Povestiri din China antică: Un împărat îngăduitor şi mărinimos

Împăratul Xiaowen (孝文帝) a fost al şaselea monarh al dinastiei Wei din nord (386 – 534 A.D.) în timpul perioadei dinastiilor de Sud şi de Nord (420 – 589 A.D.). El era bun, decent şi avea o înclinaţie deosebită de a găzdui pe alţii.

Când avea patru ani, tatăl său, împăratul Xianwen (獻文帝), s-a rănit puternic. Împăratul Xiaowen a supt puroiul din rana tatălui său cu propria sa gură.

Împăratul Xianwen a fost un iubitor al doctrinelor Buddhiste şi a trăit în pace, cu puţine ataşamente pentru afacerile lumeşti şi prosperitate. Deseori s-a gândit să părăsească palatul pentru a cultiva. Din acest motiv a dat un decret imperial: „Tot timpul am tânjit după trecutul îndepărtat şi sunt indiferent la faimă şi bunăstare. Îi comand prinţului să fie împărat. Eu vreau doar să trăiesc în tihnă, fără griji şi să mă cultiv.” Şi astfel a dat tronul imperial fiului său de cinci ani, Xiaowen. Împăratul Xiaowen nu şi-a putut controla mâhnirea şi a plâns. Tatăl său l-a întrebat de ce. El a răspuns: „Mă doare inima pentru că trebuie să iau locul tatălui meu.”

Împăratul Xiaowen a excelat la tragerea cu arcul încă din copilărie. El putea să tragă cu o precizie constantă în timpul vânătorii. Când avea cinci ani, nu a mai vrut să ucidă şi de aceea nu a mai vânat.

Chiar ca şi împărat el a fost îngăduitor. Odată un servitor a vărsat accidental supă fierbinte pe mâna lui, şi altădată a găsit un gândac şi mizerii în mâncare, el doar a făcut haz de aceste incidente şi nu s-a plâns de ele. Cu o altă ocazie un eunuc la calomniat pe Xiaowen de faţă cu împărăteasa văduvă. Împărăteasa văduvă a ordonat să fie biciuit fără a-i da ocazia de a se explica. Xiaowen nu a zis nimic şi nici nu a formulat vreo plângere. Când a preluat tronul după ce împărăteasa văduvă a murit, nici măcar nu l-a pedepsit pe eunucul care l-a calomniat pe la spate.