Adevărul din spatele "Apelului din 25 aprilie"

Imagine de la Apelul din 25 aprilie 1999

Ca răspuns la măsurile stricte de izolare impuse de pandemia din China, mulți oameni au recurs la o măsură fără precedent de a protesta pentru a-și apăra dreptul fundamental de a trăi o viață normală. Oamenii înțeleg în mod clar cauzele care stau la baza acestor proteste, deoarece aproape fiecare chinez a experimentat el însuși izolarea și știe cum se simte.

Cu toate acestea, în urmă cu 24 de ani, înainte ca telefoanele inteligente și internetul să devină atât de răspândite cum sunt în prezent, adevărul despre cei 10.000 de practicanți Falun Gong care au protestat pașnic în fața complexului guvernului central din Beijing la 25 aprilie 1999 nu era atât de bine înțeles.

Ca urmare a cenzurii informațiilor și a propagandei Partidului Comunist Chinez (PCC), mulți oameni din China au încă ideea greșită că acel apel fără precedent a fost cel care a motivat guvernul să persecute Falun Gong. Ei nu au aflat niciodată și încă nu cunosc adevăratul motiv pentru care atât de mulți practicanți au mers la Beijing.

În aprilie 1999, He Zuoxiu, om de știință și cumnat al lui Luo Gan, secretarul general al Comitetului pentru Afaceri Politice și Juridice, a publicat un articol în revista Știință și Tehnologie pentru Tineret, intitulat "Nu sunt de acord cu tinerii care practică Falun Gong". În articol, el a repetat declarațiile calomnioase pe care le făcuse în 1998 la un program al postului de televiziune din Beijing.

Dezamăgiți de modul în care articolul a calomniat o practică benefică de rafinare a corpului și a minții, între 18 și 24 aprilie practicanții Falun Gong din Tianjin au mers la sediul revistei pentru a încerca să clarifice neînțelegerile, însă aceștia au fost arestați. Când alți practicanți au cerut eliberarea colegilor lor, li s-a spus că ordinul de arestare a venit de la Beijing și că Ministerul Poliției era implicat. Poliția din Tianjin i-a sfătuit pe practicanți să meargă la Beijing pentru a rezolva problema, ceea ce i-a determinat în cele din urmă pe aceștia să se deplaseze a doua zi la Beijing pentru a cere să li se facă dreptate.

De fapt din 1996 până în 1999, cu ani înainte de incidentul din Tianjin, Jiang Zemin, pe atunci șeful PCC, ajutat de Luo Gan și Zeng Qinghong, orchestrase deja mai multe operațiuni secrete și atacuri pentru a defăima și discredita Falun Gong. Apelul din 25 aprilie 1999 nu a avut ca scop doar eliberarea practicanților din Tianjin, ci și asigurarea unui mediu pașnic pentru ca practicanții Falun Gong să își practice credința.

Când practicanții au sosit pe 25 aprilie la Beijing din orașele și județele din apropiere, poliția le-a ordonat să se alinieze în jurul complexului guvernului central. Ulterior, poliția i-a acuzat pe practicanți că "asediază guvernul" și a folosit acest lucru ca scuză pentru a începe persecuția în iulie 1999. Așadar, cauza persecuției nu a fost niciodată apelul, ci un eveniment manipulat de regim pentru a justifica persecuția.

Atunci de ce au crezut atât de repede oamenii din China povestea regimului comunist despre "Apelul din 25 aprilie"? Cred că există trei motive principale.

În primul rând, în anii 1990, după o jumătate de secol de guvernare comunistă, apelurile și demonstrațiile erau considerate ca fiind o nesupunere directă și o provocare la adresa guvernului PCC. Oamenii pur și simplu nu erau deschiși la conceptul de apel și credeau că este o infracțiune.

În al doilea rând, numărul mare de practicanți care au făcut apel în acea zi a fost intimidant și, prin urmare, a fost ușor de descris ca un "asediu". Având în vedere că se estimează că existau între 70 și 100 de milioane de persoane care practicau Falun Gong la acel moment, cei aproximativ 10.000 de participanți ar reprezenta doar 0,01% din total, dar totuși în ochii PCC aceasta a reprezentat o "amenințare" sau un "asediu".

În al treilea rând, practicanții Falun Gong s-au abținut atunci când PCC a început să îi discrediteze și să îi deranjeze pentru prima dată în 1996 și au tolerat în tăcere ceea ce se întâmpla. PCC se pricepea bine la eradicarea oricăror voci adverse și a persoanelor care nu-i plăceau. Falun Gong învață toleranța, așa că practicanții s-au abținut în tăcere, sperând că timpul va vorbi despre nevinovăția lor. Cu toate acestea, Jiang Zemin a privit cu dispreț autocontrolul și toleranța practicanților și și-a făcut un scop din eradicarea Falun Gong.

Campania de defăimare

Falun Gong, cunoscut și sub numele de Falun Dafa, a fost prezentat publicului în mai 1992. Beneficiile miraculoase pentru sănătate și principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță au atras un număr mare de oameni. Până la începerea persecuției, în 1999, Partidul a estimat că numărul practicanților era cuprins între 70 și 100 de milioane de oameni.

O astfel de popularitate a fost rapid observată de regimul comunist, care începuse să investigheze grupul încă din 1994. Rezultatele investigațiilor lor, inclusiv rapoartele agenților sub acoperire, au indicat că Falun Gong era pur și simplu un grup de meditație care apreciază îmbunătățirea sănătății fizice și a valorilor morale. Deși nu a reușit să identifice nimic negativ, Partidul nu a renunțat.

Înainte de publicarea articolului defăimător care a dus la arestarea practicanților din Tianjin în 1999, PCC organizase mai multe campanii de atac la adresa Falun Gong.

Cotidianul Guangming a fost primul care a publicat un articol de opinie defăimător la adresa Falun Gong, pe 17 iunie 1996.

Pe 24 iulie 1996, Administrația Chineză pentru Presă și Publicații a emis un document intern către toate birourile de publicații din întreaga țară, interzicând publicarea și distribuirea cărților Falun Gong, inclusiv Zhuan Falun și Falun Gong.

În ianuarie și iulie 1997, Ministerul Securității Publice a investigat Falun Gong la nivel național și a încercat să îl desemneze drept cult. Nu numai că nu au reușit să adune nicio dovadă în sprijinul acestei afirmații, dar mulți ofițeri care au participat la investigație au început ei înșiși să practice Falun Gong.

În iulie 1998, Ministerul Securității Publice condus de Luo Gan a declarat Falun Gong drept cult, înainte de a organiza o campanie la nivel național pentru a colecta dovezi.

Pe 21 iulie 1998, Primul Birou al Ministerului Securității Publice a ordonat poliției din provinciile Xinjiang, Heilongjiang, Hebei și Fujian să disperseze practicanții Falun Gong care făceau exerciții împreună în parcuri, să le percheziționeze casele și să le confiște bunurile.

Deși mulți chinezi au crezut în propaganda demonizatoare a PCC și au înțeles greșit Falun Gong la acea vreme, mulți și-au schimbat părerea datorită eforturilor persistente ale practicanților de a crește gradul de conștientizare în ultimii 24 de ani. Mulți au ajuns, de asemenea, să realizeze adevărata natură a PCC după ce au experimentat ei înșiși represiunea. Când toate crimele PCC vor fi în sfârșit scoase la lumină, prăbușirea sa finală nu va fi departe. Doar atunci poporul națiunii va putea îmbrățișa libertatea și pacea care i-au lipsit de prea mult timp.

Mai multe detalii despre Apelul din 25 aprilie pot fi citite la adresa: "Din 1996 până în 1999: O viziune holistică a Apelului din 25 aprilie de la Beijing, acum 24 de ani".