Cultura tradiţională: Maniera corectă de a te aşeza în China antică

Vechii chinezi cunoşteau modul corect de a te aşeza pentru că acesta era o parte importantă a bunelor maniere. Existau trei poziţii principale, mai înainte ca scaunele să fie folosite în mod curent. Poziţia Fu era aşezat cu picioarele încrucişate. Asemănătoare cu poziţia lotus din budism, ea mai este numită şi Jiafu. În poziţia Qiju, două picioare sunt întinse drept în faţa corpului. Postura Ji cere să te aşezi pe genunchi cu fesele sprijinite pe călcâie şi pe picioare. Atunci când nu erau prezenţi musafiri, oamenii se puteau aşeza relaxaţi în poziţiile Fu şi Qiju, dar dacă cineva se adresa cu respect unei persoane mai învârstă, vorbea cu prietenii, discuta probleme importante, mânca în timpul meselor de sărbătoare sau a banchetelor ori îşi trata musafirii, trebuia să se aşeze în postura Ji.

Numeroase canale din învăţăturile chineze menţionează poziţiile şezând. În timpul dinastiei Xihan (207 a.Chr.- 25 p.Chr.) cei doi aristocraţi Song Zhong şi Jia Yi ascultau un profet explicând-şi profeţiile. Era foarte cunoscut, vorbea despre lucruri raţionale într-un mod convingător şi reuşi să le impună instantaneu respect celor doi aristocraţi. Imediat, aceştia îşi aranjară hainele şi se aşezară drept, în semn de respect faţă de acest profet.

În istoria chineză, împăratul şi curtenii săi erau cu toţii interesaţi în a acorda atenţie virtuţii şi manierelor lor. Chiar în viaţa lor cotidiană, ei trebuiau să-şi controleze cuvintele şi faptele. Tao Kan, un curtean celebru din timpul dinastiei Dongin (3176420) urma principiul “Chiar şi în momentele de răgaz să rămâi aşezat drept.” Sima Guang (1019-1086), care a trăit în timpul dinastiei Song (960-1279), se aşeza întotdeauna drept, având o atitudine solemnă, chiar şi în rutina cotidiană. Marele împărat Kangxi (1654-1722) din timpul dinastiei Qing (1636-1912) era totodată priceput să guveneze ţara şi să lupte pe câmpul de bătălie.
El era foarte înalt şi se aşeza întotdeauna foarte drept pe tronul dragon, tratând de sus celelalte fiinţe. El cultivase acest stil riguros un timp îndelungat. El îşi amintea de tinereţea sa, spunând: a mânca, a te mişca şi a vorbi, totul trebuie făcut după reguli. Chiar şi când am trăit singur, nu îndrăzneam totuşi să depăşesc limitele.” După ce el a devenit împărat, se aşeza întotdeauna drept atunci când discuta cu curtenii, când studia şi chiar şi când glumea şi râdea cu familia sa. Manierele sale erau exersate încă din copilărie şi el urma o disciplină strictă în viaţa sa cotidiană.