Recoltarea Sângeroasă - F.a.2 - Finanţarea sistemului de sănătate

Înapoi la Cuprins

2) Finanţarea sistemului de sănătate

Când China a trecut de la o economie socialistă la una de piaţă, sistemul de sănătate a făcut parte din schimbare. Din 1980, China a început să retragă fonduri guvernamentale de la sectorul de sănătate, aşteptându-se ca sistemul de sănătate să recupereze diferenţa prin plata de către consumatori a serviciilor de sănătate. Din 1980, cheltuielile guvernului pentru sănătate au scăzut de la 36% la 17% din totalul cheltuielilor de îngrijire a sănătăţii, în timp ce cheltuielile din buzunarul pacienţilor au crescut vertiginos de la 20% la 59%^[4]. Un studiu al Băncii Mondiale raportează că reducerile în zona sănătăţii publice au fost agravate de creşteri ale costurilor din sectorul privat^[5].

Conform lui Hu Weimin, medic cardiovascular, fondurile de stat pentru spitalul unde lucrează nu sunt suficiente nici măcar să acopere salariile pentru o lună. El a spus: "În sistemul actual, spitalele trebuie să vâneze profitul pentru a supravieţui." Drepturile Omului din China raportează: "Spitalele rurale [au trebuit] să inventeze căi de a produce bani pentru a genera un venit suficient"^[6].

Pentru spitale, vânzarea organelor a devenit o sursă de venit, o cale pentru a-şi ţine uşile deschise, şi o metodă prin care alte servicii medicale puteau fi oferite comunităţii.
Se poate observa cum urgenţa pentru fonduri poate duce mai întâi la raţionalizarea faptului că este acceptabilă recoltarea organelor de la prizonierii care urmează să fie executaţi oricum, iar în al doilea rând la dorinţa de a nu întreba prea insistent dacă donorii aduşi de autorităţi sunt într-adevăr prizonieri condamnaţi la moarte.

---

Referinţe:

^[4]˚ "Preţul ridicat al bolii in China", Louisa Lim, BBC News, Beijing, 2006/03/02

^[5]˚ " Sănătatea publică din China: Organizare, Finanţare şi furnizarea de servicii ". 27 iulie 2005, Jeffrey P. Koplan

^[6]˚"Implementarea Pactului Internațional cu privire la Drepturile Economice, Sociale și Culturale din Republica Populară Chineză ", 14 aprilie 2005, paragraful 69, pagina 24.