Doamna Liu Shufen şi mama ei de 72 de ani întemniţate la închisoarea pentru femei, Heilongjiang

Când Liu Shufen avea opt ani a făcut un cucui la cap şi a avut dureri de cap de nesuportat. A fost trimisă la multe spitale dar niciunul dintre ele nu a putut să dea un diagnostic definitiv. I s-au dat de asemenea multe medicamente, dar nimic nu a mers. Mai târziu, tatăl ei a făcut cancer de esofag. Mama ei era şi ea suferindă de multe boli; chiar şi treburi casnice uşoare o făceau să transpire mult. Toată familia trăia în durere.

Liu Shufen şi părinţii ei

În 1996 familia doamnei Liu a început să practice Falun Gong şi, în curând, atât mama cât şi fiica s-au vindecat de toate bolile. Tatăl doamnei Liu a experimentat şi el o îmbunătăţire notabilă a stării sănătăţii.

Totuşi, din octombrie 1999, Liu Shufen a fost supusă persecuţiei fără sfârşit. La mijlocul lunii mai 2002, ea a fost condamnată la 8 ani de închisoare, şi trimisă la închisoarea pentru femei Heilongjiang. Tatăl, copleşit de durere, a decedat în 2006. Mama ei este în prezent întemniţată în aceeaşi închisoare.

Liu Shufen a ţinut greva foamei timp de şapte luni

Liu Shufen are în prezent 36 de ani. Lucra la un centru comercial afiliat companiei de transport din oraşul Daqing. Mai jos sunt câteva relatări scrise despre persecuţia pe care a suferit-o, pe care doamna Liu a reuşit să le trimită în afara închisorii:

“La 11 mai 2002 am fost arestată. Mai târziu am fost condamnată la 8 ani de închisoare şi am fost trimisă la închisoarea pentru femei Heilongjiang, unde paznicii, în încercarea lor de a ne “reforma”, au pus criminali să abuzeze verbal şi fizic practicantele Falun Gong. Nu ne simţeam în siguranţă şi eram sub o presiune îngrozitoare.

În 2 decembrie 2002 am fost transferată la echipa de instrucţie (un loc unde paznicii foloseau toate mijloacele disponibile pentru a-i forţa pe practicanţi să se “reformeze”). Timp de opt zile, am fost pusă să stau pe o podea de ciment, cu mâinile încătuşate la spate şi picioarele legate strâns cu funie. În fiecare zi de la 4:00 dimineaţa până la 8:30 seara, paznicii au venit de mai multe ori să aibă aşa-numitele conversaţii cu mine. Au folosit de asemenea cărţi să îmi lovească faţa, care s-a umflat în urma lovirilor. În restul timpului, un grup de infractoare mă păzeau. Am fost pusă într-o celulă de arest, cu mâinile încătuşate şi picioarele înlănţuite. Mi se dădea numai o supă slabă de porumb la fiecare masă.

Din 18 decembrie 2002 până în 8 ianuarie 2003 am fost pusă din nou într-o celulă de arest, timp în care mâinile erau încătuşate la spate şi am fost suspendată de cătuşe (o tortură numită “marea suspensie, prezentată grafic în poza de mai jos). În 2003 am fost încătuşată de pat de multe ori pentru că practicam exerciţiile de Falun Gong.

Ilustraţie: Marea suspensie

În 8 martie 2004 am fost pusă într-o celulă de arest unde mâinile îmi erau încătuşate la spate şi eram atârnată toată ziua. Persoana responsabilă de celulă mă bătea şi mă înjura după plac. Nu mă lăsa să mă spăl şi îmi dădea să mănânc numai supă de porumb. Nu am fost dusă înapoi în celula mea până în 11 aprilie. În 3 mai 2004 paznicii Zhou Ying şi Liu Yan au condus infractoare să mă supună la “marea suspensie” din nou. După ce în cele din urmă am fost lăsată jos, nu mai aveam nicio senzaţie în membre şi am fost cărată înapoi la celula mea. În 1 decembrie am luat atitudine faţă de pedeapsa corporală impusă practicantelor. Ca urmare, câteva zile mai târziu, am fost cărată în altă cameră, unde câteva infractoare mi-au sucit mâinile la spate şi le-au încătuşat de un pat. Apoi au târât patul împrejur, ceea ce a cauzat durere sfâşietoare şi aproape că am leşinat. Am încercat să apăs pe monitorul de supraveghere să raportez tortura, dar asta le-a făcut să mă bată mai violent. Din 13 până în 21 decembrie 2004, paznicii au ordonat infractoarelor Tan Hongwei, Liu Ying, Liu Chao şi Wen Mial să mă supravegheze şi m-au supus la “marea suspensie” când au vrut. Cătuşele au tăiat adânc în carne. Nu mi s-a permis să dorm sau să folosesc toaleta în timpul sesiunilor de tortură.

În 15 martie 2005 am fost trimisă din nou la celula de arest. Potrivit legii, deţinuţii nu pot fi ţinuţi în celula de arest mai mult de 15 zile. Cu toate acestea, în această închisoare se obişnuia ca practicantele Falun Gong să fie ţinute în celulele de arest câteva luni în şir. În 6 iunie am intrat în greva foamei în semn de protest; au început să mă hrănească cu forţa în 9 iunie. Infractoarea Shang Xiaomei a folosit o forţă mare intenţionat ca să împingă tubul de hrănire în stomac, cauzându-mi sângerarea esofagului şi arsuri la stomac. În acelaşi timp mi-au desfăcut gura şi mi-au rănit dinţii, fălcile şi limba. De fiecare dată după hrănirea forţată, pur şi simplu curăţau tubul fără sterilizare. Uneori foloseau acelaşi tub pe 4 sau 5 practicanţi. În 29 iulie am fost scoasă din celula de arest, dar am continuat greva foamei. Shang Xiaomei mă hrănea forţat de trei ori pe zi. În timpul grevei foamei, paznicii m-au izolat şi au pus infractoare să mă monitorizeze. De această dată greva foamei a durat 7 luni. Mai târziu am fost transferată la o divizie specială pentru oameni bolnavi şi am fost pusă într-o cameră în care Li Guixiang şi Wang Xin mă păzeau tot timpul. Aveau materiale defăimătoare anti Falun Gong în cameră şi nu au permis nimănui să se apropie de mine.

În 18 ianuarie 2006, paznicii le-au ordonat criminalelor Hou Liping, Jiang Yajing, Zhang Li, Wang Liying, Song Yanbo şi Zhang Meizheng să mă ţină jos şi m-au torturat de la 8 dimineaţa până la 8 seara. Am intrat în greva foamei din nou. De această dată, folosind scuza de a se îngriji de nevoile nutriţionale ale practicantelor, au amestecat chifle aburinde cu ridichi şi usturoi, şi ne-au hrănit forţat cu această pasta. Au pretins că aceea era noua metodă a închisorii, şi avea scopul să ne ajute să luptăm împotriva infecţiei. Deoarece aceste mâncăruri aveau miros foarte puternic, ne deranjau foarte tare stomacul care era gol. De fiecare dată, în timpul şi după hrănirea forţată, simţeam disconfort foarte mare în nas, gât, esofag şi stomac. Adesea vomitam din această cauză.

Când s-a născut Liu Shufen, tatăl său era deja aproape de 50 de ani. De aceea, el o preţuia mult. Ştiind că fiica lui suferea tortură, el a fost adânc îndurerat; ca rezultat, sănătatea lui s-a deteriorat până când a ajuns ţintuit la pat şi nu a mai putut avea grijă de el însuşi. Adesea era incontinent. De fiecare dată când cineva venea să îl viziteze, primul lucru pe care îl spunea era: “Ştii când va veni înapoi fiica mea?”

În 2002 tatăl lui Liu Shufen a aflat că fiica lui era torturată sever în închisoare. În ciuda sănătăţii lui deteriorate, el a luat un taxi până la închisoare. Totuşi, nici măcar nu a avut puterea să meargă pe poarta închisorii. A trebuit să se târască până în închisoare. Chiar şi aşa, paznicii închisorii nu l-au lăsat să îşi vadă fiica.

În 2006, bătrânul domn Liu a murit în mare durere.

Mama lui Liu Shufen a fost condamnată la închisoare, suferind răniri grave

Mama lui Liu Shufen, Wang Yanxiang, are 72 de ani. După ce Liu Shufen a fost condamnată la închisoare, ea nu numai că a suferit emoţional, dar de asemenea a trebuit să aibă grijă de soţul ei. În 2006, după ce soţul ei a murit, şi-a pierdut tot venitul şi a ajuns să ducă o viaţă chiar mai mizeră.

În 5 iulie 2007, Wang Yanxiang a fost luată de acasă şi poliţia nu eliberat-o decât după cinci zile. Alt practicant, Liu Shengyi, a fost arestat în acelaşi timp şi a fost torturat până la moarte. În 27 septembrie 2007, Wang Yanxiang a fost păcălită de poliţie, care a dus-o la tribunalul districtului Honggang unde a fost pusă sub acuzaţie pe neaşteptate. După aceea, pentru a evita a fi persecutată, doamna Wang nu a mai îndrăznit să locuiască în casa ei pentru lungi perioade de timp. Poliţia oraşului Daqing a căutat-o peste tot, şi au pus un lăcătuş să îi deschidă uşa. În dimineaţa zilei de 7 aprilie 2008, doamna Wang a auzit pe cineva bătând la uşă. Nu a ştiut ce să facă. Din frica de a fi arestată, a sărit de la etajul al treilea, aceasta cauzându-i multiple fracturi la coaste şi la piciorul stâng. De asemenea a suferit răniri interne la plămâni. După ce au auzit ce s-a întâmplat, câţiva vecini au dus-o la spitalul Longnan. În 27 mai, poliţia a arestat-o din nou, la mai puţin de o lună după căderea ei catastrofică. De asemenea au condamnat-o la trei ani de închisoare.

În 11 iunie 2008, Wang Yanxiang a fost trimisă la divizia 11 a închisorii pentru femei Heilongjiang. În ciuda faptului că era bătrână şi încă avea răni la coaste şi picioare, închisoarea a forţat-o să treacă prin sesiuni de spălare a creierului. În acelaşi timp au încercat să blocheze această ştire să ajungă la Liu Shufen.

Cu toate acestea, Liu Shufen a aflat că mama ei era închisă în aceeaşi închisoare. A cerut să îşi vadă mama. După ce închisoarea a refuzat, a intrat în greva foamei. Două zile mai târziu, închisoarea a cedat şi i-a permis să îşi vadă mama. Doamna Liu a adus ceva de mâncare pentru mama ei, dar paznicii din divizia 11 nu au lăsat-o să ducă mâncarea cu ea, pretinzând că mama ei avea deja tot ce îi trebuia. Când Liu Shufen a cerut ca mama ei să fie transferată la aceeaşi divizie cu ea ca să poată avea grijă de ea, a fost refuzată de către paznici.

La începutul lui octombrie 2008, Liu Shufen a rugat nişte prieteni să facă o haină şi o pătură pentru mama ei. Dar divizia 11 a refuzat să o lasă să îşi viziteze mama. După ce a făcut numeroase cereri, au pus un paznic să îi ducă lucrurile mamei ei. Liu Shufen încă nu şi-a văzut mama.

Notă:

1. Reformează sau Transformă: Folosirea îndoctrinării şi a torturii pentru a determina un practicant să renunţe la Falun Gong. (Derivaţii: "reformează", "transformă", "reformat", "reformator", "transformat", "transformator", şi "transformare")

Articolul se poate citi şi în limba chineză la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2009/5/19/201185.html