O femeie povesteşte despre viaţa ei într-un lagăr de muncă chinez

Închisă pentru că s-a alăturat Falun Gong; forţată să împacheteze zilnic 8000 de beţe chinezeşti

Xiong Wei a petrecut doi ani într-un lagăr de muncă forţată chinezesc. Delictul ei consta în apartenenţa la mişcarea spirituală interzisă Falun Gong.

În Praga, la acţiunea şi privegiul cu lumânări din 20 iulie, [organizate] pentru comemorarea a 10 ani de persecuţie a Falun Gong de către guvernul chinez, Xiong şi-a povestit experienţele care au purtat-o de la munca în Germania, la o răpire în mijlocul zilei pe străzile Beijingului.

Practic, mişcarea Falun Gong, înrădăcinată în Budism şi Taoism, implică o serie de exerciţii fizice şi spirituale. A fost fondată în 1992 de către Li Hongzhi şi are la bază principiile “adevăr, bunătate şi toleranţă.” Unora mişcarea le pare o religie, însă nu include venerări zilnice, iar datorită unor controverse legate de aceasta, unii au numit-o cult.

În orice caz, dintre cele 144 de ţări în care se practică Falun Gong, China este singura care îi persecută membrii. Mişcarea are aproximativ 100 de milioane de discipoli, pa când guvernul chinez numără 70 de milioane [de membri]. Conform Naţiunilor Unite, practicanţii Falun Gong sunt victimele a două treimi din cazurile de tortură din China.

Credinţa lui Xiong a condus la închiderea ei într-un lagăr chinezesc de muncă forţată pentru femei. În urma unei atenţii publice imense şi a unei campanii pentru eliberarea ei condusă de Preşedintele german Gerjard Schröder, ea a părăsit lagărul în ianuarie 2004, la doi ani după ce a fost arestată în Beijing pentru că a împărţit pe stradă materiale de informare a publicului despre persecuţia împotriva Falun Gong.

În trecut, Xiong locuise în Germania timp de 10 ani, studiind la Universitatea Tehnică din Berlin. Apoi, muncind pentru compania germană de energie Buderus, a fost transferată în China în cursul ultimului ei an de studiu. Aşa a descoperit Falun Gong şi a reuşit să facă faţă bolii ei mai vechi, depresiei si numeroaselor probleme de sănătate.

“Pielea mea arăta foarte rău şi eram foarte stresată; doar după câteva săptămâni după ce am început practica Falun Gong, am început să mă simt mult mai bine. Nu îmi venea să cred,” relatează ea.

Înapoi în Beijing, Xiong era atât de entuziasmată de efectele pe care le simţea încât a simţit că trebuie să le spună şi celorlalţi oameni despre asta. Ea şi-a comandat o imprimantă şi un program care să-i permită să acceseze website-urile Falun Gong, care sunt interzise în China, şi a început să producă materiale de promovare, fapt care a condus mai târziu la arestarea ei.

În ziua arestării ei, trei bărbaţi care s-au dovedit a fi poliţişti sub acoperire, au prins-o în mijlocul zilei şi trântit-o în remorca unei maşini.

“Nici măcar nu mi-au spus că sunt poliţişti sub acoperire,” spune ea, adăugând faptul că poliţiştilor chinezi li se dau bonusuri financiare pentru arestarea practicanţilor Falun Gong.

După ce a petrecut 8 ore într-o cameră construită astfel încât să nu se poată sta altcumva decât în picioare cu faţa la un perete, Xiong a fost transportată la un lagăr de muncă forţată pentru femei în Daxing, o suburbie a Beijingului, unde trebuia să împacheteze în fiecare zi de la 6.000 până la 8.000 de beţişoare chinezeşti. Pedepsele pentru "comportament neadecvat" au devenit din ce în ce mai severe în acei doi ani iar metodele de tortură variau – de la privarea de somn, până la forţarea menţinerii unei poziţii ghemuite pe o perioadă de până la 18 ore, fără acces la toaletă. Departamentul de Stat al S.U.A. estimează că o jumătate din chinezii închişi în lagărele de muncă forţată chinezeşti sunt practicanţi Falun Gong. Xiong a reuşit să evite cele mai groaznice metode de tortură pentru că, de la început, cazul ei era de profil înalt, generând scrisori şi suport din partea Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului.

“Gărzile ştiau că nu puteau să lase nicio urmă vizibilă de tortură pe corpul meu, pentru că [asta] ar putea atrage mai târziu atenţia internaţională,” spune ea.

Totuşi, anii petrecuţi în lagărul de muncă s-au făcut simţiţi.

“Am pierdut 14 kilograme. Când fratele meu m-a văzut după eliberare, m-a întrebat dacă mi-am făcut vreo operaţie asupra feţei,” spune Xiong.

Acum, după cinci ani de la eliberarea sa, Xiong trăieşte în Frankfurt, şi vede China ca „o mare închisoare.” Ea vorbeşte despre experienţele sale în Cehia şi Germania de Est, pentru că, spune ea, datorită trecutului totalitarist, oamenii pot să discute experienţe comune şi să privească povestea ei în perspectivă.

* Articolul a fost publicat pe site-ul ziarului 'The Prague Post', la 29 iulie 2009

Sursa:
http://www.praguepost.com/tempo/1868-woman-tells-of-life-in-chinese-labor-camp.html