Între 17-18 august 2002, un grup de practicanți Falun Gong din orașul Lanzhou, provincia Gansu, a reușit să intercepteze cu succes semnale TV și să difuzeze videoclipuri pentru a expune persecuția brutală organizată de Partidul Comunist Chinez (PCC) împotriva Falun Gong și pentru a clarifica adevărul despre propaganda omniprezentă și calomnioasă a Partidului împotriva acestei practici. Videoclipurile au fost difuzate pe patru canale locale timp de o jumătate de oră, acoperind o serie de zone din provincia Gansu, precum și orașul Xining din provincia Qinghai.
La scurt timp după aceea, 15 practicanți Falun Gong au fost arestați și condamnați la pedepse grele de până la 20 de ani. Domnul Sun Zhaohai, pe atunci în vârstă de 34 de ani, a primit 19 ani de închisoare. El a suferit persecuții crunte și a scăpat la limită de moarte.
Domnul Sun Zhaohai
Domnul Sun s-a născut în orașul Jiamusi, provincia Heilongjiang. A crescut în teroarea violenței domestice provocată de tatăl său. La vârsta de 20 de ani, s-a îmbolnăvit de tuberculoză, având leziuni la ambii plămâni. Tușea sânge și era foarte bolnav și slăbit. Viața era foarte mizerabilă pentru el.
Domnul Sun și soția sa au început să practice Falun Gong în 1997 și toate bolile sale au dispărut la scurt timp după aceea. Tocmai când familia sa se bucura de fericire, PCC a lansat brusc, la 20 iulie 1999, o persecuție fără precedent la nivel național, împotriva Falun Gong.
La fel ca zeci de mii de alți practicanți Falun Gong, domnul Sun a făcut un pas înainte pentru a vorbi, fără să se teamă de reprimarea brutală.
În timp ce își ispășea lunga pedeapsă de 19 ani în închisoarea Lanzhou, provincia Gansu, a fost supus la tot felul de torturi și abuzuri, inclusiv la închiderea în izolare într-o cameră mică și întunecată, legat cu lanțuri grele, privarea de somn pe termen lung, înfrigurarea pe vreme rece, privarea de hrană, tortura pe Banca Tigrului, a fost legat de patul morții și hrănit forțat. A avut două coaste fracturate și a suferit o comoție cerebrală în urma bătăilor.
După ce a supraviețuit torturii infernale și încarcerării, domnul Sun a fost eliberat la 21 august 2021. El a relatat mai jos povestea sa și modul în care încrederea sa puternică în Falun Gong l-a ajutat să treacă în închisoare peste cea mai întunecată perioadă a sa.
***
Adoptarea practicii Falun Gong
Numele meu este Sun Zhaohai. M-am născut în 1968. Ambii mei părinți lucrau cu normă întreagă. Sunt al doilea din cei patru copii ai familiei mele. Încă de când eram mic, am fost considerat întotdeauna mai matur decât ceilalți colegi ai mei.
În copilărie mi-a plăcut foarte mult să citesc. Chiar dacă nu puteam recunoaște toate caracterele din ceea ce citeam, am început să citesc romane clasice încă din clasa a treia. Citeam orice carte pe care puneam mâna și îmi cheltuiam toți banii de buzunar pentru a cumpăra sau împrumuta cărți pe care să le citesc. Eram ca un șoarece de bibliotecă și citeam ori de câte ori puteam.
Eram fascinat de personajele pozitive din romanele antice, cum ar fi Trei eroi și cinci galanți, Legenda lui Yue Fei, Învestirea zeilor și Povești vechi și noi. Din aceste cărți, am învățat despre cultura tradițională chineză și despre valorile "bunăvoinței, corectitudinii, curtoaziei, înțelepciunii și credinței", precum și despre a fi "blând, politicos și cumpătat". Toate acestea mi-au influențat în mod subtil caracterul de a fi loial și drept, cinstit și demn de încredere.
Cu toate acestea, de când mă știu, familia mea a trăit în teroarea violenței domestice. Tatăl meu era irascibil și alcoolic. Ne bătea ori de câte ori era într-o dispoziție proastă, pe noi, copiii, și pe mama mea.
Când aveam 12 ani, mi-a fost atât de frică să nu fiu bătut de tatăl meu pentru o greșeală cât de mică, încât am fugit de acasă și am plecat să locuiesc cu niște rude la țară. Nu m-am întors acasă decât după mai bine de două luni. Poate tatăl meu s-a îngrijorat că voi fugi din nou, astfel încât de atunci nu m-a mai bătut niciodată.
Mama mea era adesea abuzată de tatăl meu și nu vedea nicio speranță în viață. A încercat să se sinucidă bând pesticide. Din fericire, a fost salvată. Când aveam aproximativ 18 ani, am început să o protejez pe mama mea. De fiecare dată când tatăl meu încerca să o bată pe mama, o trăgeam în spatele meu. Au început să locuiască separat sub același acoperiș. În 1990, tatăl meu s-a îmbolnăvit grav. Mama mea a avut grijă de el fără să se plângă, până când tata a murit.
Am avut o copilărie nefericită. Când eram în gimnaziu, eram deja destul de independent. Mă întrebam adesea de unde au venit ființele umane și de ce ne aflăm aici. Deși citisem multe cărți, astfel de întrebări rămăseseră fără răspuns.
În 1985 aveam 17 ani când am absolvit gimnaziul. Mi-am găsit un loc de muncă la Fabrica de Zahăr Jiamusi Friendship. Am studiat la locul de muncă și am obținut în 1988 o diplomă echivalentă celei de liceu, la vârsta de 20 de ani. Tocmai când viața mea începea să se schimbe, am făcut febră timp de mai bine de o lună. M-am dus la spital și am fost diagnosticat cu tuberculoză de tip 3. Mi s-au administrat medicamente împotriva tuberculozei și am fost pus sub perfuzie la spitalul fabricii. Am slăbit foarte tare, simțindu-mă mereu vlăguit, bolnav și cu respirația tăiată.
În toamna anului 1989, aveam leziuni la ambii plămâni și începusem să tușesc cu sânge. Mișcarea, chiar și un pic, mă făcea să îmi pierd respirația și am fost internat într-un spital de tuberculoză timp de două luni. Deși boala era sub control, recidiva în fiecare an cu o ușoară răceală și febră, însoțită de pleurezie tuberculoasă. La acea vreme, în China, tuberculoza era incurabilă. Deși aveam o înălțime de 1,72 m, cântăream mai puțin de 50 kg.
M-am căsătorit în 1994. Eu și soția mea ne-am înțeles foarte bine și ne-am prețuit unul pe celălalt. Nici situația noastră financiară nu era rea. În 1996, am fost transferat la Brigada de Poliție Economică, unde am lucrat.
O colegă mi-a vorbit despre Falun Gong în martie 1997. Ea cheltuise o avere pentru a învăța alte școli de qigong înainte, dar mi-a spus că Falun Gong era o adevărată practică de elevare a sinelui. Mi-a recomandat să cumpăr cartea Zhuan Falun (cartea principala a practicii Falun Gong) și mi-a spus că voi înțelege totul după ce voi citi cartea. Am fost cu adevărat surprins că a renunțat atât de repede la ceea ce învățase înainte și a trecut la Falun Gong cu o asemenea determinare.
La începutul lunii aprilie a acelui an, împreună cu soția mea am mers la cumpărături în ziua noastră liberă și am cumpărat un exemplar din cartea Zhuan Falun, de la un stand de cărți. Când am ajuns acasă, abia așteptam să citesc cartea și am petrecut trei ore răsfoind-o.
M-am simțit foarte emoționat în timp ce citeam cartea și lacrimile îmi tot curgeau pe obraji. În sfârșit, găsisem ceea ce căutam, iar Zhuan Falun a răspuns la toate întrebările pe care le aveam în adolescență. Am înțeles că sensul vieții este să te întorci la sinele tău adevărat. Falun Gong este minunat!
Două sau trei zile mai târziu, eu și soția mea ne-am alăturat unui grup local de exerciții fizice și de studiu de grup. În cea de-a opta zi, când am terminat exercițiile de dimineață și eram pe cale să plec acasă, am simțit o durere ascuțită în piept și în spate. Durerea era atât de intensă încât nu puteam să-mi îndrept spatele. Nu m-am speriat pentru că știam că lucrurile rele din corpul meu erau îndepărtate. Nu am spus nimănui și am mers încet spre casă, cu spatele aplecat în față.
În trei minute, durerea a încetat brusc. Tuberculoza mea a dispărut de atunci, corpul meu a fost purificat de Maestru.
După ce am practicat timp de două sau trei luni, ochiul meu celest s-a deschis. În timp ce meditam, am văzut multe Falun-uri care se roteau în jurul meu.
Nimic nu mi-a putut zdruncina credința
Am avut o copilărie mizerabilă și o tinerețe dureroasă, dar Falun Gong mi-a șters toate suferințele. Tocmai când mă bucuram de frumusețea practicii Falun Gong, mediul din jurul meu s-a schimbat.
La 20 iulie 1999, după ce am auzit de la alți practicanți că guvernul plănuia să interzică Falun Gong în acea zi, cel puțin 12 dintre noi am decis să mergem la Beijing pentru a face apel la dreptul de a practica Falun Gong.
În trenul spre Beijing, câțiva colegi practicanți au fost dați jos din tren de către poliție, lăsându-ne doar pe șapte dintre noi să ne continuăm călătoria. Înainte ca trenul să părăsească provincia Heilongjiang, mulți practicanți Falun Gong din alte zone au fost și ei opriți de poliție și duși înapoi în orașele lor de origine. După ce am auzit că poliția îi căuta cu mare atenție pe practicanții Falun Gong în gara din Beijing, am coborât din tren în orașul Sanhe din provincia Hebei, cel mai apropiat oraș de Beijing, și ne-am împărțit în trei grupuri pentru a merge la Beijing cu autobuzul.
Pe 22 iulie, în jurul orei 15:00, am văzut câțiva practicanți Falun Gong adunați în fața guvernului municipal din Sanhe, iar un difuzor a început să transmită anunțul guvernului de interzicere a Falun Gong. Împreună cu domnul Zheng Libin (care între timp a decedat din cauza persecuției) ne-am oprit și am ascultat, dar nu am vorbit cu practicanții Falun Gong locali de acolo.
Am auzit că mulți practicanți Falun Gong din Beijing fuseseră arestați în ultimele zile și am devenit foarte îngrijorat și neliniștit. Înainte de a ajunge la Beijing, autobuzul nostru a trecut prin două puncte de control și a fost verificat de polițiști înarmați. Vremea era sufocantă și caldă, iar eu eram nerăbdător să ajung la Beijing cât mai repede posibil.
Era în jur de ora 17:00 când am ajuns în Beijing. Am mers în Piața Tiananmen, care era intens patrulată peste tot de polițiști îmbrăcați în civil. Atmosfera era foarte tensionată, dar nu mi-a fost teamă.
Era trecut de ora 19:00 când am ajuns la hotelul de lângă Templul Pământului. Mă simțeam puțin neliniștit și nu știam ce să fac. Singurul meu gând era să iau legătura cu practicanții din Beijing cât mai repede posibil, pentru a afla ce trebuie să fac.
La începutul lunii august 1999, a avut loc o conferință de împărtășire a experiențelor, la o pagodă abandonată pe muntele din apropierea satului Nanshangle din districtul Fangshan din Beijing. Aproximativ 200 de practicanți Falun Gong au reușit să participe la conferință, iar majoritatea erau din nordul Chinei. Scopul conferinței a fost de a discuta despre cum să procedeze în condițiile presiunii ridicate din partea regimului. Mulți practicanți și-au împărtășit înțelegerile și ceea ce văzuseră sau auziseră în ultima vreme. Am ajuns la consensul de a încuraja mai mulți practicanți să facă un pas înainte. În timpul conferinței, am făcut împreună și exercițiile Falun Dafa.
Când poliția îmbrăcată în civil a venit pe munte pentru a verifica lucrurile, ne-am împrăștiat și am plecat repede. Din păcate, câțiva practicanți au fost arestați.
După Conferința Legii de la Beijing, m-am întors în orașul meu natal, am împărtășit idei cu câțiva practicanți locali și am mers din nou la Beijing. Soția mea și-a dat demisia de la locul de muncă, a împrumutat niște bani și a plecat la Beijing alături de mine.
Pe 24 septembrie 1999, în jurul orei 19:00, în timpul Festivalului de la Mijlocul Toamnei, niște polițiști înarmați au intrat în casa noastră închiriată în suburbia Beijingului, după ce telefoanele noastre au fost monitorizate. Cel puțin 12 practicanți au fost arestați și duși la secția de poliție Sanjianfang pentru interogatoriu. Mai mulți practicanți de sex masculin am fost bătuți de poliție, inclusiv eu.
Am fost apoi duși la Centrul de Detenție din districtul Chaoyang. Întrucât soția mea și o altă practicantă erau însărcinate, au fost duse înapoi în orașul nostru natal din Jiamusi.
Reconstituire de tortură: bătaie violentă
Împreună cu Yin Haizhu, un coleg practicant, am fost închiși la Centrul de Detenție Chaoyang, unde condițiile de viață erau foarte precare. Era foarte aglomerat și a trebuit să dormim pe o parte, înghesuiți ca niște sardine.
Patru zile mai târziu, membrii personalului de la Biroul de Legătură Jiamusi din Beijing au venit la centrul de detenție și m-au dus înapoi la Jiamusi. Am fost încătușat în tren timp de aproximativ 27 de ore și la sosire am fost dus direct la secția de poliție locală.
Aș dori să menționez un lucru miraculos. Când am fost arestat la Beijing, am pus în geanta mea de călătorie toate cărțile și materialele Falun Gong ale colegilor practicanți care împărțeau chiria și le-am luat cu mine de la secția de poliție la centrul de detenție, apoi înapoi în orașul meu natal.
În drum spre secția de poliție locală, s-a întâmplat să îl văd pe fratele meu mai mic pe drum. I-am cerut poliției să mă aștepte și i-am dat fratelui meu geanta.
De fapt, avusesem șansa de a scăpa mai devreme din tren, dar nu am făcut-o pentru că nu puteam lăsa în urmă geanta cu cărți Falun Gong. Poate pentru că am avut o inimă curată pentru a proteja cărțile, am reușit să le dau fratelui meu mai mic.
La 1 octombrie 1999, am fost dus la Centrul de Detenție din orașul Jiamusi. În celula noastră erau cincisprezece sau șaisprezece persoane, inclusiv cinci sau șase practicanți. Ni se dădeau două mese pe zi, cu chifle din făină de porumb aburite și supă de napi, slabă și sărată. Mi-a luat ceva timp să pot mânca o mâncare atât de brută.
Sora mea mai mică, printr-o legătură oarecare, a adus un ofițer de poliție la centrul de detenție. Ofițerul mi-a spus că dacă scriu o "declarație de garanție" prin care să renunț la practica Falun Gong, voi fi eliberat. Am refuzat să fac acest lucru.
Doi ani de muncă forțată în chinuri
J
Lagărul de muncă forțată Jiamusi
Lagărul de muncă forțată Jiamusi din provincia Heilongjiang era situat în comuna Xigemu și se întindea pe o suprafață de peste 130.000 de metri pătrați. Lagărul de muncă era afiliat la Biroul Judiciar al orașului Jiamusi.
Pentru a persecuta Falun Gong, Comitetul de Partid din Jiamusi și guvernul municipal au construit două clădiri noi pentru lagărul de muncă, dotate cu instalații moderne de supraveghere. Clădirea destinată diviziei pentru femei a fost dată în folosință în toamna anului 2000. Avea o suprafață totală de 12.000 de metri pătrați, pe trei etaje.
La sfârșitul lunii octombrie 1999, am auzit de la difuzorul din celula noastră că am fost concediat de la locul meu de muncă (fabrica de zahăr).
La 3 noiembrie 1999, treisprezece femei practicante Falun Gong și patru bărbați practicanți, printre care mă număram și eu, am fost duși la un "proces public" care a avut loc în Palatul Cultural Jiamusi, sub supravegherea șefilor de la Departamentul de Securitate Publică, procuratură, tribunal și Biroul Local 610. La scurt timp după aceea, am fost condamnați la muncă forțată într-un lagăr de muncă, pe o perioadă cuprinsă între unu și trei ani pentru infracțiunea de "tulburare a ordinii sociale". Eu am primit doi ani.
Prima mea masă în lagărul de muncă forțată de la Jiamusi a constat în chifle din făină neagră, cu supă subțire făcută din dovleac congelat nespălat, tăiat în bucăți mari. Nu exista niciun castron din care să mâncăm, iar noi trebuia să ne ghemuim în jurul cazanului pentru a mânca. Pe fundul cazanului era un strat de noroi.
Lagărul de muncă avea două brigăzi, iar fiecare avea câte trei detașamente. Am fost dus mai întâi la echipa de antrenament cu domnul Du Wenfu, domnul Liu Junhua și domnul Wu Chunlong (domnul Du și domnul Wu au decedat din cauza persecuțiilor) și apoi la detașamentul 4 din Divizia 2. În vara anului 2000, după ce a început construcția lagărului de muncă pentru femei, ni s-a ordonat să cărăm materiale de construcție pentru acesta.
Într-o zi, la sfârșitul toamnei, o treime din cei treizeci și șase de practicanți Falun Gong deținuți în lagărul de muncă, au evadat. Incidentul a șocat autoritățile. Domnul Jia Yongfa de la Biroul Forestier din Hebei a fost recapturat în aceeași noapte. A fost bătut cu brutalitate de gardieni timp de câteva zile și a continuat să sufere persecuții în timpul detenției. A decedat la scurt timp după ce a fost eliberat.
Din cauza acestui incident, am fost duși înapoi în lagărul de muncă pentru bărbați, unde gardienii au înființat o echipă pentru a încerca să ne "transforme" cu forța. Șeful departamentului de educare a încercat să ne spele creierul cu propagandă îndreptată împotriva Falun Gong, dar fără succes.
Iarna, am fost închis singur într-o celulă foarte umedă și rece, cu podeaua acoperită de gheață. Am fost singur în cea mai mare parte a timpului, supravegheat de doi deținuți desemnați de poliție. Când aveam nevoie să merg la toaletă pe timp de noapte, trebuia să strig și să le cer să îmi deschidă ușa. Uneori mă duceam în spălătorie și turnam apă rece pe mine, ca să-mi alung deznădejdea.
O lună mai târziu, un gardian cu inimă bună, a cărui soție este practicantă Falun Gong, a propus să mă mute într-o altă celulă, spunând că eram deținut acolo de prea mult timp și că era inuman. Pentru simplul fapt că a arătat puțină simpatie, a pierdut ocazia de a fi promovat. După alte zece zile, am fost transferat într-o celulă relativ mai caldă, însoțit de un fost practicant care fusese "transformat" sub presiune.
Cu două zile înainte de Anul Nou Chinezesc, în 2001, am fost mutat într-o celulă mare, împărțită cu aproape douăzeci de persoane. Toți erau foști practicanți care fuseseră "transformați". Pentru că adesea îi făceam să discute cu mine, am fost transferat în Brigada 2, unde deținuții erau nepracticanți. În timpul zilei, ei mergeau la muncă, iar eu rămâneam în celulă. Odată, în timp ce făceam exercițiile, șeful brigăzii, Wang Tiejun, a intrat și mi-a dat o palmă peste față.
Reconstituire de tortură: pălmuire peste față
La 30 septembrie 2001 termenul meu a expirat, însă nu am fost eliberat. Le-am spus că era ilegal să-mi prelungească mandatul și că vor suporta consecințele.
Ca să protestez, m-am lovit cu capul de perete, iar capul îmi sângera. Acest lucru i-a alarmat și m-au eliberat la 3 octombrie în acel an.
Doi ani fără libertate au însemnat foarte mult. Viața infernală a avut un efect devastator asupra mea, atât fizic, cât și psihic. Cel mai mult îmi făceam griji pentru mama mea, care rămăsese imobilizată la pat după ce suferise un atac cerebral în 1998. Nu am reușit să îmi îndeplinesc responsabilitatea de a avea grijă de ea. Fratele meu mai mic și soția lui aveau grijă de mama mea, dar niciunul dintre ei nu avea un loc de muncă. Soția mea câștiga doar câteva sute de yuani pe lună, așa că situația financiară a familiei noastre era foarte dificilă.
Forțat să divorțeze
După ce am fost eliberat, Biroul 610 din orașul Jiamusi m-a pus pe lista neagră. Pentru a evita alte hărțuiri, am fost obligat să locuiesc departe de casă imediat după Anul Nou Chinezesc, din 2002. Am închiriat un apartament de unul singur. Noaptea, sirenele înfricoșătoare ale poliției mă țineau adesea treaz și știam că practicanții Falun Gong erau în pericol de a fi arestați ilegal în orice moment.
La 20 aprilie 2002, practicanții din Jiamusi au reușit să intercepteze cu succes semnale TV pentru a difuza videoclipuri despre Falun Gong. Chiar dacă nu am fost implicat, am fost văzut ca o țintă "importantă" pentru credința mea fermă în practică.
În acea zi, luam cina cu soția mea la un restaurant pentru a sărbători cea de-a opta aniversare a căsătoriei noastre și plănuisem să sărbătorim cea de-a treizeci și patra aniversare a mea peste câteva zile, dar nu am mai ajuns. Din acea zi, nu ne-am mai văzut niciodată timp de aproape douăzeci de ani, iar când ne-am întâlnit din nou, fostul cuplu iubitor se înstrăinase deja.
Pentru a evita să fiu arestat, am decis să-mi părăsesc orașul natal. În iulie 2002, am auzit că, deoarece poliția nu m-a găsit în cadrul unei arestări în masă în orașul nostru, a arestat-o pe soția mea și a dus-o la centrul de detenție, unde a fost reținută timp de două luni.
Sub presiunea de la locul de muncă și a familiei sale, a renunțat la practica Falun Gong și a divorțat de mine fără știrea mea. Pentru a verifica dacă a renunțat într-adevăr la Falun Gong, managerul ei de la serviciu a forțat-o să bea alcool la o petrecere (practicanții Falun Gong nu beau alcool), până când nu a mai știut de ea.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...