În timpul dinastiei Tang (618-907) în vechea Chină, trăia un călugăr de rang înalt pe nume Yuanze, care avea un bun prieten pe care îl chema Li Yuanshan. Într-o zi ei ieşiră să facă o plimbare, vorbind şi râzând admirau frumuseţea peisajului. După-amiaza ei trecură prin apropierea unui loc, pe malul unui râu, unde o femeie tocmai spăla haine. Ea era însărcinată şi pântecul ei era foarte voluminos. Văzând-o călugărul Yuanze suspină şi clătină din cap. Li Yuanshan îl întrebă: “De ce ai clătinat din cap?”
Călugărul Yuanze răspunse: “Sunt trei ani de când e însărcinată, aşteptând să mă reîncarnez pentru a fi fiul ei. Am evitat s-o întâlnesc, dar acum nu mai pot să-i scap.” Li Yuanshan nu-l crezu: “vorbeşti serios?”
Călugărul Yuanze zise: “Mi se pare că nu mă crezi. În seara asta voi intra în nirvana. Peste trei zile, caut-o pe această femeie, căci ea trebuie să aducă pe lume un băiat durduliu. Dacă acest băiat îţi surâde, atunci s-ar putea să fiu eu cel care îţi surâde.” Călugărul Yuanze îi mai spuse lui Li Yuanshan: “Eşti un bun prieten şi aş vrea ca şi în viaţa viitoare să mai fim prieteni.”
Să stabilim că peste 13 ani, în timpul Festivalului de mijlocul-toamnei, te voi aştepta la Templul Tiantu, din oraşul Hangzhou. Ne vom reîntâlni din nou în locul acela!”
Li Yuanshan răspunse cam neîncrezător: “De acord. Voi fi acolo conform instrucţiunilor tale.”
Noaptea, Călugărul Yuanze atinse nirvana şi femeia dădu naştere unui băiat.
A treia zi, Li Yuanshan veni acasă la femeie. Bebeluşul îi surâse imediat ce-l văzu. El trebui să creadă că ceea ce îi spusese călugărul Yuanze era adevărat.
La al treisprezecelea Festival de mijlocul-toamnei (15 august, ziua cu lună plină), Li Yuanshan se duse la Templul Tiantu din oraşul Hangzhou pentru că să-l reîntâlnească, aşa cum îi promisese, pe călugărul Yuanze. Ajungând la poartă, el văzu un băiat ce cânta căţărat pe spatele unui bivol:
" Sunt un spirit bătrân aşezat pe vârful stâncii celor Trei Vieţi. Dar nu sunt aici pentru a admira luna sau a recita poeme. Sunt emoţionat de vizita bătrânului meu prieten venit de foarte departe. Sunt acelaşi eu vechi, doar corpul meu s-a schimbat.”
Dictonul: “Predestinaţi cu trei vieţi mai înainte” vine din această povestire. Cultura chineză, care are bogate rădăcini istorice, a fost lăsată moştenire de către zei. Cuvintele pe care noi le folosim adesea pot să aibă semnificaţii profunde. Pentru că oamenii s-au îndepărtat treptat de principiile Universului, virtutea lor a degenerat din ce în ce mai mult, aşa că, acum, n-au decât o înţelegere superficială a vechilor dictoane. În realitate, cele “trei vieţi” menţionate aici se referă la existenţa precedentă, la prezent şi la viitor. Această expresie îi priveşte pe oamenii care au relaţii special predestinate.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.