Partea a II-a se poate citi aici
(Minghui.org) Cei 14 ani de rezistenţă în faţă persecuţiei au validat un principiu etern – binele va triumfa mereu în faţa răului. La fel ca în partea a doua, acest articol prezintă cronologic cazuri speciale pentru a lăsa istoriei o înregistrare şi în acelaşi timp să fie un avertisment pentru cei care încă mai participă la persecuţie.
Acest articol, fiind ultimul din seria celor trei, este împărţit în următoarele categorii:
1. În afara Chinei:
a. Rezoluţii şi alte adeziuni internaţionale
b. Intenţiile PCC de a exporta persecuţia au eşuat
c. Eforturile legislative şi rezultatele acestora
2. În interiorul Chinei:
a. Eforturile legislative şi rezultatele acestora
b. Cetăţenii chinezi susţin practicanţii Falun Gong
1.a. Rezoluţii şi alte adeziuni internaţionale
În noiembrie 1999, senatul şi Camera Reprezentanţilor a SUA, în mod unanim au votat o rezoluţie pentru a urgenta China să oprească persecuţia împotriva Falun Gong.
În iulie 2002, Camera Reprezentanţilor a SUA a votat o rezoluţie, „exprimând opinia Congresului că guvernul Republicii Populare Chineze ar trebui să înceteze persecuţia practicanţilor Falun Gong".
Pe 6 noiembrie 2002, primarul din Chicago împreună cu întreaga Adunare au votat o rezoluţie în ceea ce priveşte Falun Gong, condamnând persecuţia şi crimele comise împotriva Falun Gong, în care se cere guvernului SUA să investigheze acţiunile ilegale de hărţuire a rezidenţilor americani care practică Falun Gong, de către guvernul chinez şi ambasadorii săi. Guvernul chinez şi ambasadorii Chinei sunt pasibili de a fi daţi în judecată conform legii, existând posibilitatea să fie expulzaţi de pe teritoriul SUA.
În octombrie 2004, Camera Reprezentanţilor a SUA a votat o altă rezoluţie în care condamnă persecuţia Falun Gong în China şi SUA.
În martie 2010, Camera Reprezentanţilor a SUA a votat H. Res 605, „recunoscând persecuţia continuă a practicanţilor Falun Gong din China la cea de-a 11-a aniversare a campaniei Partidului Comunist Chinez de a suprima mişcarea spirituală Falun Gong, şi face apel pentru încetarea imediată a campaniei de a persecuta, intimida, întemniţa, şi tortura practicanţii Falun Gong”.
În decembrie 2013, Parlamentul European a votat o rezoluţie, exprimându-şi „profunda îngrijorare cu privire la rapoartele credibile continue despre recoltarea sistematică de organe aprobată de către stat de la prizonieri de conştiinţă, fără consimţământ, în Republica Populară Chineză, incluzând un număr mare de practicanţi Falun Gong închişi pentru credinţa lor dreaptă” şi a cerut „încetarea imediată a acestei persecuţii care durează de 14 ani, împotriva practicii spirituale Falun Gong de către PCC”.
În SUA, în 2013, o rezoluţie în curs similară a trecut de Subcomitetul pentru Asia al Casei Comitetului pentru Afaceri Externe.
Membri ai Parlamentului European au punctat că o cauză majoră a recoltării forţate de organe în China este persecuţia pe scară naţională împotriva Falun Gong. Domnul Edward McMillan-Scott, vicepreşedintele Parlamentului European, a identificat persecuţia ca fiind genocid, în conformitate cu legile internaţionale.
1.b. Intenţiile PCC de a exporta persecuţia au eşuat
Pe 6 decembrie 2001, practicanţii Falun Gong din Canada au pornit un proces împotriva ziarului „Chinese Press” din Montreal, pentru calomnia adusă Falun Gong. Pe 10 decembrie Curtea a emis un ordin de protecţie, cerându-i „Chinese Press” să nu mai publice opinii care defăimează Falun Gong. Atentatele PCC de a exporta persecuţia în străinătate au eşuat.
Pe 3 februarie 2004, Curtea Supremă din Ontario, Canada, a condamnat consulul adjunct al ambasadei din Toronto, Pan Xinchun pentru calomnierea practicantului Joel Chipkar, din Toronto. Pan a fost somat să plătească despăgubiri. Acesta a fost primul proces în care practicanţii Falun Gong străini au câştigat un proces împotriva diplomaţilor Chinei. Iată încă un exemplu când PCC a suferit o înfrângere severă în încercarea de a exporta persecuţia peste graniţe.
Pe 14 decembrie 2006, practicanţii Falun Gong au câştigat procesul intentat de ei, care a durat un an şi jumătate, împotriva ministrului de externe al Australiei, Alexander Downer. Downer nu a avut suficiente dovezi pentru a-şi justifica acţiunile şi în consecinţă a fost nevoit să oprească eliberarea certificatului de restricţionare a protestatarilor pentru expunerea de banere de mari dimensiuni în faţa ambasadei chineze din Sydney. Acesta de asemenea a fost de acord să plătească cheltuielile de judecată în valoare de 20.000 de dolari australieni. Intenţia PCC de a exporta persecuţia peste hotare a suferit din nou o mare înfrângere.
Pe 3 iunie 2008, Judecătorul Dr. Iannolo de la Curtea Penală din Roma, a declarat că ziarul chinezesc „China Times” a calomniat Falun Gong, şi toţi inculpaţii, incluzând directorul ziarului care a fost autorul şi sponsorul articolului, au comis infracţiuni.
1.c. Eforturi legislative şi rezultatele acestora în afara Chinei
În noaptea de 6 aprilie 2001, practicantul Falun Gong Peng Min din Wuhan, provincia Hubei, a fost persecutat de către PCC până a decedat. Mama sa a murit şi ea în aceeaşi lună, cauza morţii ei fiind necunoscută.
  |
| Domnul Peng Min |
Pe 17 iulie 2001, doi avocaţi americani pentru drepturile omului l-au ajutat pe Peng Liang, fratele mai mare a lui Peng Min, să înceapă un proces în New York, împotriva lui Zhao Zhifei, Directorul Biroului de Securitate Publică, a doua persoană ca importanţă în Biroul 610 din provincia Hubei, pentru a fi tras la răspundere în legătură cu moartea fratelui său mai mic, Peng Min, şi a mamei sale, Li Yingxiu.
Plângerea îl acuza pe Zhao de crimă, tortură, crimă împotriva umanităţii şi alte violări flagrante ale legilor internaţionale pentru Drepturile Omului, împotriva practicanţilor Falun Dafa în provincia Hubei. Judecătorul Curţii Districtuale a SUA, Denise Cote, a dat o hotărâre implicită pe 21 decembrie 2001.
Zhou Yongkang, pe atunci secretar de partid al provinciei Sichuan, a fost de asemenea judecat pentru crime similare în 2001.
În timpul vizitei sale în Chicago, Jiang Zemin, Secretar General al PCC, a fost dat în judecată pe 22 octombrie 2002, pentru persecutarea practicanţilor Falun Gong. O plângere penală care îl acuză de tortură şi genocid a fost înregistrată la Curtea Districtuală a SUA din Illinois, districtul de nord.
În acelaşi an, pe 17 octombrie, Jiang Zemin, Zeng Qinghong şi Luo Gan, au fost acuzaţi de practicanţii Falun Gong şi reclamaţi la Comitetul Internaţional Împotriva Torturii şi la Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU. Li Lanqing, şeful Biroului 610 şi ministrul adjunct al Chinei a fost judecată în Franţa. Liu Qi, primarul Beijingului şi Xiâ Deren, guvernator al provinciei Liaoning au fost judecaţi în SUA.
Web site-ul Minghui, site-ul oficial al Falun Gong, a publicat un anunţ pe 14 noiembrie 2003, în care recomandă practicanţilor din China să înceapă să ţină evidenţa persecuţiilor şi să le transfere afară din China.
În 2003, cel care a orchestrat persecuţia, Jiang Zemin, a fost dat în judecată în Elveţia, Belgia, Germania, Spania, Coreea şi Taiwan. Luo Gang şi Li Lanqing au fost de asemenea daţi în judecată cam în aceeaşi perioada în mai multe ţări. Luo Gan a fost dat în judecată în patru ţări: Islanda, Finlanda, Armenia, Moldova. Wu Guanzheng, Membru în Comitetul Executiv al Biroului Politic al PCC şi secretar de partid al provinciei Shandong a fost dat în judecată în Cipru.
Web site-ul Fawanghuihui a depus două rapoarte cu peste patru mii de pagini la corpul de monitorizare al ONU. Rapoartele conţineau informaţii despre peste 11.000 de poliţişti, oficialităţi din PCC şi alţii care erau responsabili în mod direct de persecuţie.
Pe 20 ianuarie 2003, Organizaţia Mondială pentru Investigarea Persecuţiei Falun Gong (WOIPFG) a fost întemeiată în SUA. Primul caz care a fost considerat că trebuie investigat a fost înscenarea autoincendierii în Piaţa Tiananmen.
Pe 30 septembrie 2003, în Washington DC a luat fiinţă Coaliţia Globală Pentru a-l Aduce pe Jiang Zemin în Faţa Justiţiei. Pe 26 noiembrie, această organizaţie a prezentat judecătorului şef al Tribunalului Internaţional de la Haga, plângeri împotriva crimelor comise de Jiang Zemin în persecutarea practicanţilor Falun Gong şi au cerut ca acesta să fie judecat.
Pe 8 decembrie 2003, a fost înfiinţat Comitetul Preparator Internaţional al Curţii Speciale pentru Persecutarea Falun Gong cu sediul în SUA, având intenţia stabilirii unei Curţi Speciale Internaţionale pentru Persecuţia Falun Gong.
În 2004, printre cei care erau însărcinaţi cu implementarea persecuţiei, erau Jiang Zemin, Luo Gan, Liu Jing, Zhou Yongkang, Li Lanqing, Jia Qinglin, Li Changchun, Huang Ju şi Bo Xilai. Aceştia au fost daţi în judecată, unul după altul, în afara Chinei.
După un an de proces, pe 8 decembrie 2004, judecătorul Wilkin al Curţii Districtuale de Nord a SUA din California a confirmat hotărârea magistraturii că Secretarul PCC din Beijing, Liu Qi, este răspunzător de crimele de tortură împotriva umanităţii care s-au efectuat de către poliţie în timpul administraţiei sale în persecuţia Falun Gong.
Chen Zhili, fost Ministru al Educaţiei şi apoi membru al Consiliului de Stat, a primit un ordin de înfăţişare în Tanzania, pe 19 iulie 2004. Ea a fost pusă în faţa unui proces, pe durata vizitei ei în Tazmania, de către un grup de avocaţi pentru drepturile omului care reprezentau practicanţii Falun Gong persecutaţi în China.
Pe 5 martie 2004, grupa de lucru „Arestare Ilegală” de la ONU a ajuns la o concluzie în ceea ce priveşte arestarea practicanţilor Li Ling şi Pei Jilin. Aceştia au tras concluzia că practicanţii Falun Gong trebuie să beneficieze de protecţie datorită Declaraţiei Mondiale pentru Drepturile Omului şi că guvernul Chinei trebuie să urmeze Declaraţia Universală pentru Drepturile Omului, şi să inverseze sentinţa dată lui Li Ling şi Pei Jilin. Această concluzie a ONU reafirmă ilegalitatea persecuţiei Falun Gong. Este o referinţă importantă în procesul de a trage la răspundere oficialităţile din PCC, pentru persecuţie.
În 2005, Jiang Zemin împreună cu complicii săi, Li Lanqing, Zeng Qiughong, Luo Gan, Zhou Yongkang, Liu Jing, Bo Xilai, Ding Guangen, Xu Yongyue ( şeful Ministerului pentru Securitate Naţională), Xiâ Deren (primarul din Dalian) şi alţii au fost daţi în judecată în Anglia, Elveţia, Japonia, Peru, Belgia, Korea, SUA, Canada şi Spania.
În 2006, Jiang Zemin şi complicii săi, Luo Gan, Li Fengqing, Liu Qi, Jia Qinglin, Bo Xilai, Chen Zhili şi Ye Xiaowen (şeful Departamentului pentru Religii) au fost daţi în judecată în Austria, Ucraina, Elveţia, Canada şi SUA.
În acelaşi an, Chen Zhongua, directorul instituţiei pentru transplant de organe a spitalului Tongji din Wuhan, China, Zhu Yongyu, directorul pentru cercetare din centrul de transplant de organe al spitalului Zhongshan din Shanghai, precum şi Shen Zhongyang, directorul centrului oriental de transplant de organe, au fost acuzaţi în SUA pentru crime de tortură în recoltarea de organe pe viu, de la practicanţii Falun Gong.
În 2007, Jiang Zemin, Luo Gan, Li Fengqing şi Liu Qi au fost daţi în judecată în Austria, iar Jia Qinglin a fost dat în judecată în Japonia.
În 2007, Bo Xilai a fost dat în judecată în Australia. A fost găsit vinovat printr-o hotărâre implicită.
Pe 18 noiembrie 2007, Curtea Constituţională din Spania a acceptat cazurile practicanţilor Falun Gong pentru a-i da în judecată pe Jiang Zemin şi Luo Gan. Toţi judecătorii de la curtea numărul doi au fost de acord că actul criminal de genocid pe care PCC l-a atentat practicanţilor trebuie să fie investigat.
2.a. Eforturile legale şi rezultatele din interiorul Chinei
Pe 29 august 2000, practicantul Zhu Keming din Hong Kong şi practicantul Wang Jie din Beijing au expediat o plângere penală la Procuratura Supremă a Poporului Chinez, cerând ca Jiang Zemin şi încă doi dintre apropiaţii săi să fie judecaţi pentru violarea Constituţiei Chineze precum şi a altor legi în persecuţia brutală a Falun Gong.
În 2004, tot felul de acuzaţii au apărut în China în mod continuu. De exemplu, în noiembrie, membri de familie ai 241 de practicanţi chinezi, au trimis scrisori de acuzare către Congresul Naţional al Poporului(CNP), Procuratura Supremă, Departamentul de Justiţie, Procuratura Supremă a provinciei Hunan, Departamentul de Justiţie a provinciei Hunan, Procuraturile la diferitele niveluri şi oraşe din provincia Hunan, şi la Biroul de Justiţie, acuzând ofiţerii de poliţie din închisoarea Chishan din Yuanjiang, provincia Hunan, de torturarea membrilor familiilor lor şi cerând să-i pedepsească pe criminali.
La sfârşitul anului 2004, avocatul Gao Zhisheng a scris o scrisoare publică lui Wu Bangguo, Preşedintele Congresului Poporului în privinţa încălcării brutale de către departamentele de aplicare a legii a drepturilor de cetăţeni ai practicanţilor Falun Gong. El de asemenea a cerut guvernului să recunoască cetăţenia practicanţilor. Mai târziu, a mai scris încă două scrisori deschise oficialităţilor de rang înalt din PCC, cerând de urgenţă oprirea persecuţiei ilegale a Falun Gong. A fost prima dată când un avocat şi-a arătat adeziunea în mod oficial şi în mod public faţă de Falun Gong.
Asociaţiile Falun Dafa (Falun Gong) au anunţat pe 9 octombrie 2005 că toate oficialităţile PCC ar trebui să înceteze imediat participarea la persecuţia Falun Gong. Ei vor fi traşi la răspundere pentru crimele lor, prin intentarea de procese atât penale cât şi civile. Anunţul recomanda de asemenea că cei care ştiu că au comis crime să-şi trimită scuzele pe web site-ul Minghui sau Asociaţiilor locale Falun Dafa.
Pe 28 iunie 2007, Zhu Keming şi un alt practicant din Hong Kong, Fu Xueying, au depus o plângere civilă la Înalta Curte din Hong Kong, acuzându-l pe Jinag Zemin, Li Lanqing şi Luo Gan de tortură şi crime împotriva umanităţii. Înalta Curte din Hong Kong a acceptat cazul, şi pe 9 august i-a acordat cazului statusul de „A fi rezolvat în afara jurisdicției”. Acesta a fost un alt progres în litigiile anti-persecuţie.
 |
| O copie a amendamentului de 2 pagini a „A fi rezolvat în afara jurisdicției” |
Pe 27 aprilie 2007, Curtea Intermediară Populară a oraşului Shojiazhuang, provincia Hebei a deschis sesiunea curţii pentru a doua înfăţişare a practicanţilor Falun Gong din familia Wang Bo. Şase avocaţi din Beijing au reuşit să treacă prin diferitele interferenţe ale PCC şi au pledat pentru inocenţa practicanţilor, apărându-le drepturile.
Avocaţii erau drepţi şi de neclintit, argumentând că: „Prioritatea o constituie constituţia, libertatea credinţei şi protecţia drepturilor omului.” Ei au accentuat că persecuţia Falun Gong nu are baze legale şi violează legile şi constituţia Chinei. Toate condamnările şi pedepsele pe care le-au primit practicanţii pe nedrept sunt ilegale. Toate organizaţiile precum şi indivizii care s-au făcut vinovaţi în capturarea, arestarea sau condamnarea practicanţilor Falun Gong, comit crime.
Cei şase avocaţi i-au apărat pe practicanţii Falun Gong, având un sentiment puternic al dreptăţii. De asemenea s-a văzut curajul şi determinarea adevăraţilor avocaţi chinezi. După acest caz, au ieşit în faţă din ce în ce mai mulţi avocaţi drepţi, pentru a-i apăra pe practicanţii Falun Gong.
PCC a încercat să interzică avocaţilor să-i apere pe practicanţi prin mijloace necinstite, ca de exemplu: revocându-le licenţele, punându-i sub urmărire, terorizându-i, arestându-i, trimiţându-i la muncă forţată şi condamnându-i pe avocaţi de învinuiri fabricate. Însă nimic din câte a făcut PCC pentru a-i opri pe avocaţi, nu a putut împiedica trezirea conştiinţei lor şi nici să le înnăbuşe curajul şi sentimentul dreptăţii.
Doisprezece avocaţi au format un grup de apărare pentru un caz în Dalian, în 2013. Pe 21 iunie, în oraşul Dalian, treisprezece practicanţi au fost supuşi unui proces ilegal la Curtea Districtului Xiogang din Dalian.
Doisprezece avocaţi au luat parte la proces. Ministerul Justiţiei, Procuratura şi Curtea Supremă din provincia Liaoning au venit cu toţii în Dalian să ia parte la proces, care a ţinut până noaptea. Curtea din Dalian, Districtul Zhongshan se presupunea să continue procesul acestui caz. Dar au anuţat brusc că urmarea procesului va avea loc abia pe 5 iulie. Drept urmare avocaţii au intrat în grevă pe 5 iulie.
În acea dimineaţă, în urma protestului avocaţilor, judecătorul şef al Curţii Zhongshan a decis să schimbe data deschiderii curţii. Faptul că avocaţii s-au unit a fost extraordinar, a creat un sentiment puternic de determinare a celor cu profesii juridice care protestează împotriva persecuţiei. Este de asemenea un indiciu că atmosfera generală în China se îmbunătăţeşte.
2.b. Cetăţenii chinezi susţin practicanţii Falun Gong
În 2003, poporul chinez a înţeles mai bine situaţia reală din spatele persecuţiei, iar unii chiar i-au protejat pe practicanţii Falun Gong. Biroul 610 din districtul Hongshan, oraşul Wuhan, a organizat clase de spălare a creierului pentru zona Jiufengxiang. Guvernul central plătea şase mii de yuani Guvernului Local pentru fiecare practicant Falun Gong care era cooptat.
Vrând să facă bani, în noaptea de 10 aprilie, poliţia din oraşul Huashan, districtul Hongshan precum şi membri Biroului 610 al localităţii s-au dus cu trei maşini să o aresteze ilegal pe practicanta Falun Gong, Li Jiulian. Aceasta s-a împotrivit, susţinând că nu a făcut nimic ilegal, şi a refuzat să coopereze.
Soţul ei, care nu este practicant, a discutat cu poliţiştii şi nu i-a lăsat s-o ridice. Copilul s-a agăţat de piciorul mamei, plângând foarte tare, ceea ce i-a supărat pe săteni. Ei s-au înfuriat şi i-au condamnat pe oamenii răi. Unii săteni au fugit după maşina poliţiei şi au tras-o afară pe Li Julian. Toate acestea au avut loc în jumătate de oră.
În 2004, au existat câteva cazuri în care chinezii au protejat practicanţii Falun Gong. De exemplu: pe 8 august, şase ofiţeri de poliţie din judeţul Xishui, regiunea Hubei, au spart casa lui Yao Wanglai, un practicant Falun Gong din satul Jiuping, oraşul Zhudian în Xishui, şi au avut de gând să-l răpească. Membrii familiei domnului Yao au discutat cu ei, încercând să prevină arestarea.
Poliţia exasperată a început să folosească violenţa, ceea ce i-a şocat pe săteni. Lumea de la fermele alăturate, de pe câmpuri şi din case au fugit spre casa domnului Yao, chiar şi şeful satului Jiuping i-a rugat pe poliţişti să nu aresteze oamenii buni. Dar poliţia era foarte încăpăţânată şi a insistat să-l aresteze. Peste 100 de săteni i-au înfruntat pe cei 6 poliţişti. Până la urmă, poliţia a trebuit să renunţe şi să plece în grabă.
În septembrie 2005 şi în martie 2006, 1.061 de membri de familie ai practicanţilor Falun Gong din oraşul Zhuzhou, provincia Hunan au scris organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului, atenționându-i despre povestea reală a persecuţiei practicanţilor Falun Gong din lagărul de muncă forţată Baimalong.
Pe 9 decembrie 2006, membri de familie ai 2500 de practicanţi Falun Gong au scris a doua oară organizaţiilor internaţionale pentru drepturile omului, îndemnându-le să ajute la oprirea persecuţiei brutale a celor arestaţi ilegal în lagărul de muncă forţată pentru femei Baimalong din oraşul Zhuzhou, provincia Hunan.
Apelul s-a făcut pe scară largă şi informaţia a fost şocantă, atrăgând atenţia comunităţii internaţionale. Acest fapt a făcut de asemenea ca şi mai multă lume, din mai multe zone să spună adevărul despre injustiţia la care e supus Falun Gong. Această serie de evenimente marchează schimbarea climatului în interiorul Chinei, precum şi schimbări enorme în inima populaţiei.
În 2006, poveştile despre chinezi care au protejat practicanţii Falun Gong au continuat să apară. De exemplu: în noaptea de 17 septembrie, secţia de poliţie stradală Hongdao din districtul Chengyang, oraşul Qingdao a ordonat personalului de acolo să încerce să-l aresteze pe practicantul Zhao Yuqun din satul Hongdaoxidayang.
Sătenii, auzind vestea, au fugit afară şi au înconjurat poliţiştii, făcând posibil ca Zhao Yuqun să scape. Aceştia i-au oprit de asemenea şi când au vrut s-o ia pe soţia acestuia, forțându-i să renunţe la arestarea ilegală.
În 2008, un număr mare de membri de familie şi lumea în general din interiorul Chinei, s-au opus în mod public persecuţiei. De exemplu, pe 31 octombrie, Curtea din districtul Xinhua, oraşul Shjiazhuang, provincia Hebei, a judecat-o ilegal pe practicanta Falun Gong, Wang Sanying. Doi avocaţi au apărat-o, pledând pentru nevinovăţia acesteia conform legilor.
Până la urmă, procurorul şi judecătorul nu au mai avut nimic de obiectat. Însă curtea a arestat-o totuşi în mod ilegal pe Wang Sanying, fără drept de eliberare. Aproape 40 de rude şi prieteni au semnat o petiţie, cerând curţii să o elibereze imediat.
În februarie 2009, cetăţeni cu inima bună din oraşul Fushun, provincia Liaoning au scris o scrisoare comună în care cereau să se facă dreptate în cazul practicantului Xu Daiwei. Această ştire a ajuns până la şefii PCC, incluzându-i pe Zhou Yongkang şi Luo Gan.
Xu Dawei care trăia în comuna Yingemen, judeţul Qingyuan, oraşul Fushun, provincia Liaoning, a fost eliberat după ce a fost torturat timp de opt ani în închisoare. El a decedat după 13 zile de la eliberare, la numai 36 de ani. Sătenii au fost indignaţi şi au organizat două camioane pline cu oameni pentru a merge la închisoarea Dongling să ceară să se facă dreptate.
Neprimind niciun răspuns de la închisoare, 376 de oameni din cinci sate au semnat o scrisoare în care făceau apel şi dezvăluiau tortura îndurată în închisoare de către Xu Dawei. Acest lucru i-a şocat pe oficialii de rang înalt ai PCC, incluzându-i pe Zhou Yongkang şi Luo Gan. Ei i-au forţat pe cei de la securitatea locală şi de la biroul legal să depună un efort deosebit să investigeze şi să terorizeze satul. Au investigat iniţiatorul semnăturilor, l-au încătuşat pe fratele mai mic al lui Xu Dawei, au căutat-o pe soţia lui Xu Dawei şi au hărţuit şi ameninţat familia soacrei sale, cauzând multe probleme. Însă sătenii cu inima dreaptă nu au regretat nicio clipă sprijinul acordat lui Xu Dawei.
 |
| Fotografia câtorva din cele 376 de semnături |
Arestarea lui Li Lankui şi Jia Zhijiang, practicanţi Falun Gong din provincia Hebei, a declanşat un mare protest la începutul anului 2013. Câteva grupuri de oameni au semnat o petiţie în martie, cerând eliberarea lor. Numărul semnăturillor a ajuns până la urmă la 10.955. În luna mai, mai mult de 2000 de localnici din Hubei au semnat o petiţie cerând eliberarea lui Dai Meixia, care a fost condamnată la 5 ani de închisoare pentru credinţa ei în Falun Gong.
 |
| Fotografiile câtorva din cele 10,955 de semnături în sprijinul practicanților Falun Gong, Li Lankui și Jia Zhijiang |
Petiții similare au apărut peste tot în China: 626 de semnături în Hubei, 900 în Wuhan, 400 în Tongcheng, indicând că din ce în ce mai mulți chinezi și-au depășit frica față de PCC, cerând dreptate.
Postfaţă
Pe durata celor 14 ani, din ce în ce mai mulţi oameni au ajuns să înţeleagă faptele despre Falun Gong şi persecuţie. Lumea a văzut că practicanţii sunt oameni buni, şi atunci se împotriveşte persecuţiei. Aceste povestiri despre oameni care se opun persecuţiei sunt cu adevărat înălţătoare şi impresionante. Astfel s-a demonstrat măreţia acestei perioade din istorie şi de asemenea a permis oamenilor să vadă care este speranţa Chinei!
În cei 14 ani împotriva acestei persecuţii, mulţi chinezi şi străini au demonstrat că au conştiinţă şi curaj pe durata celei mai brutale campanii de persecuţie din toată istoria umanităţii. Ei au reuşit să-şi îndeplinească rolul lor pe durata acestui moment istoric măreţ.
Privind înainte, tendinţa este evidentă: răul va fi pedepsit şi justiţia va învinge.
Sursa Minghui:
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...