție.
Contuzie suferită în urma bătăii
În iunie 2004 am fost dus la Divizia 4 a închisorii Lanzhou, unde l-am întâlnit pe domnul Chang Jubin, un coleg practicant care a participat la interceptarea rețelei de televiziune din orașul Baiyin. Acesta era procuror la Procuratura orașului Baiyin din provincia Gansu. Domnul Zhang Guangli, un alt practicant care l-a ajutat pe domnul Chang în procesul de interceptare, a fost persecutat în Divizia 9 a închisorii Lanzhou.
Interceptarea televiziunii din orașul Baiyin a avut un mare succes și a provocat o mare senzație în societate. Toți cei care au urmărit programul au crezut că Falun Gong a fost redresat. Domnii Chang și Zhang au fost condamnați la 11, respectiv 12 ani de închisoare. Orașul Baiyin este unul dintre locurile în care Falun Gong a fost persecutat cel mai sever.
Începând cu anul 2010, aproape toți practicanții deținuți în închisoarea Lanzhou au fost torturați la ordinul Biroului 610 din orașul Baiyin. Domnul Chang a fost torturat de șeful de divizie Gao Zhendong până când a suferit o cădere nervoasă. Starea sa nu s-a mai îmbunătățit niciodată, nici măcar după ce a fost eliberat, și adesea rătăcea departe de acasă.
Am fost monitorizat de șeful de celulă Wei Hongwei și de alți trei deținuți. Wei, în vârstă de 20 de ani, era originar din orașul Lanzhou. La început am trăit în pace, dar două luni mai târziu, a început să se ia de mine tot timpul. În septembrie și octombrie 2004, hărțuirea lui s-a intensificat și a început să mă bată și să mă agreseze verbal. Eram destul de slab la acea vreme. Odată, m-a acoperit cu o cuvertură și m-a bătut violent. Îmi sângera nasul și am suferit o ușoară contuzie.
Reconstituire de tortură: Bătaie brutală
Când ceilalți trei deținuți desemnați să mă monitorizeze au auzit despre bătaie, au raportat gardianului responsabil, dar nu au făcut nimic în acest sens. De asemenea, alți deținuți și-au exprimat mila față de mine și mi-au sugerat să mă duc la secția de conducere pentru a depune o plângere, dar nu am făcut-o.
Într-o dimineață, la mijlocul lunii octombrie 2004, nasul a început să-mi sângereze înainte de a mă trezi. Știam că era de la o hemoragie la cap, în urma bătăii primite de la Wei. Am folosit hârtie igienică pentru a opri sângele. Sângerarea a durat aproximativ zece minute și am udat jumătate de rolă de hârtie igienică. După aceea, mi-am simțit capul ușor și mai limpede.
Într-o noapte, am cerut să fiu mutat în altă celulă, departe de Wei. Dacă aș fi continuat să stau acolo, aș fi putut fi bătut de el până la moarte. Instructorului asistent Zhi nu părea să-i pese deloc, dar după câteva zile, am fost transferat brusc la plutonul 1 din Divizia 2.
Gărzile din Divizia 2 mi s-au părut destul de politicoase cu mine și au aranjat ca o figură bine cunoscută în lumea interlopă din Lanzhou să aibă grijă de mine. Numele lui de familie era Guan, iar sentința sa tocmai fusese schimbată din închisoare pe viață, în închisoare pe termen limitat. A avut grijă de mine din toate punctele de vedere și a refuzat să facă pe plac regimului PCC. Am pierdut contactul cu familia mea după ce am fost arestat ilegal, așa că el m-a ajutat foarte mult în viața noastră de zi cu zi. De asemenea, l-am considerat ca pe un frate mai mare.
Închisoarea, privarea de somn și transformarea forțată
Numărul de practicanți încarcerați a atins un vârf de peste 120 de persoane în anii 2004 și 2005.
Pe 1 noiembrie 2005, închisoarea a lansat o nouă rundă de persecuție a practicanților Falun Gong. Unii practicanți au fost închiși în izolare, patru deținuți monitorizându-i prin schimburi. Nu li s-a permis să doarmă și li s-a dat doar o chiflă la abur și un pahar mic de apă în fiecare zi. În același timp, au fost supuși la mare presiune pentru spălarea creierului. Alți practicanți au fost încătușați și legați cu lanțuri; unii au fost atârnați în aer de încheieturile mâinilor și torturați. Mulți au fost torturați aproape până la moarte.
După ce PCC a schimbat conducerea în 2003, Wu Aiying a devenit șeful Ministerului Justiției. Ea a fost o apropiată a lui Wu Guanzheng, secretarul PCC din provincia Shandong, și a fost promovată la conducerea Ministerului Justiției, pentru cruzimea cu care persecuta Falun Gong.
După ce a preluat funcția în cadrul Ministerului Justiției, Wu a organizat în mod activ spălarea coercitivă a creierului practicanților Falun Gong în toate închisorile din China și a încercat să îi transforme cu forța, pentru a-i face pe toți practicanții să renunțe la credința lor.
Pe la mijlocul lunii octombrie 2005, Departamentul Judiciar Gansu al Ministerului Justiției și Biroul 610 au aranjat ca o persoană de la o universitate din Xi'an, provincia Shaanxi, să ne țină discursuri de spălare a creierului. După aceea, fiecare divizie a înființat o echipă a grupului operativ de transformare, formată din doi gardieni și patru deținuți. Aceștia au dus fiecare practicant într-o cameră întunecată pentru spălarea coercitivă a creierului.
Yang Wancheng, șeful închisorii Lanzhou, precum și adjunctul șefului închisorii, un șef de secție și alte câteva persoane au mers la Divizia 2 pentru a exercita presiuni. Șeful diviziei, Wang Mouzhong, a discutat cu mine timp de o oră, dar am refuzat să renunț la credința mea.
Ulterior, am fost închis într-o cameră de izolare timp de o lună, între 8 noiembrie și 7 decembrie 2005. Camera avea o suprafață de aproximativ șase sau șapte metri pătrați, cu o fereastră mică, un pat de beton de 1,5 metri pe 2 metri și o toaletă mică lângă ea. Era foarte frig. Am fost monitorizat de două persoane în fiecare tură și mi s-a dat zilnic doar o chiflă la aburi.
Am fost eliberat din camera de izolare o lună mai târziu, dar am fost dus imediat într-o cameră mică și întunecată, unde patru persoane mă monitorizau pe rând, câte două pe tură. Au încercat să mă transforme cu forța. Devenisem foarte slab până atunci. Am fost forțat să stau pe un scaun mic de plastic și am fost privat de somn timp de nouă zile la rând. Când am leșinat, m-au pus pe un scaun lat și m-au lăsat să dorm mai mult de patru ore, apoi mi-au interzis să dorm timp de trei zile. Nu știam cât de mult mai puteam rezista sau când se va termina. Fiecare minut sau secundă mi se părea atât de lungă!
Au difuzat videoclipuri calomnioase împotriva Falun Gong timp de 17-18 ore pe zi, în special farsa autoincendierii din Piața Tiananmen. De asemenea, ne-au forțat să citim cărți care defăimau Falun Gong.
Reconstituire de tortură: Forțat să stea pe un scaun mic
Era un paznic pe nume Lu, student la masterat în inginerie la Universitatea Lanzhou. Credea că este bine educat, talentat și elocvent. Am vorbit de peste zece ori în următoarele două săptămâni și de fiecare dată am avut o dezbatere de tip "tete-a-tete" care a durat câteva ore. Dezbaterile noastre deveneau foarte intense din când în când. I-am argumentat în mod rațional. Când a fost la capătul puterilor, a citat o propoziție din Zhuan Falun în afara contextului. I-am atras atenția imediat asupra trucului său. Rămânând fără scuze, a spus doar: "Guvernul a interzis Falun Gong, așa că nu aveți voie să practicați Falun Gong".
Mama mea a decedat cu o profundă mâhnire
Pe 4 ianuarie 2007, poliția a aranjat o vizită în familie pentru mine. Până atunci, pierdusem contactul cu familia mea de aproape cinci ani. Aveam emoții și eram un pic neliniștit în legătură cu apelul telefonic, gândindu-mă că poate se întâmplase ceva rău.
După ce am schimbat câteva cuvinte cu sora mea mai mică, au pus telefonul la urechea mamei mele și i-am putut auzi respirația grea. Am strigat "Mamă! Sunt eu!", dar nu a fost nicio reacție din partea mamei, care era deja în comă. Am simțit o mare greutate.
Am auzit mai târziu că atunci când mama mea și-a văzut toți copiii în ziua de Anul Nou, cu excepția mea și a fostei mele soții, s-a simțit foarte supărată și a suferit o recidivă a unui atac cerebral. A fost spitalizată în stare critică. Familia mea a făcut tot posibilul să mă aibă la telefon. În noaptea apelului telefonic, mama mea a decedat.
M-am simțit foarte trist, gândindu-mă: Mama mea ar mai fi fost în viață dacă nu ar fi fost persecuția! Cât aș fi vrut să-i mai pot spăla de câteva ori părul și picioarele mamei mele! Dar nu am nicio libertate. Familia mea este distrusă, pur și simplu pentru că rămân fidel credinței mele și încerc să fac cunoscut oamenilor adevărul despre Falun Gong!
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...