Am 67 de ani și am început să practic Falun Dafa în septembrie 2009. Fiecare pas pe calea mea de cultivare a fost făcut datorită compasiunii Maestrului. Fără Maestru, nu aș fi fost unde sunt astăzi.
Obținerea Legii
Mama mea este și ea practicantă Falun Dafa. După ce a început să practice Falun Dafa, în câteva luni s-a vindecat de toate bolile de care suferea. Acest lucru a fost extraordinar. Ea m-a sfătuit să studiez Legea și pentru acest lucru mi-a dat un exemplar din Zhuan Falun, cartea principală a practicii Falun Dafa. Poate că nu era încă momentul potrivit pentru mine: am răsfoit câteva pagini, apoi am pus-o deoparte. Eram preocupată să lucrez, să câștig bani și să mă distrez.
După o vreme, într-o dimineață pe când încă dormeam, am auzit o voce spunând: "Ridică-te și fă exercițiile! Ridică-te și fă exercițiile!" Nu era încă 5 dimineața, așa că am adormit din nou. În dimineața următoare, înainte de ora 5 dimineața, am auzit din nou această voce. Încă mă simțeam indiferentă. Am auzit această voce și în dimineața următoare, și în următoarea, și în următoarea, dar tot nu m-am trezit.
Într-o zi am răsturnat din greșeală o oală cu apă clocotită la locul meu de muncă. Aceasta mi-a ajuns pe tălpile picioarelor. Aveam picioarele roșii, umflate și cu bășici. M-am dus acasă și m-am întins pe pat. Am simțit o mână mare care îmi masa ușor picioarele arse, ceea ce era foarte confortabil. Când am deschis ochii, roșeața și umflătura de pe partea din spate a picioarelor mele scăzuseră, iar bășicile dispăruseră. Nu mă mai durea chiar atât de tare. Abia atunci mi-am dat seama că Maestrul avea grijă de mine.
Pentru a nu lăsa un discipol în urmă, Maestrul a folosit în mod repetat diverse metode pentru a mă ilumina, astfel încât în cele din urmă am devenit interesată de Dafa. Am început să studiez Legea și să fac exercițiile în fiecare zi. Când am citit Zhuan Falun pentru prima dată, am avut sentimentul că pierdusem atât de mult timp și aproape că pierdusem această ocazie prețioasă de a fi o practicantă Falun Dafa. Am știut că trebuie să mă grăbesc și să recuperez din urmă în ceea ce privește cultivarea mea.
Mergând pe calea aranjată de Maestru
Maestrul ne cere să facem bine cele trei lucruri, așa că a trebuit să mă implic în salvarea oamenilor. Nu pot doar să stau acasă pentru a studia Legea și a face exercițiile. Împart materiale de clarificare a adevărului, broșuri Dafa mari și mici, CD-uri și așa mai departe. În fiecare zi, merg din ușă în ușă în clădirile rezidențiale și distribui materiale informative Dafa. Mă plimb pe străzi și pe alei pentru a le distribui.
Clarific adevărul față în față și ajut oamenii să renunțe la Partidul Comunist Chinez (PCC) și la organizațiile sale de tineret. Unii oameni sunt fericiți să renunțe la partid după doar câteva cuvinte, alții nu vor să renunțe indiferent ce le-aș spune, unii sunt răutăcioși și mă înjură, iar alții explodează când mă aud vorbind despre Falun Dafa și vor să mă denunțe la poliție.
La un moment dat erau câțiva adolescenți care stăteau laolaltă, iar nu departe de ei era un băiat care stătea singur. M-am apropiat să vorbesc cu el. A fost de acord să renunțe la Tinerii Pionieri, o organizație de tineret a PCC. Dintr-o dată, unul dintre adolescenți a alergat spre mine și a țipat la mine: "Ce renunțare la partid? Prostii. Prindeți-o! Nu o lăsați să plece! Omorâți-o!" Alți băieți s-au repezit și m-au bătut cu crengi de copac.
M-a durut tare sufletul - chiar și copiii din China sunt atât de contaminați de spectrul malefic al PCC și și-au pierdut umanitatea. Am plecat, implorându-l pe Maestru să mă salveze. Această experiență m-a făcut să înțeleg urgența și importanța salvării oamenilor.
Locuiesc singură și am o viață simplă. În fiecare dimineață, după micul dejun, ies pentru a le dezvălui oamenilor faptele. Pe drumul de întoarcere, îmi fac cumpărături. Gătesc o dată pe zi, iar seara mănânc ceea ce rămâne de peste zi. După-amiaza studiez Legea, iar seara studiez noile prelegeri ale Maestrului, citesc săptămânalul Minghui și particip la studiul de grup o dată pe săptămână. Programul meu este strict și simt că este foarte împlinitor.
Comportamentul meu s-a îmbunătățit continuu, iar noțiunile mele umane sunt din ce în ce mai puține. Acum fac mai bine cele trei lucruri și m-am îmbunătățit și în a ajuta oamenii să înțeleagă faptele făcute de PCC. Sunt în măsură să ajut peste 20 de persoane în fiecare zi pentru ca ele să părăsească Partidul și să împart o mulțime de materiale informative. Mă întâlnesc cu tot felul de oameni. Și dacă mă înjură, nu mă impresionează, și țin minte învățăturile Maestrului: "...este misiunea unui discipol Dafa să clarifice faptele și să salveze oamenii." ("Un memento")
Fie că este o iarnă rece și aspră sau căldura toridă a verii, continui să distribui materiale și să clarific adevărul, pentru că știu că salvarea oamenilor este responsabilitatea mea.
Falun Dafa îmi aduce frumusețe incomparabilă, de care am beneficiat fizic și psihic. Nu-mi mai pasă de interesul personal și am devenit mai veselă și mai bună. Sunt sănătoasă, plină de energie și arăt mai tânără decât alții de vârsta mea.
Cu aranjamentul milostiv al Maestrului, condițiile mele de viață s-au îmbunătățit mult și am făcut și o cerere pentru asigurarea de pensie, astfel încât eu, o bătrână care supraviețuiește lucrând cu jumătate de normă, am o sursă stabilă de venit. Am mai mult timp pentru a mă dedica salvării oamenilor, care este singurul meu obiectiv. Toate acestea sunt o recompensă din partea Maestrului.
Refuzul de a fi "transformată"
În iulie 2015, împreună cu mai mulți practicanți am ieșit să afișăm bannere, iar poliția ne-a prins. În septembrie 2016 am fost condamnată în mod ilegal la cinci ani de închisoare. Am fost plasată în faimoasa închisoare provincială pentru femei, care are reputația de a persecuta extrem de crud practicanții Falun Dafa.
De îndată ce am intrat în închisoare, femeia gardian responsabilă mi-a ordonat să memorez regulile închisorii. Am refuzat, pentru că nu eram un criminal. Cineva m-a amenințat, spunându-mi: "Avem tot felul de modalități de a te trata". La început, nu m-au lăsat să folosesc toaleta, așa că deseori a trebuit să mă ușurez în pantaloni; au închis apa înainte să termin de făcut duș. Rareori îmi furnizau apă caldă în zilele reci, și chiar și apa rece era rară. Deținuților criminali le dădeau două chifle aburite la micul dejun, iar mie îmi dădeau doar una. La prânz și la cină aveam doar o jumătate de masă, pentru că gardienii aruncau cealaltă jumătate.
Am fost forțată să mă uit zilnic la videoclipuri care îl defăimează pe Maestrul practicii Falun Dafa și trebuia să scriu un raport în fiecare zi, dar nu am făcut-o niciodată. Gardianul responsabil mi-a spus că trebuie să renunț la credința mea. I-am răspuns: "Maestrul mi-a spus să fiu o persoană bună și să urmez principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță. Cum poate o persoană bună să fie "transformată"? «Transformată» în ce? Într-o persoană rea?" Gardianul nu a spus nimic. În ochii săi, eu nu sunt ușor de gestionat, așa că a mobilizat mai multe deținute criminale feroce din aceeași celulă cu mine pentru a o ajuta să mă supravegheze. Adesea țipau, înjurau și mă băteau.
Am dat jos semnul "prizonier" care atârna la capătul patului meu și l-am aruncat. Gardianul responsabil le-a spus deținutelor să îl caute. L-au căutat peste tot, dar nu l-au găsit și astfel au devenit furioase. Șapte sau opt infractoare s-au repezit la mine, ținându-mă la pământ. Eu sunt mică, iar ele erau toate masive. Nu puteam respira. L-am implorat pe Maestru în inima mea să mă salveze, și am putut respira din nou. Dacă nu ar fi fost protecția Maestrului, aș fi putut muri.
Gardianul responsabil a folosit tot felul de tehnici, dar tot nu a putut să-mi înfrângă voința, așa că a încercat să-mi vizeze familia. A spus că nu-mi voi mai putea vedea fiul dacă nu renunț la credința mea. Când i-am spus că este în regulă, s-a înfuriat foarte tare și i-a luat permisul de vizită fiului meu. M-a amenințat, spunându-mi: "Va trebui să stai în picioare timp de 100 de zile. Să vedem cât de mult poți rezista!" Eu nu am avut nici cea mai mică teamă. În inima mea nu existau resentimente, nici ură. Îmi părea doar rău pentru ea.
O altă formă de tortură folosită în această închisoare este aceea de a fi forțat să stai într-un anumit loc. Era aprilie și vremea devenea tot mai caldă. În timpul zilei mă duceam la lucru, ca de obicei, iar după aceea celelalte se întorceau în celulă pentru a se odihni, dar eu trebuia să stau în picioare în locul desemnat de gardienii închisorii până a doua zi dimineața.
În acele 100 de zile, indiferent cât de cald era, nu mi s-a permis niciodată să fac un duș sau să mă spăl pe cap. Nici nu am putut dormi o noapte întreagă. Mi s-a permis să dorm când era timpul să mă culc, dar nu trecea mult timp până când eram trezită de gardieni. Dacă mă trezeam mai greu, eram pedepsită. După ce stăteam o vreme în picioare, mi se permitea să mă culc din nou, apoi eram trezită din nou. Acest lucru s-a repetat de mai multe ori în fiecare noapte timp de 100 de zile.
Mi s-a dat doar un bol de orez la fiecare masă, dar fără legume. Au început prin a-mi da un castron întreg, apoi au redus la jumătate de castron, iar apoi la mai puțin de jumătate de castron. În următoarele 80 sau 90 de zile, am primit cel mult 66 de grame de orez la fiecare masă. Din cauza malnutriției pe termen lung și a aportului scăzut de apă, am avut scaun doar o dată la aproximativ 10 zile și am urinat foarte puțin.
În timpul acestei perioade de tortură, gardienii schimbau turele la fiecare două ore. Nu au putut suporta și m-au implorat: "Bunico, te rog să semnezi scrisoarea de «transformare». Nu mai poți sta așa. Toți cei care au fost pedepsiți astfel au cedat după câteva zile. Dacă vei continua, vei muri". De îndată ce am auzit "semnează scrisoarea de «transformare»", m-am gândit cum aș putea să-i las să mă "transforme"?
Într-un mediu atât de dur, un practicant nu ar fi capabil să supraviețuiască fără protecția Maestrului și fără o credință fermă în Maestru și în Falun Dafa, așa că din prima zi în care a început tortura, am început să recit Legea.
La început, am recitat Lunyu, iar mai târziu Hong Yin și Zhuan Falun. Am recitat tot ce îmi puteam aminti. În fiecare zi, în timp ce stăteam în picioare, am recitat Legea. La început nu puteam recita decât una sau două propoziții. După ce repetam aceste propoziții, următoarele propoziții din Lege îmi veneau în mod natural în minte. Se întâmpla adesea așa. Cu cât recitam mai mult, cu atât mintea mea devenea mai limpede și mai energică, și cu atât mai mult îmi doream să recit Legea.
Am recitat Legea în picioare și apoi în timp ce lucram. Când mă trezeau în mod repetat, iar eu dormeam foarte puțin în fiecare zi, recitam Legea. Nu aveam nimic altceva în minte, iar corpul meu era înconjurat de o energie puternică. Era atât de confortabil. Uneori părea că totul era liniștit, iar corpul și mintea mea erau liniștite. Această stare s-a produs de mai multe ori. Toate acestea puteau fi obținute doar cu binecuvântarea Maestrului.
Am stat în picioare timp de multe zile, dar nu mă simțeam obosită, flămândă sau însetată. Când lucram, nu eram mai lentă decât celelalte. Mai mulți paznici din atelier le-au spus celorlalte: "Uitați-vă la ea [referindu-se la mine]. Este pedepsită în fiecare zi, mănâncă puțin și totuși lucrează atât de repede".
Acest lucru a continuat zi de zi, săptămână de săptămână, până când în cele din urmă, cele 100 de zile au trecut. În momentul în care a fost anunțat finalul celor 100 de zile, eram pe cale să mă întorc în celulă. Dintr-o dată m-am simțit groaznic și am văzut că picioarele mele erau umflate. Eram amețită și confuză, nu vedeam nimic și aveam un sentiment de prăbușire. Nu mai puteam să stau în picioare. Am strigat în inima mea: "Maestre, te rog, salvează-mă" și am continuat să recit în tăcere cele nouă cuvinte de bun augur: "Falun Dafa este bună, Adevăr - Compasiune - Toleranță sunt bune". Toate simptomele au dispărut și mi-am revenit rapid la normal.
O voce clară a răsunat în urechea mea: "Discipol, ai trecut testul!". Era Maestrul. Maestrul a fost întotdeauna lângă mine! De asemenea, mi-am dat seama că obstacolele pe care le-am îndurat au fost doar o mică parte, iar partea principală a fost suportată de Maestru! Altfel, pur și simplu nu aș fi putut suporta. Marele Maestru plin de compasiune a fost cel care m-a ajutat să trec prin această încercare.
După ce această tortură infernală s-a încheiat, gardienii care mă supravegheau mi-au cumpărat mâncare bună și mi-au spus că ar trebui să-mi refac energia. Am refuzat politicos. După aceea, gardienii nu m-au mai constrâns. Am devenit singura deținută liberă din închisoare. Exista o regulă conform căreia deținutele trebuie să treacă prin punctele de control de securitate desemnate, dar eu am trecut prin ele fără să fiu verificată. Toate deținutele erau uimite. Unele spuneau: "Această bunicuță Falun Dafa este cu adevărat puternică, cu adevărat uimitoare!". Vorbele lor nu însemnau de fapt că eu sunt grozavă, ci că Falun Dafa este uimitoare.
Colegele de celulă au spus, de asemenea: "Nu ai făcut duș de atâta timp, dar totuși nu miroși, și arăți atât de sănătoasă. Practicanții Falun Dafa sunt cu adevărat ființe divine!"
Într-o zi, femeia gardian responsabilă care mă persecutase m-a întrebat: "Mă urăști?"
I-am răspuns calm: "Nu, nu te urăsc". Ea a fost foarte emoționată.
Sunt întotdeauna cea mai sănătoasă
Autoritățile penitenciarului au început să intre în panică atunci când pandemia COVID a izbucnit la începutul anului 2020. Întreaga închisoare a efectuat examinări fizice în fiecare zi, pe lângă testele COVID și alte teste de virus. Rezultatele examinărilor fizice au fost publicate la avizier, iar eu eram în fruntea clasamentului de sănătate al fiecărui test. În celula mea erau 20 de persoane, iar toate celelalte aveau tot felul de simptome de boală, doar eu eram sănătoasă.
Toate colegele de celulă au spus: "Voi, practicanții Falun Dafa, sunteți cu adevărat divini. Noi toate suntem bolnave, numai voi nu aveți niciun simptom". Da, Falun Dafa are un efect miraculos asupra vindecării și sănătății, ceea ce era evident pentru toate. Am folosit această ocazie pentru a le vorbi despre Dafa și pentru a le convinge să renunțe la PCC. În timpul celor cinci ani de închisoare, nu am uitat misiunea mea de a salva toate ființele. Am profitat de fiecare ocazie și am ajutat în mod calm și rațional mulți oameni să renunțe la PCC și la organizațiile sale de tineret.
O zi de neuitat - 4 august 2020 - cei cinci ani de închisoare nedreaptă s-au încheiat. În acea dimineață, gardianul responsabil a venit la celula mea, m-a condus politicoasă până la poarta principală și a stat acolo cu mine mult timp până când a sosit mașina care venea să mă ia. După ce m-a privit intrând în mașină, s-a întors și a plecat încet.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...