În onoarea lui Gao Zhisheng

(Remarci revizuite prezentate la Reuniunea Consiliului American al Avocaților de Proces pe 30 iunie 2007, Santa Barbara, California, cu ocazia prezentării premiului Courageous Advocacy Award (Premiul unei apărări curajoase) pentru Gao Zhisheng).

Nu l-am întâlnit niciodată pe Gao Zhisheng, nu am vorbit niciodată cu el la telefon, nu am comunicat cu el prin e-mail sau prin scrisori. Cu toate acestea, știu din experiența personală că este un erou, idealul a ceea ce ar trebui să fie un avocat.

Experiența mea personală cu Gao Zhisheng este următoarea. În mai 2006, o organizație neguvernamentală, Coaliția pentru Investigarea Persecuției împotriva Falun Gong, ne-a cerut mie și lui David Kilgour, în calitate de experți independenți, să cercetăm și să scriem un raport privind acuzațiile legate de recoltarea de organe de la practicanții Falun Gong din China. Acuzațiile au constat în următoarele: practicanții Falun Gong au fost uciși pentru organele lor și trupurile lor au fost incinerate, iar organele lor au fost folosite pentru transplanturi pentru clienți din întreaga lume care plăteau sume uriașe. David Kilgour este un fost membru al guvernului canadian, fost ministru pentru Asia și Pacific.

În mod firesc, pentru a face această investigație, am vrut să mergem în China. Pentru că sunt avocat specializat în imigrație în Canada, știu că o cerere de viză are mai multe șanse de reușită atunci când este însoțită de o invitație din partea unei persoane din țara din care se solicită viza. Am căutat în mai multe direcții o invitație din China pentru a face această lucrare. Persoana care a răspuns a fost Gao Zhisheng.

Împreuna cu David Kilgour, am cerut o întâlnire la ambasada Chinei din Canada pentru a discuta condițiile de intrare. Cererea noastră de întâlnire a fost acceptată, însă persoana care s-a întâlnit cu David Kilgour a fost interesată doar să nege afirmațiile și nu să aranjeze vizita noastră, așa că nu am făcut niciodată o cerere oficială de viză și nu am trimis niciodată invitația lui Gao la ambasada chineză.

La scurt timp după aceea, pe 15 august, Gao a fost arestat, torturat, urmărit penal pentru instigare la subversiune, condamnat la 12 decembrie și la 22 decembrie la trei ani cu suspendare timp de cinci ani. Deși pedeapsa cu închisoarea a fost suspendată, el a intrat în arest la domiciliu, unde este și în prezent. Eu și David Kilgour nu ne-am putut abține să nu luăm atitudine. Ce se întâmpla oare?

Gao devenise un avocat privat de succes, pornind de la cel mai dezavantajos început posibil. Se născuse într-o peșteră. Părinții săi nu-și permiteau să-l trimită la școală, așa că asculta de la ferestrele clasei. Cu toate acestea, până în 2001, Ministerul Justiției din China l-a evaluat pe Gao ca fiind unul dintre cei mai buni zece avocați din China. El a apărat o listă lungă de clienți aflați în situații dificile, de exemplu mineri care și-au dat în judecată angajatorii și un client care a cerut despăgubiri pentru casa sa confiscată în vederea pregătirii Jocurilor Olimpice din 2008.

Trei dintre clienții săi au fost Yang Maodong, Zheng Yichun și pastorul Cai Zhuohua. Yang a fost reținut pentru că a oferit consultanță juridică locuitorilor din Taishi, provincia Guandong, care încercau să înlăture un lider din sat pentru corupție. Zheng, jurnalist și fost profesor, a fost condamnat la șapte ani de închisoare pentru scrierile sale online. Pastorul Cai Zhuohua a fost încarcerat timp de trei ani pentru practici precum tipărirea și vânzarea de copii ale Bibliei.

Gao era în siguranță când se ocupa de acest tip de cazuri, atât timp cât stătea departe de Falun Gong. Protestele sale împotriva victimizării Falun Gong au fost cele care i-au adus în cele din urmă probleme.

Această realitate, însă, ridică o altă întrebare. De ce și-a asumat Gao un risc mult mai mare acceptând să se ocupe de problemele Falun Gong decât a făcut-o reprezentându-și ceilalți clienți? De ce, pentru guvernul Chinei, a apăra Falun Gong este mai rău decât a apăra creștinii?

Bănuiesc că mulți dintre cei prezenți nu știu ce este Falun Gong. Dar faptul că am aflat ce este nu răspunde la întrebarea mea.

Falun Gong este un amestec modern de trei tradiții chinezești străvechi, qi gong, taoism și budism. Qi gong este un set de practici de exerciții fizice. Cea mai cunoscută dintre ele în Occident este Tai Chi. Învățătura de bază a Falun Gong este respectarea principiilor adevărului, compasiunii și toleranței. Falun Gong nu are o agendă politică sau o platformă politică. Predă și practică non-violența, chiar și în autoapărare. De ce Dumnezeu ar urmări guvernul Chinei, mai mult decât orice alt grup țintă, un grup de nevinovați care nu fac nimic altceva decât exerciții fizice și meditație?

La fel ca în cazul oricărei victimizări, răspunsul se află la făptași, nu la victime. Ca să luăm un exemplu, nu învățăm nimic despre antisemitism uitându-ne la evrei; îl putem înțelege doar uitându-ne la antisemiți. Pentru a înțelege victimizarea Falun Gong, nu este nevoie de cunoștințe despre Falun Gong, dar este nevoie de o anumită evaluare a Partidului Comunist Chinez.

Falun Gong a apărut în 1992, în momentul prăbușirii Cortinei de Fier și al dezintegrării Uniunii Sovietice. Fondatorul său a fost domnul Li Hongzhi. Acesta a scris cărți și a ținut prelegeri care au inspirat actuala mișcare Falun Gong. În 1999, guvernul chinez a estimat că există 70 de milioane de adepți. Falun Gong, la acea vreme, avea mai mulți practicanți decât membrii Partidului Comunist Chinez, care însumau aproximativ 60 de milioane.

Era imposibil ca un sistem de credință non-comunist să câștige atât de mulți adepți în China, fără a crea controverse. Ideologii comuniști au început să atace Falun Gong, mai întâi la cele mai joase niveluri ale partidului. Dar această reacție ideologică a ajuns în cele din urmă la vârf. Președintele de atunci al Chinei, Jiang Zemin, a fost alarmat de creșterea Falun Gong. Supremația ideologică a Partidului Comunist era, în opinia sa, în pericol. În iulie 1999, a convins partidul să interzică mișcarea.

La un anumit nivel, represiunea comunistă chineză împotriva Falun Gong pare a fi o nebunie totalitară pură, o fabricare a unui inamic din nimic. Partidul Comunist are nevoie de dușmani pentru a-și justifica menținerea la putere, iar Falun Gong a avut ghinionul de a fi în preajmă și de a fi disponibil pentru a ocupa locul de dușman.

Pentru un regim comunist, mult mai rău decât să aibă dușmani înverșunați este să nu aibă niciun dușman. Pentru că, în lipsa cuiva pe care să îl demonizeze, comuniștii rămân fără cuvinte atunci când își justifică menținerea la putere.

Avocatul pentru drepturile omului, Gao Zhisheng, dispărut (The Epoch Times)

La nivelul dinamicii totalitare, această nebunie există fără îndoială. Dar există un alt nivel, cel specific Chinei. Falun Gong este o consecință a vechilor tradiții chinezești; este forma sa modernă. În termeni hegelieni/marxiști, acestea reprezintă stadiul actual al dialecticii istorice chineze. Ele reprezintă chipul Chinei reale, al Chinei populare, al Chinei poporului, în termeni marxiști, al Chinei proletariatului.

Nu este o coincidență faptul că Falun Gong a apărut în 1992, în momentul în care, la nivel mondial, a încetat orice credință rațională în comunism. Ce urma să umple golul ideologic lăsat de prăbușirea globală a comunismului? Pentru China, răspunsul a fost Falun Gong.

Pentru Partidul Comunist Chinez, Falun Gong reprezenta o regresie, un salt uriaș înapoi la situația în care se afla China înainte de preluarea puterii de către Partidul Comunist. Dacă Falun Gong ar învinge, ar însemna o Chină care ar continua ca și cum Partidul Comunist Chinez nu ar fi existat niciodată, în afară de cicatricile lăsate în urmă de partid.

Problema pentru comuniști nu a fost doar faptul că Falun Gong este atât de autentic chinezesc, ci și deoarece comunismul este atât de evident străin. Comunismul este un import ideologic occidental în China. Comuniștii au considerat că o ideologie populară și larg răspândită în China, le taie de sub picioare chiar terenul pe care se aflau.

Tolerarea Falun Gong nu ar fi însemnat, cel puțin pe termen scurt, prăbușirea regimului actual. Dar ar fi însemnat dispariția oricărei prezențe ideologice pe care Partidul Comunist o mai avea în inimile și mințile poporului chinez. Odată ce nu ar mai fi rămas nimeni care să creadă în comunism, chiar și în cadrul Partidului Comunist, slăbirea controlului Partidului Comunist asupra puterii nu ar fi putut fi departe. Și se pare că asta a dus la represiunea feroce a Partidului Comunist Chinez, o represiune fără margini, o represiune mult mai gravă decât aceea suferită de orice alt grup de victime.

Se poate observa această teamă ideologică din calomniile pe care partidul le folosește împotriva Falun Gong. Toată furia veninului îndreptat cândva împotriva capitaliștilor, a burghezilor, a exploatatorilor, este acum îndreptată împotriva Falun Gong. Falun Gong este numit cult malefic spălat pe creier de fondatorul Li Hongzhi pentru a se sinucide și a-i ucide pe alții.

Așa cum era de așteptat în cazul unui grup supus unei asemenea defăimări extreme, victimizarea sa este îngrozitoare, mult mai mare decât a oricărui alt grup. Mai întâi vine incitarea la ură. Apoi vine depersonalizarea, marginalizarea și dezumanizarea. În cele din urmă, vin tortura și crimele.

Raportul întocmit în martie 2006 de raportorul special al ONU pentru tortură a indicat că 66% dintre victimele presupuselor torturi și rele tratamente în China erau practicanții Falun Gong. Urmau uigurii, cu 11%. Toți ceilalți aveau o singură cifră. Până la 22 decembrie 2006, împreună cu David Kilgour am identificat peste 3.000 de practicanți Falun Gong care au murit din cauza persecuției.

Gao s-a aruncat în acest vârtej. El a scris trei scrisori deschise în care protesta împotriva persecuției Falun Gong. Scrisorile au fost scrise în decembrie 2004, octombrie 2005 și decembrie 2005.

În urma celei de-a doua scrisori, Biroul de Justiție Municipală din Beijing a suspendat funcționarea biroului său timp de un an. În decembrie, i-a fost revocată licența de practică.

Răspunsul lui Gao la acest comportament a fost să demisioneze public din Partidul Comunist și să scrie cea de-a treia scrisoare. În urma celei de-a treia scrisori, a primit telefoane de la poliție. Poliția i-a spus că a depășit limita și că s-a pus într-o situație dificilă. Poliția a spus că el, soția și copiii săi sunt anchetați. Începând cu luna decembrie, el și familia sa au fost supravegheați constant de poliție.

Poliția l-a arestat în ianuarie 2006 pentru că a filmat poliția după ce a observat că aceștia îl filmau. De data aceasta, poliția l-a amenințat cu moartea. Câteva zile mai târziu, tot în ianuarie, o mașină cu plăcuțe de înmatriculare acoperite, urmată de un vehicul militar, de asemenea cu plăcuțe de înmatriculare acoperite, a încercat să îl calce.

Gao a reacționat organizând o grevă a foamei de tip ștafetă. Avocații și activiștii pentru drepturile omului au ținut pe rând greva foamei timp de una sau două zile pentru a protesta împotriva persecuției desfășurată de stat. Ca răspuns, statul a arestat personalul biroului său. Gao și-a păstrat biroul deschis în ciuda excluderii sale din barou, dar de la jumătatea lunii februarie a fost nevoit să își continue activitatea fără personal.

După apariția primelor rapoarte privind recoltarea de organe de la practicanții Falun Gong, în martie 2006, rapoarte care au declanșat propria noastră anchetă, vocea lui Gao nu a încetat să se audă. El a scris despre această situație și a condamnat-o. Și-a exprimat dorința de a se alătura Coaliției pentru Investigarea Persecuției împotriva Falun Gong, grupul care a mandatat activitatea noastră.

Gao ne-a invitat apoi pe mine și pe David Kilgour în China, pentru a ne continua cercetările. Acest lucru a fost în sine un act de curaj. Dar modul în care a fost făcută invitația a fost și mai curajos.

Mi-am început comentariile spunând că nu am comunicat niciodată direct cu Gao, dar că Gao ne-a invitat să venim în China, două afirmații aparent contradictorii. Dar ambele sunt adevărate.

În scrisoarea sa de invitație, el scrie:

"Întrucât toate telefoanele și rețelele mele [terestre] au fost tăiate, pot comunica [prin telefon mobil] doar prin intermediul reporterilor și al presei."

Și, într-adevăr, așa am primit scrisoarea de invitație, prin intermediul mass-media. Gao a transmis telefonic invitația noastră unui reporter. La rândul său, reporterul l-a sunat pe unul dintre translatorii noștri pentru a-i transmite invitația. Reporterul a trimis apoi invitația la ziarul său, Epoch Times, care a tipărit-o în numărul din 11 iunie 2006.

Trebuie să mărturisesc că m-am simțit neliniștit în legătură cu ceea ce făcuse Gao, că se punea în pericol, invitându-ne în acest mod. El a prevăzut și a răspuns la această îngrijorare în scrisoarea sa, scriind:

"S-ar putea să fiți îngrijorat că sprijinul și invitația pe care v-am adresat-o m-ar putea pune în pericol. Dar pericolul cu care mă confrunt nu este din cauza sprijinului meu și a invitației mele către dumneavoastră, ci pentru că ne confruntăm cu un sistem dictatorial malefic. Prin urmare, pericolul există deja. Sursa pericolului se află în acest sistem inuman malefic, nu în ceea ce alegem noi să facem."

Raportul nostru, publicat în prima sa formă la 6 iulie 2006, a ajuns la concluzia că acuzațiile erau adevărate, că există o recoltare de organe pe scară largă de la practicanții Falun Gong, ucigându-i în acest proces. Am făcut puținul pe care l-am putut face pentru a-l proteja pe Gao în prima versiune a raportului nostru, fără a-l menționa pe el, invitația sa sau scrisorile sale deschise împotriva persecuției Falun Gong. Cu toate acestea, îi suntem profund îndatorați nu numai pentru exemplul său, ci și pentru analiza și intuiția sa.

Când Gao a fost aproape imediat după aceea arestat, torturat, judecat și condamnat, am fost îngroziți. Dar având în vedere ceea ce învățasem despre Partidul Comunist Chinez, nu am fost deloc surprinși.

Ceea ce a fost uimitor la Gao nu este atât faptul că a luptat pentru justiție și statul de drept, oricât de admirabil ar fi acest lucru, nici faptul că a fost persecutat pentru aceasta, oricât de deplorabil ar fi acest lucru. Este mai degrabă faptul că el a rămas pe poziții în timp ce persecuția creștea și se accelera. Nu a putut să nu știe că ceea ce făcea avea să aducă dezastru asupra sa; dar a făcut-o oricum.

În acest moment, eu și David Kilgour am decis să îl nominalizăm pe Gao pentru Premiul Nobel pentru Pace. Am trimis scrisoarea de nominalizare la Institutul Nobel Norvegian, la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an.

Personal, întâmpin cu bucurie acest premiu acordat lui Gao Zhisheng, care, într-un fel, este o onoare chiar mai mare decât Premiul Nobel pentru Pace. Sunt conștient de faptul că este doar al treilea laureat al acestui premiu din ultimii cincizeci de ani și primul laureat unic. În plus, el se potrivește perfect descrierii unui avocat curajos.

Cu toții sperăm să nu ne aflăm niciodată în situația în care s-a aflat Gao Zhisheng. Dar trebuie, de asemenea, să sperăm că dacă ne vom afla, vom acționa așa cum a făcut-o el. Gao Zhisheng, te salutăm și te felicităm!

.........................................................................................................................

David Matas este avocat în Winnipeg, Manitoba, Canada.

https://medium.com/@DavidMatasLawyer/honouring-gao-zhisheng-9bdfae85664