Doamna Liu Li povesteşte tortura suferită în lagărul de muncă forţată pentru femei, din provincia Hebei

Nume: Liu Li
Vârstă: necunoscută
Adresă: necunoscută
Ocupaţie: necunoscută
Cel mai recent loc de detenţie: Lagărul de muncă forţată pentru femei, provincia Hebei
Oraş: Shijiazhuang
Provincia: Hebei
Persecuţia suferită: Şocuri electrice, muncă forţată, bătăi, atârnare, întemniţare, arest izolat, tortură, hrănire forţată, constrângere fizică, privare de somn
Persecutori cheie: Liu Ziwei, paznicul închisorii

Doamna Liu Li din Shijiazhuang, provincia Hebei, a fost torturată timp de un an şi jumătate in timp ce a fost închisă în lagărul de muncă forţată pentru femei, din provincia Hebei, între 30 iunie 2008 şi 19 octombrie 2009. Unele dintre cele mai severe forme de persecuţie la care a fost supusa sunt: a fost torturată prin atârnare timp de nouă zile. Paznicii închisorii i-au rupt bluza şi au folosit un baston electric ca să îi lovească sfârcurile. Un paznic a lovit-o pe doamna Liu în cap cu un baston electric, făcând-o să sângereze sever. Doamna Liu era în condiţie critică la momentul în care a fost eliberată, în ianuarie 2010. Deşi a supravieţuit, faţa i-a fost grav cicatrizată din cauza torturii. După cum scrie în raportul doamnei Liu, cea mai mare parte din tortura exercitata asupra ei în lagărul de muncă a fost condusă de către Liu Ziwei (femeie).

Mai jos redam traducerea plângerii doamnei Liu împotriva lui Liu Ziwei şi a altor persoane implicate în persecuţie.

Plângere împotriva lui Liu Ziwei şi a altor persoane de la lagărul de muncă forţată pentru femei din provincia Hebei

Numele meu este Liu Li. Sunt din Shijiazhuang, provincia Hebei. Am fost închisă în lagărul de muncă forţată pentru femei din provincia Hebei la 30 iunie 2008, pentru că practic Falun Gong. Între septembrie şi decembrie 2008 am fost supusă în mod repetat la abuz fizic, bătăi şi tortură de către Liu Ziwei, o femeie-paznic de închisoare din echipa numărul 1 a lagărului de muncă forţată. Mi-am pierdut auzul pentru că am fost bătută atât de grav. Ochii îmi erau atât de umezi încât nu puteam să văd bine şi aveam dureri de cap. Faţa, braţele şi picioarele îmi erau grav umflate. Partea stângă a corpului îmi era mereu rece şi umflată. Aveam adesea crampe în mâini şi dureri de piept. Cu toate acestea, Liu Ziwei a refuzat cererea mea de a fi eliberată pe cauţiune pentru tratament medical. Faţa imi este plina de cicatrici din cauza leziunilor datorate bătăilor. Este traumatizant pentru mine să îmi văd faţa deformată.

Când termenul meu de închisoare s-a sfârşit la 20 decembrie 2009, lagărul de muncă a refuzat să mă elibereze. Probabil pentru că cicatricile vizibile datorate leziunilor ar fi expus tortura pricinuita de către paznicii lagărului. În ciuda multor cereri de eliberare din partea familiei mele pentru a primi tratament medical, lagărul de muncă a extins termenul de închisoare cu încă o lună. Nu am fost eliberată până în 19 ianuarie 2010. Rănile datorate bătăilor brutale şi lipsa tratamentului medical pentru multe luni m-au adus în pragul morţii.

La început mi-a fost frică de răzbunarea cu care ar fi urmat sa ma confrunt dacă fac plângere. Dar această gândire este incorectă, astfel că am decis să depun plângere împotriva lui Liu Ziwei şi a altora care m-au torturat în lagărul de muncă. Vreau dreptate şi compensaţie financiară.

Urmează expunerea torturii la care am fost supusă:

1. Bătăi, şocuri electrice, forţată să stau în picioare nemişcată pentru perioade lungi de timp

Într-o dimineaţă din septembrie 2008, Liu Ziwei ne-a forţat pe opt deţinute şi pe mine să stăm în picioare nemişcate mult timp pe un coridor şi nu ne-a lăsat să folosim toaleta când refuzam să facem gimnastica de dimineaţă. Mi-am pierdut controlul vezicii urinare din cauza statului în picioare asa de mult şi un paznic de închisoare pe nume Zhao Yali (femeie) s-a înfuriat. M-a târât de guler într-o cameră de tortură şi mi-a ordonat să stau pe vine cu mâinile în spatele unui picior. Mi-a pus cătuşele în timp ce eram ghemuită în acea poziţie. Era foarte dureros să fii încătuşat în acea poziţie.

Când Liu Ziwei a sosit, mi-a ordonat să mă ridic, deşi mâinile îmi erau încătuşate în spatele unui picior. Firesc că nu am putut să mă ridic. Atunci am fost forţată să stau în genunchi. Liu a început să mă pălmuiască şi să mă lovească cu pumnii tare în stomac. A devenit din ce în ce mai nervoasă şi a început să mă lovească pe un braţ cu un baston electric. Purtam mâneci scurte, pentru că era în mijlocul lunii septembrie şi bastonul electric a avut contact direct cu braţul meu. Îmi lovea un brat, apoi pe celălalt. În timp ce îmi electrocuta braţele cu o mână, mă pălmuia cu cealaltă. Pentru a o ajuta pe Liu în această tortură, Zhao ţinea strâns lanţul legat de cătuşe, ceea ce mă imobiliza.

După şocurile electrice, Liu m-a apucat de păr şi a început să mă pălmuiască tare. Bătăile nu s-au sfârşit decât după ora 13:00. Am fost dusă de Liu într-o magazie din capătul coridorului, unde am fost atârnată de o ţeavă de încălzire. Nu m-au dat jos decât la ora 22:00, când am rugat un alt paznic să mă lase să folosesc toaleta. Fusesem suspendată în aer timp de 9 ore. După ce m-am întors de la toaletă, am fost pusă să mă alătur altor deţinute care stăteau în picioare nemişcate pe culoar. Am stat acolo până când Liu Ziwei a plecat acasă şi un alt paznic ne-a lăsat să ne întoarcem la celulele noastre. Numai atunci s-a terminat acea lungă zi de tortură.

2. Lovită în cap cu pantofii, forţată să stau nemişcată în timp ce eram complet aplecată la un perete, atârnată în aer timp de 9 zile

În 3 noiembrie 2008, lagărul de muncă forţată a obţinut un contract profitabil pentru a împacheta beţişoare de unică folosinţă şi le-a ordonat deţinutelor să efectueze muncă forţată pentru a îndeplini contractul. Potrivit regulamentelor închisorii, deţinuţii nu trebuie să efectueze muncă pentru niciun contract. De aceea, le-am spus paznicilor că nu voi face asta.

Liu Ziwei a pus un alt paznic şi o deţinută pe nume Liu Juan să mă ducă într-o cameră din partea sudică a lagărului de muncă. Liu m-a făcut să îmi dau jos pantofii şi a început să îmi lovească capul şi faţa tare cu pantofii mei. Apoi m-a pus să mă aplec complet şi să îmi ridic braţele la spate, astfel încât capul era drept în jos şi braţele şi spatele erau apropiate de perete. Am fost pusă să stau nemişcată în această poziţie şi apoi m-au lovit tare cu picioarele în zona şoldului.

Mâinile îmi erau legate la spate cu o funie şi am fost închisă într-o magazie. Mi-au departat braţele şi picioarele în încercarea de a mă atârna între două ferestre. Totuşi, braţele mele nu erau destul de lungi astfel că mi-au încătuşat una dintre mâini de o fereastră şi cealaltă de o ţeavă de încălzire.

I-am spus lui Liu că regulamentul postat pe perete spune că orice pedepsire fizică, bătaie, înjurătură şi insulte verbale împotriva deţinutelor erau interzise. Dar Liu a continuat să mă bată şi să mă înjure. Mi-a spus: “Cine te-a bătut? Ai vreun martor? Te voi acuza că ai atacat paznicii închisorii!” M-a ameninţat că mă va atârna 24 de ore şi nu mă va lăsa să folosesc toaleta şi să dorm. Apoi s-a răzgândit şi a spus că voi fi atârnată timp de trei zile.

Am fost atârnată în magazie în după-amiaza zilei de 3 noiembrie 2008. Am urinat pe mine în timp ce eram suspendată în aer. În acea noapte cătuşele s-au desfăcut singure. Când Liu a descoperit ce se întâmplase, mi-a luat pantofii şi m-a izbit din nou cu ei peste cap. Apoi m-a atârnat din nou şi a început să mă lovească pe spate şi pe şolduri cu picioarele. În a treia zi, am avut dificultăţi cu respiraţia şi am cerut ajutor. Liu a chemat un doctor al închisorii să îmi ia tensiunea. După aceea, am fost atârnată din nou.

Mai târziu, paznicul Wang Weiwei a desfăcut cătuşa de la mâna dreaptă. Paznicul Shi Jiangxia a slăbit cătuşa de la mâna stângă şi a legat-o de o ţeavă de încălzire la nivelul taliei. În a şasea zi, picioarele îmi erau atât de umflate din cauza statului în picioare încât arătau ca gigantice franzele de pâine. În a şaptea zi, mâna stângă era de mărimea unei franzele. Numai în cea de-a noua noapte paznicul Wang Weiwei m-a lăsat jos. Apoi am putut să dorm pe podea pentru scurt timp. Am fost atârnată timp de nouă zile. La acel moment simţeam că mai bine muream.

Pe lângă cei doi paznici, Shi Jiangxia şi Wang Weiwei, cinci deţinute au fost de asemenea martore la tortura prin atârnare la care am fost supusă. Ele sunt: Zhu Liying, Liu Juan, Hai Xia, Jia Haigin şi Dazhu (poreclă). Mai mulţi muncitori zugravi care zugrăveau magazia au fost de asemenea martori la tortura suferită.

Doamna Liu Binglan a fost supusă la tortură prin atârnare în aceeaşi perioadă. Ea a fost atârnată în camera 115 timp de 15 zile. Când am văzut-o, picioarele îi erau la fel de umflate ca ale mele şi nu mai încăpeau în pantofi. Tenul îi era negru şi gri. Avea pete de sânge pe pleoape din cauza bătăilor brutale săvârşite de Liu Ziwei. În prima zi a torturii prin atârnare, Liu Ziwei a pus o deţinută pe nume Liu Juan să o apuce pe doamna Liu Binglan de păr şi să o ţină nemişcată, astfel încât ea să o poată pălmui cu un pantof. Faţa doamnei Liu Binglan s-a învineţit ca rezultat al bătăilor.

3. Muncă forţată, electroşocuri, bătăi cu baston electric, hrănire forţată

După ce Liu Binglan şi eu am fost eliberate din camerele de tortură, Liu Ziwei ne-a forţat să efectuăm multă muncă forţată. Iniţial ne-au pus să curăţăm foaierul, coridoarele, camera de apă, baia, toaletele, spălătoria şi magazia, o data pe zi. Mai târziu, ne-au pus să curăţăm aceste locuri de trei ori pe zi. În plus, trebuia să facem muncă şi afară. La sfârşit, trebuia să ducem gunoiul afară şi să curăţăm ferestrele, ventilatoarele şi becurile.

În 10 decembrie 2008, Liu ne-a ordonat să spălăm de mână doi saci mari de lucruri personale care aparţineau paznicilor închisorii. Doamna Liu şi eu le-am spus paznicilor că nu aveam timp să spălăm lucrurile paznicilor închisorii. De-abia aveam timp să dormim, pentru că ne trezeam la 5:30 dimineaţa şi lucram până la ora 22:00. Noi am făcut mult mai multe treburi decât celelalte deţinute.

Când Liu Ziwei a aflat ştirea, a venit la noi cu paznicii Zhu Liying şi Liu Juan. A bătut-o pe doamna Liu Binglan trântind-o la podea. În timp ce Liu Ziwei o bătea pe dna Liu Binglan în camera de apă, doi paznici, Wang Jinzhen şi Niu Kunxia, priveau. Liu Ziwei a pus să fim târâte în camera 108, unde ne-a rupt bluzele. Doamna Liu Binglan şi eu eram goale de la brâu în sus. Liu Ziwei i-a luat pantofii doamnei Liu Binglan şi a început să de lovească, făcându-ne vânătăi peste tot pe corp. Liu Ziwei a început să îmi lovească sfârcurile cu un baston electric. Pentru a ne ţine nemişcate, Liu Ziwei a trebuit să ne încătuşeze de grilajul patului. Liu Ziwei mi-a electrocutat sfârcurile şi spatele mult timp.

După ce m-a electrocutat cu bastonul electric, Liu mi-a lovit capul cu bastonul până faţa şi nasul au început să îmi sângereze. Sângele s-a prelins pe abdomen şi pe podea. Liu Ziwei ne-a anunţat apoi că ne va tortura prin hrănire forţată. Doamna Liu Binglan şi cu mine nu eram în greva foamei, deci hrănirea forţată nu era pentru alimentare, ci era menită să cauzeze durere. Am fost duse la spitalul lagărului de muncă, unde ni s-a introdus un tub în nas şi au turnat prin el un amestec de apă sărată şi lapte. Ne-au taxat 60 de yuani¹ pe fiecare pentru că am fost torturate prin hrănire cu forţa.

După tortura prin hrănire forţată, Liu Ziwei ne-a pus să stăm în picioare nemişcare lângă un perete până în zori de zi. O deţinută pe nume Wang Jinzhen din celula mea a fost de asemenea forţată să stea în picioare nemişcată cu mine în camera 106. Niu Kunxia a fost de asemenea forţată să stea în picioare nemişcată în camera 108 cu doamna Liu Binglan. Nesurprinzător, Wang Jinzhen a fost mânioasă pentru că a trebuit să stea nemişcată cu mine şi m-a zdrobit de perete.

Aveam leziuni pe toată faţa, pe cap şi pe corp de la bătăile din acea zi. Simţeam ca şi cum osul obrazului stâng s-ar fi fracturat şi puteam să simt sângerare internă în partea stângă a feţei. Liu Ziwei m-a încuiat în celula mea pentru trei zile şi a trebuit îmi fac nevoile în celulă. În timpul acelor trei zile mi s-au dat numai două chifle aburite pe zi şi câteva tulpini de legume. Trei zile mai târziu, când mi-am văzut faţa în oglindă, partea stângă a feţei era umflată şi distorsionată. Aveam sânge în ochiul stâng şi era învineţit. Era o privelişte de nesuportat.

4. Refuzul acordarii tratamentului medical, desfigurare, termen extins de închisoare

După bătăile brutale din 10 decembrie 2008, mi-a luat mult timp până am început să mă vindec. Aveam dureri de cap şi ameţeli. Aveam dificultăţi în a-mi tine ochii deschişi. Îmi era greaţă şi mă simţeam chinuită. Am simţit mare durere in spatele capului şi în partea stângă a feţei, mai ales la osul obrazului, nas, ochi şi pleoape. Mi-am pierdut aproape tot auzul şi starea mea generală de sănătate se deteriora. După ce umflătura a trecut, o gaură vizibilă îmi apăruse pe partea stângă a feţei. Am rugat-o pe Liu Ziwei să mă elibereze pentru a putea merge la spital pentru radiografie, dar Liu Ziwei mi-a refuzat cererea. Cred că urmărea să ascundă abuzul fizic şi tortura la care fusesem supusă.

Când Liu Ziwei şi-a luat o zi liberă în noiembrie 2009, un paznic al închisorii a chemat un doctor de la închisoare pe nume Ma să mă controleze. Când Liu Ziwei a auzit că îi spusesem doctorului că fusesem torturată şi că tortura cauzase rănile, a fost furioasă şi a negat că a folosit vreodată abuz fizic.

În ciuda sănătăţii mele în deteriorare şi a lipsei de tratament medical, Liu Ziwei a continuat să mă supună la muncă forţată. O dată am fost forţată să stau în picioare nemişcată pentru două zile. La puţin timp înainte de sfârşitul termenului de închisoare, starea sănătăţii mele a inceput sa se agraveze. Eram ameţită, nu puteam să deschid ochii şi eram înfrigurată şi tremuram adesea. Tuşeam mereu. La sfârşit nu puteam să mă dau jos din pat şi nu puteam să diger nimic. Un pahar cu apă sau o muşcătură de mâncare mă trimiteau la toaletă. Când Liu Ziwei a observat că mergeam mai des la toaletă, mi-a ordonat să merg la toaletă numai de trei ori pe zi. Trei zile am evitat să mănânc pentru a merge mai rar la toaletă. În cele din urmă, termenul meu de închisoare s-a sfârşit, dar Liu Ziwei l-a extins arbitrar pentru încă o lună.

În data de 19 ianuarie 2010, am fost în sfârşit eliberată. Am supravieţuit, dar abuzurile comise împotriva mea nu au fost dezvăluite până acum. Feng Kezhuang, directoarea adjunctă căreia Liu Ziwei îi raportează, a ştiut foarte bine de tortura pe care Liu mi-a cauzat-o. Ea este de asemenea complice la infracţiunile comise de Liu.

Liu Li
Reclamantul

Notă:

1. Yuan: este moneda chinezească; 500 yuan este echivalent cu un venit mediu lunar pentru un muncitor dintr-un oraş din China.

Articolul se poate citi şi în limba chineză la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2010/6/2/224742.html