Înapoi la Cuprins

F. Elemente de dovadă şi contestare

F.a) Consideraţii generale

F.a.1) Încălcări ale drepturilor omului

China încalcă drepturile omului printr-o varietate de moduri. Aceste încălcări sunt cronice şi serioase. În afară de Falun Gong, alte ţinte principale pentru încălcarea drepturilor omului sunt tibetanii, creştinii, uigurii, activiştii pentru democraţie şi apărătorii drepturilor omului. Mecanismele statului de drept în scopul prevenirii încălcării drepturilor omului, cum ar fi justiţie independentă, acces la consiliere privind detenţia, habeas corpus, dreptul la un proces public, sunt absente în China. China, conform constituţiei sale, este condusă de către Partidul Comunist. Nu este condusă de lege.

China comunistă are o istorie de o cruzime masivă, incredibilă, împotriva propriilor cetăţeni. Regimul comunist a omorât mai mulţi oameni inocenţi decât Germania Nazistă şi decât Rusia Stalinistă împreună^[1]. Fetiţele sunt ucise, abandonate şi neglijate în număr masiv. Tortura este larg răspândită. Condamnarea la moarte este extinsă şi arbitrară. China execută mai mulţi oameni decât toate celelalte ţări la un loc. Crendința religioasă este suprimată^[2].

Acest tipar de încălcări ale drepturilor omului, ca mulţi alţi factori, nu demonstrează în sine afirmaţiile. Dar înlătură un element de contestare. În niciun caz nu se poate spune că aceste afirmaţii sunt opuse unui model general de respectare a drepturilor omului în China. În timp ce afirmaţiile, însele, sunt surprinzătoare, ele sunt mai puţin surprinzătoare într-o ţară care are o istorie a drepturilor omului precum China, decât ar fi în multe alte ţări.

Când sunt atât de multe încălcări ale drepturilor omului în China, este jignitor să scoatem în evidenţă doar o victimă. Noi totuşi atragem atenţia la victimizarea avocatului pentru drepturile omului, Gao Zhisheng, ca un exemplu sau studiu de caz. Gao ne-a scris vara trecută şi ne-a invitat să mergem în China şi să investigăm furtul organelor vitale de la prizonierii de conştiinţă Falun Gong. Nu a fost emisă nici o viză ulterior de către Ambasada Chinei din Ottawa pentru a face acest lucru; iar el a fost închis nu mult timp după aceea.

Gao a scris trei scrisori deschise preşedintelui Hu şi altor lideri, protestând în legătură cu o serie de abuzuri împotriva Falun Gong, inclusiv cazuri specifice de tortură şi crimă. Gao a scris de asemenea şi a condamnat extragerea şi vânzarea organelor de la practicanţii Falun Gong. El şi-a exprimat dorinţa de a se alătura Coaliţiei de Investigare a Recoltării de Organe de la Persoane Aflate Încă în Viaţă^[3].

El a fost condamnat pentru incitare la subversiune pe 2 decembrie 2006, şi a primit o sentinţă de trei ani de închisoare. Mutarea lui în custodie, a fost suspendată totuşi, pentru cinci ani; drepturile lui politice au fost interzise timp de un an de către tribunalul de la Beijing. Această represiune a unei persoane a cărei singură preocupare este respectarea drepturilor omului în general, şi persecuţia practicanţilor Falun Gong în particular, întăreşte în sine îngrijorările lui şi ale noastre.

În 2001, Comitetul Olimpic Internaţional, a acordat Beijingului Jocurile Olimpice din 2008. Liu Jingmin, vice-preşedintele Comitetului de Organizare a Jocurior Olimpice de la Beijing, a spus în aprilie 2001: "Prin permiterea Beijingului de a găzdui Jocurile, veţi ajuta la dezvoltarea drepturilor omului".

Totuşi, rezultatul a fost tocmai opusul. Amnesty Internaţional spune într-o declaraţie emisă în 21 septembrie 2006:
"În examinarea cea mai recentă a realizărilor guvernului chinez în patru zone de evaluare a drepturilor omului de dinaintea Olimpiadelor, Amnesty Internaţional a găsit că situaţia generală rămâne foarte nesatisfăcătoare. S-au înregistrat unele progrese în reformarea pedepsei cu moartea, dar în alte zone cruciale situaţia drepturilor omului s-a deteriorat."

Comunitatea internaţională trimite un mesaj de impunitate prin faptul că desfăşurarea Jocurilor Olimpice în Beijing continuă în ciuda deteriorării drepturilor omului în China în zone esenţiale. Impresia pe care China, cu siguranţă, o primeşte este că nu contează cât de mult încalcă drepturile omului; comunitatea internaţională pare indiferentă.

---

Referinţe:

^[1]˚ Cartea neagră a comunismului, Harvard University Press (1999), Jung Chand şi Jon Halliday Mao: Povestea necunoscută, Knopf, 2005.

^[2]˚ Vezi rapoartele anuale ale Amnesty International şi Human Rights Watch pentru China.

^[3]˚ "PCC ar trebui să fie condamnat pentru incriminarea lui Gao Zhisheng ca urmare a adresării acestuia către The Epoch Times", The Epoch Times, 24 decembrie 2006.