Domnul Xu, 54 de ani, moare ca urmare a torturii şi abuzului în lagărul de muncă forţată Yinmahe

La 11 iunie 2008, domnul Xu Jun, în vârstă de 54 de ani, din oraşul Tumen, provincia Jilin, a fost arestat şi bătut de către poliţia chineză. La 25 iunie, a fost condamnat la muncă forţată, a fost torturat fără milă şi obligat să lucreze multe ore pe zi în lagărul de muncă Yinmahe din oraşul Jiutai, provincia Jilin. La 17 februarie 2009, după opt luni de maltratare, domnul Xu Jun a decedat.

La 11 iunie 2008, oficialităţi de la prefectura automonă Yanbian, ofiţeri de poliţie de la divizia de securitate naţională din oraşul Helong şi ofiţeri de poliţie de la postul de poliţie al localităţii Xicheng, l-au arestat pe domnul Xu pe când se afla în casa surorii sale şi l-au dus la postul de poliţie al localităţii Xicheng, unde l-au torturat în încercarea de a obţine o mărturisire. Doi oameni l-au bătut pe domnul Xu timp de două ore. La fiecare două ore, alt grup de câte doi venea să îl tortureze. După ce oboseau, foloseau metoda de tortură prin care îl forţau să se ghemuiască. La ora 17.00 în data de 12 iunie, l-au dus în centrul de detenţie al oraşului Helong.

Ca urmare a bătăilor din cele două zile petrecute în centrul de detenţie, domnul Xu a suferit dureri de piept, a expectorat sânge şi nu putea nici măcar să stea jos. 14 zile mai târziu a fost transferat la un centru de detenţie penal. În data de 25 iunie, a fost condamnat la un an şi şase luni într-un lagăr de muncă sub acuzaţia fabricată de “perturbare a ordinii sociale”. În 11 august, a fost trimis la lagărul de muncă Yinmahe din oraşul Jiutai. Datorită condiţiilor şi a tratamentului la care fusese supus, era adesea ameţit şi mâinile îi erau amorţite şi reci. Cu toate acestea, în fiecare zi era forţat să lucreze 17 ore, de la 5 dimineaţa până la orele 21.30 sau 22.00, cu excepţia unor pauze foarte scurte pentru folosirea toaletei şi pentru trei mese.

Starea de sănătate a domnului Xu a suferit foarte mult datorită acestei cantităţi enorme de muncă pe care trebuia să o depună. La 6 februarie 2009, în jurul orei 18.20, domnul Xu a suferit un colaps. Ulterior a fost trimis la spitalul de medicină tradiţională din oraşul Jiutai şi a fost diagnosticat cu hemoragie cerebrală. La ora 21.00, familia domnului Xu a primit un telefon de la Shi Chunguang, administratorul centrului de detenţie Yinmahe. Au fugit la spital. În jurul orei 23.30 membrii familiei ajunşi la spital, au văzut că el suferea grav din cauza convulsiilor şi a dificultăţii respiratorii. Au observat că tubul de oxigen era în afara nasului, injecţia intravenoasă cauzase o umflătură a pielii astfel că medicamentul nu îi era administrat. Nu au găsit nici poliţie, nici asistente medicale, numai un angajat, care trebuia să îl păzească şi care dormea.

Membrii familiei au căutat imediat doctorul pentru a afla mai multe informaţii despre situaţia domnului Xu. Doctorul i-a sfătuit că domnul Xu trebuie transferat la un alt spital pentru operaţie, altfel situaţia lui ar putea fi în mare pericol. Membrii familiei l-au întrebat imediat pe Gao Lei, un paznic de la lagărul de muncă Yinmahe, despre continuarea tratamentului medical. Gao Lei a raportat liderului lagărului, dar liderul lagărului a spus nu. Apoi membrii familiei au cerut să îl transfere pe domnul Xu la un alt spital. Gao Lei le-a spus că putea fi transferat numai la un spital al lagărului de muncă, dar acest gen de spital nu avea facilităţi şi echipament pentru tratarea hemoragiei cerebrale. În urma insistenţei puternice a familiei, în jurul orei 3.00 dimineaţa, şeful lagărului de muncă a aprobat transferul domnului Xu la spitalul Prieteniei China-Japonia din oraşul Changchun. Întregul proces a fost întârziat aproape trei ore.

La spitalul prieteniei China-Japonia, Shi Chunguang i-a avertizat indirect pe membrii familiei domnului Xu să nu facă operaţia pentru că ar pierde atât bani cât şi pe domnul Xu. Disperaţi să îi salveze viaţa, familia a insistat pentru operaţie. Apoi Shi Chunguang le-a cerut membrii familiei domnului Xu să plătească cheltuielile medicale în numele lagărului de muncă şi lagărul de muncă le va rambursa banii de îndată. Familia a cerut o chitanţă de la Shi. Shi a răspuns: “Nimeni nu vă va da o chitanţă. Promit eu, asta este garanţia voastră că vă luaţi banii înapoi”. Paznicii Zhao Jiusheng şi Luan Xuede erau şi ei prezenţi când Shi a spus asta. Luan a adăugat: “Cum se poate ca un mare lagăr de muncă să vă datoreze vouă bani? Vă veţi primi banii înapoi.” Domnul Xu a fost dus în camera de operaţie la ora 5.30 şi operaţia s-a încheiat la ora 12.30. În ziua de după operaţie, Shi le-a spus membrilor familei domnului Xu: “Spuneţi-le doctorilor să folosească cât de puţine medicamente posibil”.

Când oficialităţile spitalului i-au spus familiei domnului Xu că nu erau destui bani în contul lui, administraţia lagărului de muncă nu a plătit spitalului până când familia domnului Xu nu a mers la lăgăr pentru a insista să se facă plata, abia atunci oficialii din lagăr au trimis 30.000 de yuani¹ în contul spitalului de prietenie China-Japonia. După ce cei 30.000 de yuani au fost folosiţi, familia domnului Xu l-a contactat pe administratorul Shi, dar Shi le-a spus iar să plătească ei întâi. Familia domnului Xu a trebuit să plătească 20.000 de yuani, pe care lagărul de muncă nu i-a înapoiat. Fiul dlui Xu, în vârstă de 24 de ani, nu are un servici permanent. Liu Shuyun, soţia dlui Xu, a fost condamnată la zece ani de închisoare datorită credinţei ei în Falun Gong. În prezent, ea se află în închisoarea de femei din Changchun.

Domnul Xu Jun a murit la ora 21.00 în 17 februarie 2009. În 18 februarie, membrii familiei au mers la lagărul de muncă forţată Yinmahe să discute despre rambursarea cheltuielilor medicale şi funerare cu Shi Qiang, şeful adjunct al lagărului, Shi Chunguang şi alţii. Shi Qiang le-a răspuns că nu puteau să obţină rambursarea cheltuielilor medicale, dar urmau să plătească toate cheltuielile funerare. Totuşi, doar dacă familia domnului Xu semna hârtia pentru a i se incinera corpul, putea să obţină rembursarea cheltuielilor medicale. Familia nu a fost de acord cu acest aranjament nedrept (prin care se ştergeau automat toate dovezile de tortură). Astfel, corpul domnului Xu este ţinut în casa funerală Chaoyanggou din oraşul Changchun.

Domnul Xu Jun fusese condamnat la închisoare de două ori. Prima dată a fost ţinut în custodie în închisoarea Tiebei din oraşul Changchun. În 2000 când termenul de închisoare s-a terminat, poliţia din oraşul Tumen l-a dus direct din închisoare în centrul de detenţie Tumen. În timpul detenţiei, domnul Xu a suferit paralizie şi un doctor de la spitalul de medicină tradiţională al oraşului Tumen l-a diagnosticat cu tromboză cerebrală. Poliţia i-a spus familiei domnului Xu să îl ia acasă. Domnul Xu s-a vindecat fără a suferi alte sechele după 15 zile de studiu al învăţăturilor Falun Gong şi de practică a exerciţiilor.

Înainte de a practica Falun Gong, domnul Xu avea bronşită gravă. Cu toate acestea, a fost vindecat de toate bolile lui vechi după ce a practicat Falun Gong timp de şapte zile. De când a început persecuţia împotriva Falun Gong în 1999, domnul Xu a fost reţinut de mai multe ori. Fiul adolescent al domnului Xu a fost lăsat singur acasă. Nimeni nu a avut grijă de el pentru mult timp. Mai târziu, din cauza lipsei de bani, a trebuit să abandoneze şcoala. Acum, după ce domnul Xu Jun a murit din cauza torturii, fiul să este în mare durere.

Mai jos redăm scrisoarea de apel a domnului Xu Jun:

O scrisoare de apel

Dragi lideri de la toate nivelurile de guvernare,

Numele meu este Xu Jun. Locuiesc în divizia nr. 1 a satului Jizhong, localitatea Yueqing, oraşul Tumen. În mai 2008, am mers la acasă la sora mea, în satul Longhai, localitatea Youdao, oraşul Helong, să o ajut la plantarea răsadurilor de orez. La ora 6.00, şase - şapte poliţişti au intrat cu forţa în casa surorii mele, pretinzând că făceau un recensământ al gospodăriilor, şi i–au percheziţionat casa fără niciun mandat sau document legal. Au găsit câteva pliante în geanta mea şi m-au luat pe mine cu geanta la postul de poliţie al localităţii Xicheng, oraşul Helong. M-au torturat să obţină nişte mărturisiri până la ora 17.00 şi în 12 iunie m-au trimis la central de detenţie al oraşului Helong. După 14 zile m-au transferat la un centru de detenţie penal. După ce am fost bătut timp de două zile, am suferit tare de durere de piept. Nici măcar nu puteam să stau întins din cauză că expectoram frecvent sânge. În 25 iunie am fost condamnat la un an şi jumătate într-un lagăr de muncă sub falsa acuzaţie de “perturbare a ordinii sociale”. În 11 august am fost trimis la lagărul de muncă Yinmahe, oraşul Jiutai.

Nu am putut să îmi dau seama de mai multe lucruri în timpul procesului meu de a fi pus într-un lagăr de muncă forţată.

1. De ce poate poliţia să aresteze oamenii şi să le percheziţioneze casa fără niciun mandat sau document legal?

2. Poate cineva fi făcut vinovat doar pentru că are câteva pliante?

3. Cum am “perturbat ordinea socială” vizitându-mi sora, care suferă de infarct şi paralizie şi este la pat?

4. Poate poliţia confisca bunuri personale arbitrar? Când m-au arestat, mi-au luat playerul MP4 şi un telefon mobil care erau nou. Încă nu mi le-au returnat.

5. Am avut 380 de yuani la mine pe care i-am depozitat la centrul de detenţie. Am cheltuit numai 40 de yuani să cumpăr o periuţă şi pastă de dinţi, dar nu ştiu unde au dispărut ceilalţi bani.

6. Au dreptul ofiţerii de poliţie să forţeze oamenii să facă confesiuni folosind tortura după bunul lor plac şi limitând libertatea cuiva mai mult de 24 de ore? Aş vrea să le cer liderilor de la toate nivelurile de guvernare să sprijine justiţia, să îmi redea libertatea şi să îmi dea un răspuns clar.

Ofiţerii implicaţi în cazul domnului Xu:
Lei Lifeng, şeful lagărului de muncă forţată Yinmahe: +86-13321406677 (mobil) +86-431-82515877
Shi Qiang, şeful adjunct al lagărului de muncă forţată Yinmahe: +86-13304399817 (mobil) +86-431-82513323
Shi Chunguang, instructor politic al brigadei Kaifang: +86-13630548524 (mobil)
Gao Lei, şeful brigadei Kaifang: +86-13341486839 (mobil)

Articol cu alte detalii:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2009/3/1/105225.html

Notă:

1. “Yuan” este modeda chineză; 500 de yuani este echivalentul venitului mediu lunar al unui muncitor de la oraş în China.

Articolul se poate citi şi în limba chineză la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2009/3/25/197719.html