Roman: Înfruntând furtuna (V-2)

Continuând Partea 5 – Capitolul 1: http://ro.clearharmony.net/articles/200805/1707.html

Partea 5. În timp ce copacii încearcă să stea liniştiţi, vântul nu încetează să bată

Capitolul 2. Abuzuri în ceea ce priveşte drepturile omului

Urmărită

După întoarcerea acasă, Ran, şeful staţiei locale de poliţie, mi-a dat ordin să sun la staţia poliţiei de pe telefonul meu de acasă în fiecare seară la orele 21, astfel încât ei să ştie că mă aflu acasă. De asemenea trebuia să obţin permisiune din partea lor de a părăsi oraşul Chengdu, indiferent de motive. Iniţial am gândit că un practicant Falun Gong ar trebui să se gândească în primul rând la ceilalţi şi că nu ar fi prea mare lucru să-i sun în fiecare zi. De asemenea îmi părea rău de ei, întrucât erau şi ei victime ale persecuţiei regimului lui Jiang. La început i-am sunat în fiecare seară.

Deoarece nu-mi mai vizitasem oraşul natal de câţiva ani, am vrut să mă duc acolo pentru o vizită în timpul Anului Nou Chinezesc. I-am spus planul meu lui Li Qiangjun, şef al biroului rezidenţial al districtului. Acesta mi-a spus: “Nu pot lua decizia de a-ţi permite părăsirea oraşului, fără a discuta în prealabil cu şeful meu.” După aprobarea cererii de către mai multe autorităţi la diverse nivele, mi s-a permis vizitarea oraşului mau natal cu o condiţie: trebuia să merg însoţită de către cineva de la biroul rezidenţial al districtului. Înainte de deplasare, şeful de la staţia de poliţie mi-a spus: “Când ajungi acolo, va trebui să mă suni pe mine sau pe Domnul Li în fiecare zi de pe telefonul de la tine de acasă .” În acest fel puteam fi monitorizată. (Mai târziu am realizat, că sunându-i, sau spunându-le unde merg era greşit. Deoarece atunci când făceam acest lucru, de fapt ceream să fiu monitorizată. Ce făcusem rău, pentru a fi necesară monitorizarea mea? Era oare ceva greşit faptul că doream să fiu o persoană mai bună?)

În Martie a trebuit să merg din nou în oraşul mau natal, pentru a mă ocupa de unele probleme personale. De data asta am părăsit Chengdu, fără a mai înştiinţa poliţia. În seara dinaintea întoarcerii în Chengdu am sunat din oraşül meu natal poliţia din Chengdu de pe telefonul mobil. Ran era de serviciu în acea noapte. A realizat că îl sunam de pe mobil. M-a întrebat unde mă aflu, la care i-am spus că sunt în oraşul meu natal Jian Yang. S-a enervat şi a ridicat tonul: “Cine ţi-a permis să părăseşti oraşul?” I-am răspuns: “Am şi eu drepturile mele.” Apoi am închis telefonul.

În ziua următoare, în drum spre casă am primit o mulţime de telefoane de la Li, şeful biroului districtual rezidenţial. În ultimul său apel m-a întrebat fără pic de politeţe: “Cine ţi-a spus că poţi părăsi oraşul?” Apoi i-am închis telefonul. După ce ajuns acasă mama mi-a spus: “Li Qiangjun a venit la noi acasă foarte devreme de dimineaţă. I-am spus că te-ai dus în oraşul tău natal pentru treburi personale şi te vei întoarce după amiază. A revenit la ora 13 şi m-a rugat să mergi la staţia de poliţie imediat după ce te întorci. La ora 15 Li reveni pentru a treia oară, spunându-mi că va trebui să mă pregătesc să îndur consecinţe serioase în cazul în care nu voi merge la staţia de poliţie imediat după sosire.” În jurul orelor 20 a revenit. Apoi a plecat după ce a văzut că mă aflam acolo.”

Restricţionarea libertăţii mele

Începând cu luna Mai 2000, până în prezent poliţia mi-a monitorizat casa în mod constant, indiferent dacă eram sau nu prezentă. Ran, şeful staţiei de poliţie Wannian îmi spuse: “Trebuie să suni staţia de poliţie în fiecare seară la orele 9 de pe telefonul de acasă. Trebuie să obţii permisiunea noastră prealabilă înainte de a părăsi oraşul Chengdu." M-am opus ordinului cu gânduri drepte şi am încetat să mai dau raport poliţiei în fiecare zi.

În primăvara anului 2003, după ce am fost torturată de către poliţie am paralizat (voi vorbi mai târziu în carte despre cele întâmplate). Pe 11 Mai 2003 am ieşit din nou afară pentru prima dată după ce mi-am redobândit abilitatea de a umbla. În acea zi am luat bicicleta şi m-am dus să-i iau fiului meu o pereche de pantofi. Un gardian cu securitatea m-a văzut şi m-a raportat la staţia de poliţie. Când m-am întors acasă abia am ajuns pe culuarul doi, din clădirea apartamentului, că l-am şi văzut pe Li Qiangjun împreună cu alţi câţva poliţişti dând năvală către mine. I-am întrebat ce căutau acasă la mine. A răspuns: “Suntem aici pentru a te vedea şi a vedea ce faci.” “Vă mulţumesc că vă gândiţi la mine.” Li Qiangjun m-a rugat să le deschid uşa apartamentului meu aflat pe culuarul trei. Le-am spus: “Sunteţi aici pentru a mă vedea. Acum m-aţi văzut deja. De ce trebuie în plus să vă deschid şi uşa şi să vă permit să intraţi? „Vom vorbi despre asta după ce intrăm.” spuse acesta. Am refuzat să le deschid. Li supse: “Vom aştepta aici şi vom vedea cât mai poţi să fii astfel.” La care i-am răspuns: “În toţi aceşti ani v-am tratat ca pe nişte prieteni. De fiecare dată v-am făcut ceai şi v-am preparat fructe ori de câte ori mi-aţi vizitat casa, indiferent ce pretext foloseaţi. V-am spus mereu adevărul despre persecuţia Falun Gong. Ce am căpătat în schimb? În ultimii doi ani am fost întemniţată în mod constant. Am fost torturată crunt şi de două ori aproape îmi pierdusem viaţa. Acum am învăţat lecţia. Nu mai vreau să-mi faceţi lucruri rele în casă.”

Li Qiangjun mă întrebă atunci cu o voce ameninţătoare “Ne deschizi uşa sau nu?” I-am spus în mod solemn: “Nu. De ce vreţi să intraţi în casa mea? Ce altceva puteţi face decât să răscoliţi şi să răpiţi oameni?” Un poliţist răspunse: “Nu avem astfel de planuri astăzi. Nu avem astfel de planuri. Zhong Fangqiong, nu te mai duce în fel de fel de locuri. Să ştii că i-ai cauzat poliţistului Wei Daping mari dureri de cap. Atât el, cât şi soţia sa au fost concediaţi. Fiul său are aceeaşi vârstă ca şi fiul tău.” Le-am răspuns: “Nu eu sunt aceea ce i-a făcut să sufere. Oricine persecută oameni buni va suferi în mod sigur retribuţie.”

Apoi poliţistul spuse: “Domnule Director Li, haideţi să nu mai insistăm, dacă nu vrea să ne deschidă uşa. Să discutăm cu ea de aici de afară!” Li Qiangjun spuse: "OK. Zhong Qiongfang, ascultă-mă. Din momentul de faţă nu mai poţi face nici măcar un pas în afara complexului de care ţine apartamentul tău. În caz contrar fii pregătită să înduri consecinţele.” L-am întrebat: „Cine a făcut această regulă? Arată-mi documentul. Dacă nu există un asemenea document, atunci ar trebui să scrii acest ordin pe o bucată de hârtie, pentru a avea o dovadă când voi face apel împotriva acestui ordin. În acest fel oricine îi va putea vedea pe cei care-mi restrâng libertăţile.” Au refuzat să lase ceva în scris şi au plecat în final fără a obţine nimic.

Câteva zile mai târziu am ieşit la o plimbare după cină şi mă îndreptam spre Magazinul Departamental Guomei din Piaţa Wannian. Gardianul de siguranţa din complexul de care ţinea apartamentul m-a văzut plecând şi l-a pus pe un om mai în vârstă să mă urmărească. L-a sunat mai apoi pe Li Qiangjun. Acesta a venit în fugă cu un taxi şi a încercat să mă ia cu forţa acasă din magazin. Am refuzat cu fermitate să mă supun ordinului său. Îşi arătă dinţii, fiind gata să mă lovească. Dar nu a vrut ca oamenii din magazin să fie martori, aşa că l-a rugat pe gardianul de serviciu de la Yinhe Innovation Technology, Inc. să mă bată. I-am spus: „Cine îndrăzneşte să bată oameni buni?” Gardianul de siguranţă a fost oprit de inima mea dreaptă şi nu a reuşit să ridice mâna la mine. Li Qiangjun mă trase şi mă împinse spre casă. În drum spre casă i-am clarificat adevărul, spunându-i că Jiang Zemin deja a fost acţionat în justiţie de către practicanţii Falun Gong din numeroase ţări, iar el îşi va primi răsplata, dacă va continua să-l urmeze pe Jiang Zemin, comiţând lucruri rele. Li Qiangjun a spus că nu îi este frică de nimic. Când am ajuns la intrarea principală a complexului, Li îi instrui pe cei doi gardieni de aici Chen şi Xia: „Să nu-i permiteţi să părăsească complexul de care ţine apartamentul ei. Dacă nu se supune, băteți-o. Preiau responsabilitatea pentru orice consecinţe.” L-am întrebat: „Cine îndrăzneşte să bată oameni? A bate pe cineva este o violare a drepturilor omului şi o fărădelege. Ceea ce spui nu are sens. Voi decide singură, cum îmi voi petrece ziua. Am dreptul de a decide dacă vreau să ies sau nu. Am discutat o bună bucată de timp în contradictoriu la intrarea principală, fără a ajunge la vreun rezultat. În final Li a cedat. A chemat un taxi şi s-a dus acasă.

300 000 de Yuani s-au transformat în 11 500 de Yuani

În ultimii ani, de când Jiang Zemin a pornit campania de exterminare a Falun Gong pe 20 Iulie 1999, am suferit pierderi financiare severe. Iniţial aveam mai bine de 700 000 de yuani în bunuri personale. În plus faţă de apartamentul şi maşina pe care le cumpărasem, în perioada 1994 – 1997 depusesem peste 380 000 de yuani pe piaţa secundară de capital, ca fond de pensionare. În Octombrie 1999, după ce practicasem Falun Gong o jumătate de an, fusesem reţinută ilegal în centrul de detenţie Jiurucun. În acea perioadă realizasem că speculaţia cu acţiuni era de fapt o formă deghizată de joc de noroc şi că nu ar mai trebui să practic jocuri de noroc. Când am fost eliberată 15 zile mai târziu, mi-am retras imediat acţiunile de pe piaţă, pentru a le vinde. Deoarece nu aveam cunoştinţe financiare suficiente pentru a putea face tranzacţia, a trebuit să recurg la ajutorul unui consilier. Oricum în cursul celor trei ani şi mai bine care au urmat, am fost întemniţată în mod ilegal pentru perioade lungi în campusuri de muncă forţată şi deţinută în diverse centre de detenţie. Am apelat la această persoană pentru a-mi vinde acţiunile până în 2002, când am fost forţată să-mi părăsesc casa şi când nu am mai fost capabilă să mă întreţin financiar. Mi-a spus că deoarece nu am fost prezentă, pentru a-i spune ce să facă, el a reuşit să vândă acţiunile pe care le cumpărasem cu 380 000 de yuani cu doar 11 500 de yuani. După ce am scăzut 10 000 de yuani cheltuieli pentru întreţinerea fiului şi a mamei şi pentru cheltuieli de şcolarizare, nu am mai rămas decât cu 1 500 de yuani.

Plănuisem să folosesc suma de 1 350 de yuani pentru închirierea unui apartament mai mic pe o perioadă de trei luni, iar cu cei 150 de yuani rămaşi să supravieţuiesc. Dar aceşti bani mi-au fost luaţi cu forţa de către Zhang Zhi, un poliţist de la staţia de poliţie Guangrong din oraşul Chengdu, care a venit în fruntea a peste 10 oameni pentru a-mi răscoli apartamentul. În plus, deoarece fusesem reţinută ilegal în mod repetat perioade lungi de timp în ultimii ani, nu am mai putut folosi maşina, trebuind totuşi să plătesc lunar o taxă de trafic destul de ridicată. Astfel nu am avut de ales şi a trebuit să o vând la un preţ mult sub preţul pieţei.

Rudele mele au fost pedepsite din cauza mea

În Noiembrie 1999 am pierdut contactul cu Departamentul de Construcţii Drumuri al oraşului Chengdu deoarece nu făcusem promisiunea de a înceta practica Falun Gong. Lucrasem cu acest departament timp de 9 ani, fiind în termeni excelenţi cu oficialii de aici. Dar datorită persecuţiei duse împotriva Falun Gong de regimul lui Jiang Zemin aceştia nu au mai îndrăznit să se mai asocieze cu mine. Făceam mai bine de 10 000 yuani pe lună, dar dintr-odată eram lăsată fără nici un venit. Mama mea este o ţărancă la vârsta pensiei, dar care nu are pensie. Deoarece nu aveam venituri cu care să-mi întreţin familia, m-am hotărât să găsesc pe cineva căruia să-i închiriez apartamentul, care avea o suprafaţă de 100 m². Aveam în plan să închiriez un apartament mic pentru mama, fiul meu şi pentru mine şi să folosesc diferenţa dintre cele 2 chirii pentru a achita costurile legate de traiul zilnic.

În circumstanţe atât de dificile, poliţia locală tot nu ne dădea pace. Ofiţeri de poliţie de la staţia de poliţie din Tiaodenghe, un gardian de siguranţă din complexul apartamentului meu pe nume Sun Young, precum şi un membru al Districtului comunitar Tiaodenghe pe nume Liu Yingfang îl şicanau şi-l ameninţau în permanenţă pe fratele meu mai tânăr la sediul micii afaceri pe care o avea, atunci când nu mă găseau. Îi spuneau: „Dacă sora ta nu se întoarce la apartament, atunci vom emite un mandat de arestare pe numele ei. Nu vom permite sori tale să închirieze apartamentul. Oricine îl închiriază va fi dat afară!” În anii ce au urmat, ofiţerii de la staţia de poliţie au menţinut apartamentul meu sub supraveghere permanentă, pentru a fi siguri că nu-l voi închiria sau vinde.

Metode a a-mi face viaţa grea cu orice chip

La sfârşitul lui Aprilie 2003 fiul meu era pe punctul de a termina şcoala elementară. Trebuia să aibă o înregistrare oficială la rezidenţa oraşului, înainte ca municipalitatea să-i permită să dea admiterea la examenul pentru şcoala medie (el fusese înregistrat mai înainte împreună cu mine în localitatea mea natală, care era un sat). Conform politicii oficiale a regiunii, fiului meu trebuia să obţină o înregistrare oficială la municipalitate din două motive. În primul rând municipalitatea permite înregistrarea rezidenţei oficiale în oraş pentru 2 persoane din orice familie care cumpără în oraş o proprietate a cărei suprafaţă depăşeşte 90 m². În al doilea rând, tatăl fiului meu este rezident oficial. Însă Wei Daping, poliţistul însărcinat cu înregistrarea rezidenţilor din districtul meu a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă, pentru a îngreuna înregistrarea. Mi-a spus: „Trebuie încă să obţii titlul oficial pentru apartament. De aceea nu poţi înregistra pe nimeni în acest apartament.” Obţinerea titlului oficial costa 3000 de yuani, iar eu eram dispusă să împrumut banii pentru a-l obţine, astfel încât fiul meu să poată merge la şcoală. Dar Wei îmi spuse că trebuia să obţin mai întâi un certificat de teren naţional, înainte de a putea depune cerere pentru titlul oficial. Pentru obţinerea acelui certificat trebuia să plătesc 20 000 de yuani. Deoarece nu mai aveam nici o sursă de venit şi nefiind capabilă să împrumut o sumă atât de mare pentru obţinerea certificatului de teren naţional nu mi-am putut folosi apartamentul pentru a-l înregistra ca rezident pe fiul meu.

M-am hotărât să-l rog pe fratele meu să vorbească cu fostul meu soţ şi să-l roage să obţină înregistrarea oficială pentru fiul nostru (ne-am despărţit cu mai mult de zece ani în urmă). Dar clădirea în care se afla apartamentul său fusese demolată, iar el închiriase un locaş în aşteptarea noului apartament. Înregistrarea rezidenţei sale oficiale fusese transferată la aceeaşi staţie de poliţie, care avea jurisdicţie şi asupra mea. Ar fi fost uşor pentru poliţistul Wei Daping să-l înregistreze pe fiul meu pe numele tatălui său. Dar acesta a spus: „Staţia de poliţie din districtul unde locuieşte tatăl copilului trebuie să certifice faptul că acesta nu este practicant Falun Gong.” După ce acesta a obţinut acest certificat, Wei a mai adăugat: „Angajatorul tatălui copilului trebuie de asemena să certifice faptul că acesta nu este practicant Falun Gong.” La sosirea celui de-al doilea certificat, Wei a mai adăugat: „Comitetul de Rezidenţă sub a cărui jurisdicţie se află tatăl copilului trebuie de asemenea să emită acelaşi certificat.” Dar deoarece acesta era chiriaş pe termen scurt, Comitetul de Rezidenţă nu îl cunoştea şi nu a vrut să emită acest certificat. O cerule! Era clar faptul că Wei făcea imposibilă obţinerea rezidenţei în acest oraş pentru fiul meu! De ce oare practica Falun Gong, care înseamnă a cultiva „Adevăr, Bunătate, Toleranţă” şi faptul că vrei să devii o persoană bună constituie o crimă? De ce oare poliţia nu respectă deloc drepturile legale ale unui copil?

În cele din urmă o şcoală medie i-a permis fiului meu să o frecventeze contra unei sume astronomice plătite anticipat. Recent am fost informată de către şcoală că am de plată o sumă totală de 10 000 de yuani. Dacă nu puteam aduce banii, trebuia să plătesc 4 500 de yuani pe semestru, dacă doream ca fiul meu să rămână la şcoală. Nu puteam în nici un fel să plătesc o astfel de sumă. Nu ştiu ce se va petrece cu fiul meu. Înseamnă oare asta că educaţia lui a luat sfârşit? Acest copil nu are decât 12 ani! Mulţi practicanţi Falun Gong au copii mici, iar mulţi dintre aceştia au fost privaţi de dreptul la educaţia publică gratuită. Multe familii sunt într-o situaţie similară.

Prin prezenta fac apel către oamenii de pretutindeni să oprească persecuţia împotriva familiei mele, împotriva Falun Gong şi copii noştri să fie lăsaţi să crească într-un mediu fericit şi sănătos.

Ameninţarea membrilor familiei mele şi prietenilor

în Februarie 2003 am fost torturată de către poliţie şi am paralizat. Sora mea mai în vârstă numai ce murise în urma unei boli. Mama mea în vârstă de 70 de ani nu a avut timp să-şi plângă fiica, deoarece a trebuit să aibă grijă de mine. În fiecare noapte după ce-şi termina treburile casnice, fiul meu atunci în vârstă de 11 ani, care în acea vreme era în clasa a şasea trebuia să schimbe scutecul pe care-l purtam şi să-mi spele picioarele cu apă caldă, pentru a-mi menţine circulaţia sanguină. Chiar şi acum când eram căzută la pat, Wei Daping împreună cu un gardian de securitate din complexul apartamentului meu pe nume Chen au pătruns în apartamentul meu. Au încercat să-mi confişte cărţile Falun Gong şi să mă răpească. Prin puterea gândurilor noastre drepte am reuşit să oprim conduita lor malefică şi ne-am recăpătat cărţile. După plecarea lor mama mi-a spus: „Veneau aici în mod constant, în timp cei erai plecată, pentru a mă hărţui pe mine şi pe fiul tău. Într-o zi directorul Li Qiangjun şi poliţistul Wei Daping au venit la noi acasă şi au încercat să mă forţeze să le plătesc suma de 3000 de yuani. Le-am spus că nu aveam bani nici măcar pentru mâncare. Li a spus că aşi putea vinde televizorul şi maşina de spălat, pentru a face rost de acea sumă.

Wei Daping îmi spuse odată în mod personal că el trebuie să-şi ţină părinţii şi fiul. Din această cauză trebuie să facă ceea ce îi cer superiorii săi. Dar dacă îi plăteam suma de 2000 de yuani pe lună, el ar fi dispus să lucreze pentru noi. Banii sunt în mod clar singurul lucru pe care-i interesează pe cei care sprijină regimul lui Jiang Zemin în persecuţia Falun Gong.

Cu puţin înainte de 25 Aprile 2003 Wei Daping şi Li Qiangjun au intrat în casa mea într-o zi la prânz în timp ce-mi serveam masa. Au vrut să mă ia la staţia locală de poliţie. Am trimis gânduri drepte pentru eliminarea maleficului ce-i comanda şi pentru a mă opune aranjamentelor lor. Fostul meu soţ şi unchiul fiului meu erau în vizită la noi în acel moment. Wei şi Li le-au cerut cărţile de identitate. Unchiul a răspuns: „Cărţile noastre de identitate sunt acasă.” Atunci Wei şi Li s-au hotărât să meargă le ei acasă, pentru a le verifica cărţile de identitate. Cei patru au plecat. Puţin mai târziu Wei şi Li s-au întors. Am refuzat să le mai deschidem uşa. Cei doi au început să ţipe, au început să sune şi să lovească cu picioarele în uşă. În cele din urmă au plecat, când au realizat că nu le vom deschide uşa.

Pe data de 22 Iulie după orele 11 dimineaţa, numai ce-mi părăsisem casa. Chiar înainte de a ieşi din clădirea în care se afla apartamentul meu, am dat de un poliţist de la staţia de poliţie Wan Nianchang.

Voia să mă întorc la apartament şi să-i deschid uşa, lucru pe care l-am refuzat. M-a întrebat: "Zhong Fangqiong, ai fost plecată recent din oraş? Mai ai acasă copii ale cărţilor Falun Gong? La care am spus: „Ieşi afară. În fiecare zi ies pentru a-mi vedea de treburile personale. Mă poţi vedea când ies. Acum pleacă.” Mi-am continuat drumul, iar el mă urmărea. Când am ieşit din clădirea apartamentului, a început să meargă în faţa mea. I-am văzut pe şeful staţiei de poliţie Ran şi pe un alt poliţist aşteptând în faţa clădirii apartamentului meu. Aveau o maşină a poliţiei. Era clar faptul că aveau de gând să mă ia la staţia de poliţie. Am fugit înapoi în apartamentul, am blocat uşa şi am început să trimit gânduri drepte. După un timp poliţiştii au plecat.

Folosind o întreagă varietate de scuze, poliţia venea în mod constant la apartamentul meu pentru a mă hărţui. Cu trecerea timpului, în momentul în care auzeam telefonul sau soneria sunând, eu, mama sau fiul ne întrebam dacă nu cumva este din nou poliţia. Fiul meu a suferit teribil după ce şi-a văzut mama arestată şi ridicată în mod repetat de acasă.

Confiscarea ilegală a bunurilor familiei mele şi întemniţarea mea

În ultimi ani poliţia mi-a răscolit casa de 5 ori. La cele 5 perchiziţii, numai o singură dată au avut mandate. Au îndrăznit chiar să mă atace fizic în faţa vecinilor, pe care i-au adus mai apoi ca aşa numiţi martori la perchiziţie.

De fiecare dată când poliţia venea să mă aresteze, nu numai că îmi răscoleau casa pentru a-mi confisca materialele Falun Gong, în plus îmi furau pe ascuns şi alte bunuri personale. În Septembrie 2002 am fost forţată să-mi părăsesc casa, pentru a scăpa de persecuţia continuă. Staţia locală de poliţie şi comitetul de rezidenţă au venit pentru a-mi cotrobăi casa. Aveam o rolă de cablu pentru aerul condiţionat rămasă de la o rearanjare a casei. Directorul comitetul de rezidenţă a luat-o cu ocazia răscolirii casei. Mama l-a întrebat mereu pe poliţistul Wei Daping de cablul care lipsea şi în cele din urmă cablul i-a fost înapoiat fratelui mai tânăr. De asemenea au furat 570 de yuani pe care-i avea fiul meu pe atunci în vârstă de 11 ani, bani care-i fuseseră daţi de rudele sale drept cadou de Anul Nou Chinezesc.

Începând cu data de 20 Iulie 1999, am fost întemniţată în mod ilegal de 29 de ori, un număr total de 743 de zile. Un total de 38 de departamente guvernamentale diferite au participat la persecutarea mea. De 4 ori a fost arestată fiind învinuită de crime, fiind reţinută timp de 93 de zile. Am fost deţinută de 10 ori, total 140 de zile pentru „violarea siguranţei publice.” De asemenea am fost reţinută în diverse alte locuri, inclusiv la Centrul de reabiltare al persoanelor narcomane al Districtului Qingyang şi la staţia locală de poliţie Wannianchang de 13 ori, total 25 de zile. Am fost torturată o dată timp de 30 de zile fără întrerupere şi am petrecut 455 de zile într-un campus de muncă forţată. (cu 3 luni mai mult decât sentinţa iniţială.)

În cele ce urmează doresc să vorbesc despre cum murisem aproape în două ocazii diferite în timpul persecuţiei regimului lui Jiang Zemin.

Romanul este disponibil în original în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2004/7/21/79563.html
şi traducerea în limba engleză la adresa:
http://www.pureinsight.org/pi/index.php?news=2650