În timpul războiului dintre regatele Wu şi Yue, Fan Li a obţinut victoria şi a fost numit într-un post important de către regele din Yue, Guo Jian, care fusese cândva ţinut prizonier la Huiji de către regele din Wu. Fan Li urma întotdeauna, orice ar fi făcut, voinţa cerului. El îi fu sfetnic regelui timp de 20 de ani şi făcu tot ce putu mai bine ca să-l ajute pe rege să guverneze ţara. În cele din urmă, Yue îl învinse pe Wu şi se răzbună pentru umilinţa prizonieratului lui Guo Jian, care îşi luă numele de Cuceritorul. Contribuţia lui Fan Li la victorie fu enormă şi, în consecinţă, cariera sa avansă cu repeziciune. Atunci când înţelese că regele din Yue nu putea să suporte să împartă succesul cu el, Fan Li renunţă la poziţia sa şi plecă cu o corabie în regatul Qi.
În regatul Qi, Fan Li îşi schimbă numele şi munci din greu, pe mare, împreună cu fiii săi. În câţiva ani familia sa adună o avere imensă. Oamenii din Qi îi respectau caracterul, talentul şi voiau să-l numească prim ministru al regatului Qi. Fan Li exclamă: ”Ca persoană obişnuită, am adunat o mare avere şi am rămas acasă. Ca ofiţer, am ajuns pe poziţia unui prim ministru. Este mai mult decât poate avea o persoană obişnuită. Totuşi, să te bucuri de o asemenea faimă şi de un astfel de câştig timp îndelungat, nu e semn bun.” După ce-şi împărţi averile, Fan Li părăsi liniştit regatul Qi.
Fan Li se duse la Taodi, care era un centru comercial şi de transport. Se stabili acolo şi curând adună din nou o mare avere. Era numit “Domnul din Taozhu”.
Fan Li urma calea cerului şi înţelegea când trebuia să atace şi când să se retragă. El lua uşor faima, bogăţia şi puterea, dădea importanţă acumulării de virtuţi şi făcea fapte bune. De multe ori, el îşi împărţea toată averea la săraci, ceea ce nu doar îi ajuta pe aceştia, ci îi şi salva în totalitate. Sima Qian, un istoric faimos al Chinei antice, îl lăuda drept “un om devine bogat, căruia îi place să facă fapte bune.”
De fapt, ca să devii bogat nu depinde doar de efortul personal. Maestrul Falun Dafa, Li Hongzhi, ne-a spus să fim “bogaţi şi virtuoşi”. De fapt, doar atunci când cineva are virtute, poate să aibă şi noroc. Exagerarea anticilor în legătură cu a înţelege voinţa cerului, destinaţia sa şi de a face fapte bune pentru a acumula virtute este total îndreptăţită.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.