Partea a I-a se poate citi aici
14 ani de rezistență în fața persecuției au validat principiul etern –binele va triumfa totdeauna în fața răului. Acest articol, precum și partea a 3-a care urmează, prezintă în ordine cronologică cazuri specifice, astfel încât să rămână consemnat în istorie și de asemenea să constituie mai departe o avertizare pentru cei care încă mai participă la această persecuție.
Pe lângă o înșiruire cronologică, evenimentele majore sunt de asemenea documentate în următoarele categorii:
În afara Chinei
Rezoluții și alte adeziuni internaționale
Exportul persecuției a fost contracarat
Eforturi legislative și rezultatele acestora
În interiorul Chinei
Eforturi legislative și rezultatele acestora
Chinezii sprijină practicanții Falun Gong
Sumarul celor 14 ani
1999
Partidul Comunist Chinez și-a lansat persecuția împotriva Falun Gong în întreaga țară. Pe 20 iulie 1999 când a început, atmosfera demonică părea că a pătruns fiecare nivel al societății și părea de neînvins.
Însă mulți dintre practicanții Falun Gong nu s-au temut și au început să protesteze, ca răspuns la persecuție; sute de mii au protestat pe cale pașnică la diferite niveluri ale guvernului, chiar în ziua în care PCC a anunțat persecuția pe 22 iulie 1999.
Pe 25 octombrie 1999, Jiang Zemin, liderul PCC din acea vreme, a calomniat Falun Gong, numindu-l cult. Sute de practicanți s-au dus în Piața Tiananmen, precum și la Sala Mare a Poporului, locația Congresului Național al Poporului, să protesteze.
Cam 1000 de practicanți au vizitat în ziua următoare Piața Tiananmen și Oficiul Național pentru Apeluri, iar a doua zi au protestat. Cam 600 de practicanți au expus banere în Piața Tiananmen pe 27 octombrie 1999, iar 17 practicanți au desfășurat banere Falun Gong la tribuna din Piața Tiananmen.
Pe 28 octombrie 1999, într-una din suburbiile din Beijing, s-a ținut o conferință de presă. Fără să-și ascundă identitatea, aproximativ 30 de practicanți Falun Gong au vorbit cu reporterii de la Associated Press (AP), Reuters, Agence France-Presse (AFP), New York Times și alți reprezentanți media din Vest. Acesta a fost primul moment în care practicanții chinezi au relatat fapte despre persecuție celor din media vestică.
  |
| O fotografie făcută pe 28 Octombrie 1999 la conferința de presă |
AP și Reuters au publicat chiar în acea zi un raport. În următoarea zi, New York Times, South Morning China Post și alte câteva ziare europene au publicat rapoarte și fotografii.
În noiembrie 1999, Camera Reprezentanților SUA și Senatul au adoptat în unanimitate o rezoluție să îndemne China să oprească persecuția Falun Gong.
2000
Chiar dacă țelul PCC „de a elimina Falun Gong în 3 luni” s-a dovedit a fi un eșec, Jiang Zemin nu s-a oprit. Persecuția a fost escalată.
Practicanții Falun Gong au perseverat în credința lor și au început multe demersuri inovative pentru a clarifica lucrurile, atât în înteriorul cât și în afara Chinei.
 |
| Zhu Keming |
Pe 29 august 2000, practicantul Zhu Keming din Hong Kong și Wang Jie din Beijing au trimis o plângere penală la Procuratura Supremă a Poporului Chinez, cerând ca Jiang Zemin și doi dintre adepții săi să fie judecați imediat pentru violarea Constituției Chineze precum și a multor alte legi în persecuția lor brutală împotriva Falun Gong.
2001
Profesorul Kunlun Zhang, cetățean canadian, a fost eliberat pe 10 ianuarie 2001, la două luni după ce l-au condamnat la 3 ani de muncă forțată. Acest caz a fost primul din seria de salvare a unui practicant Falun Gong cu ajutorul comunității internaționale.
PCC a înscenat în Piața Tiananmen o auto-incendiere pe data de 23 ianuarie 2001, în ajunul anului nou chinezesc, spunând că erau practicanți Falun Gong. Practicanții au arătat imediat că era o înscenare pentru a înșela lumea(http://en.minghui.org/cc/88/).
Practicanții au început să clarifice adevărul cu privire la persecuție către chinezi. Iar practicanții din afara Chinei au iniţiat procese astfel încât să-i aducă pe cei vinovați în fața justiției.
Site-ul web http://www.fawanghuihui.org/ a fost înființat pe 4 ianuarie 2001. Este specializat în colectarea cazurilor de persecuție, precum și a numelor celor care au comis acest lucru, precum și alte informații.
Pe 21 decembrie 2001, practicanții Falun Gong au câștigat procesul prin neprezentare în cazul pagubelor suferite împotriva lui Zhao Zhifei, șeful Securității Publice a provinciei Hubei din China. Zhao a refuzat să se înfățișeze curții pentru a contesta condamnarea pentru tortură, omor și crime împotriva umanității.
Zhou Yongkang, pe vremea aceea fiind secretarul PCC în provincia Sichuan, a fost de asemenea găsit vinovat în SUA pentru crime similare, în 2001.
2002
Propaganda PCC nu a îndrăznit să publice rapoarte care să calomnieze Falun Gong. Jiang Zemin, șeful partidului, și-a păstrat doar poziția sa de Președinte al Comisiei Centrale Militare.
În perioada vizitei lui în Chicago, Jiang Zemnin, secretar general al PCC, a fost găsit vinovat, pe data de 22 octombrie 2002, pentru persecutarea practicanților Falun Gong. O plângere penală menționând tortura și genocidul a fost înregistrată la Judecătoria S.U.A din Districtul de Nord al Illinois.
În octombrie 2002, Înaltul Comisar Pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR) a aprobat cererea făcută de șase practicanți în Japonia. De atunci eforturile de salvare s-au lansat pe plan global în 16 țări și regiuni. Nenumărați practicanți au fost salvați și trimiși în Europa, Australia și America de Nord prin statutul de refugiat în acord cu UNHCR.
2003
Site-ul Minghui, website-ul oficial al Falun Gong, a publicat un anunț, pe 14 noiembrie 2003, recomandând practicanților din China să înceapă să țină evidența celor întâmplate în procesul de persecuție și să transmită informațiile în afara Chinei.
Au fost înregistrate mai multe plângeri împotriva lui Jiang Zemin și a altor vinovați principali în țări din afara Chinei.
Web site-ul Fawanghuihui a depus două rapoarte de peste 4000 de pagini la Corpul de Monitorizare a Drepturilor Omului al Națiunilor Unite. Aceste rapoarte au cuprins informații despre 1100 de polițiști, oficialități ale partidului și despre alţii implicaţi în mod direct în persecuție.
2004
Balanța între bine și rău s-a înclinat în favoarea binelui. La sfârșitul anului 2004, chinezii au început să demisioneze din PCC și organizațiile sale afiliate. Acest lucru a fost declanșat de publicarea celor Nouă Comentarii despre Partidul Comunist, o serie de editoriale publicate în ziarul Epoch Times.
Jiang Zemin își pierde singura poziție oficială în partid: ca președinte al Centrului Militar Chinez.
Chen Zhili, fost Ministru al Educației și apoi membru în Consiliul de Stat, a fost somată să se înfăţişeze la curtea din Tanzania, pe 19 iulie 2004. I s-a intentat proces în timpul vizitei ei în Tanzania de către un grup de avocați pentru drepturile omului, care reprezentau practicanții Falun Gong persecutați în China.
După un proces care a ținut un an, pe 8 decembrie 2004, judecătorul Wilkin de la Judecătoria S.U.A din nordul Californiei a transmis hotărârea magistraturii: secretarul Partidului Comunist din Beijing, Liu Qi, este răspunzător de crime împotriva umanității și de tortură, înfăptuite de poliție pe durata persecuției din timpul administrației sale.
2005
Numărul chinezilor care au demisionat din PCC și organizațiile sale afiliate a ajuns la 5 milioane, după cum a fost publicat de Epoch Times pe 18 octombrie 2005.
Asociațiile Falun Dafa (Falun Gong) au anunțat pe 9 octombrie 2005 că toate oficialitățile PCC trebuie să se oprească imediat din participarea la persecuția Falun Gong. Ei vor fi trași la răspundere pentru crimele lor, prin procese civile și penale. Anunțul a recomandat de asemenea ca aceia care acum au ajuns să înțeleagă că au comis crime, să trimită scuze pe website-ul Minghui ori la Asociațiile Falun Dafa locale.
2006
Recoltarea forțată de organe pe viu de la practicanții Falun Dafa a fost făcută publică. Acest gen de crimă a fost numită „o formă fără precedent a răului pe această planetă”.
În mai 2006, sistemul politic și legislativ al PCC a lansat un document intern, informând toate nivelele despre cererea publică a 400 de avocați chinezi pentru a restabili reputația Falun Gong. Chiar dacă documentul cerea amenințarea avocaților chinezi de către toate nivelele sistemului, demonstrează puterea unității celor corecți din justiția chineză.
2007
Shen Yun Performing Arts, format mai ales din practicanți Falun Gong, a prezentat 81 de spectacole de muzică și dans clasic pe scenă, în 33 de orașe, pe patru continente, între 3 ianuarie și 16 mai 2007. Peste 200.000 de spectatori de diverse etnii s-au bucurat de aceste spectacole care înfățișează cultura tradițională de inspirație divină a Chinei. Începând de atunci, Shen Yun este un fenomen cultural global.
Puterea lui Jiang Zemin și a apropiaților săi în PCC era în declin. Grupul lui a fost principalul susținător al persecuției împotriva Falun Gong în China. În afara Chinei au fost intentate mai multe procese împotriva principalilor făptași.
2008
Chiar înaintea Olimpiadei din Beijing 2008, PCC a încercat să lanseze o nouă serie de campanii pentru persecutarea practicanților Falun Gong. Oricum, persecuția își pierdea din forță și nu se mai putea menține la același nivel precum în anii 1999 și 2000.
Pe 16 ianuarie 2008, doi practicanți Falun Gong, în timpul vizitei în Coreea de Sud, și-au câștigat cazul la Curtea de Imigrare. Era pentru prima dată când o țară asiatică a recunoscut statutul de refugiat al practicanților Falun Gong, datorită persecuției din China.
2009
Balanța s-a aplecat și mai mult spre bine.
În noiembrie 2009, Curtea Națională din Spania a acuzat de genocid și tortură asupra practicanților Falun Gong cinci oficiali înalţi ai PCC, incluzându-l pe fostul șef al PCC, Jiang Zemin, precum și pe cei care i-au dus la îndeplinire ordinele: Luo Gan, Bo Xilai, Jia Qinglin și Wu Guanzheng. Curtea a emis citații celor cinci oficialități ale PCC, cerându-le să-și explice comportamentul în genocid și în recoltarea de organe pe viu de la practicanții Falun Gong pentru profit.
Pe 17 decembrie 2009, după o investigație care a durat 4 ani, judecătorul Octyavio Araoz de Lamadrid al Curții federale nr.9 din Argentina, a luat o decizie de însemnătate istorică. Judecătorul Lamadrid a emis un ordin de arest pentru fostul conducător PCC Jiang Zemin și pentru Luo Gan, fostul șef al Biroului 610, pentru rolul în persecutarea Falun Gong. Cele două oficialități de rang înalt au fost condamnate pentru crime împotriva umanității. Judecătorul Lamadrid a ordonat departamentului de Interpol al Poliției Federale din Argentina să ducă la bun sfârșit arestarea.
2010
Practicanții Falun Gong au câștigat un proces împotriva guvernului din Hong Kong pentru motivul că au cedat presiunilor din Beijing, blocând spectacolele Shen Yun. Curtea a decis că acțiunile guvernului din Hong Kong au fost ilegale.
În aprilie 2010, Huang Liqiao, un practicant Falun Gong din orașul Tianjin, și-a dat în judecată compania unde lucra, Tianjin Pipe (Group) Corporation, pentru că i-a desfăcut contractul de muncă în mod ilegal în timpul în care a fost deținut în lagărele de muncă. Chiar dacă PCC a interzis curților să ia cazuri legate de practicanți Falun Gong, Curtea Dongli a orașului Tiaqnjin a fost convinsă de bunătatea practicantului ca să admită cazul.
Au mai existat asemenea cazuri unde demnitatea și statutul exemplar al practicanților au învins. Aceștia au fost lăsați să meargă acasă după terminarea procesului. Mai multe detalii sunt incluse în partea a treia, „Eforturi legislative și rezultatele obținute în interiorul Chinei.”
2011
În interiorul țării s-au depus mai multe dosare celor care au încălcat legea în cazurile practicanților Falun Gong. Mulți dintre chinezi și-au arătat interesul în ajutarea salvării practicanților Falun Gong.
2012
Wang Lijun, pe atunci viceprimar și șef al Biroului Securității Publice din Chongqing, a convocat o adunare la Consulatul SUA din Chengdu, pe 6 februarie 2012, care a durat 24 de ore. Acolo a dezvăluit detalii în legătură cu amestecul lui Bo Xilai în recoltarea de organe pe viu de la practicanții Falun Gong.
Bo Xilai era pe atunci secretarul PCC din Chongqiig. Wang Lijun era protejatul său, însă relația dintre ei s-a deteriorat.
Vizita lui Wang Lijun la Consulatul SUA a început efectul de domino, ducând la prăbușirea înalt oficialilor din PCC.
Bo a fost schimbat din funcția de șef al partidului din Chongqing în martie 2012, iar în luna următoare a fost suspendat din Biroul Politic.
Jiang Zemin l-a ales pe Bo Xilai ca succesor, la continuarea persecuției. Prin căderea lui Bo Xilai și demisia lui Zhou Yongkang de la Biroul Politic al Comitetului Permanent în noiembrie 2012, Jiang Zemin a rămas fără succesor. Astfel, riscul de a fi dat în judecată pentru persecuție a crescut.
Jiang Xiaoyan, Luo Yanjie, Tian Xiaoping, Ge Xin, Yue Boqing și Kang Changjiang au fost judecați ilegal de către Curtea Shuangcheng din provincia Heilongjiang, pe 28 mai 2012. Ei au angajat cinci avocați pentru a-i apăra.
Cei șase practicanți au cerut ca toți membri PCC să părăsească sala de judecată. Ei au specificat că au făcut această cerere din cauza conflictului de interese între ei și PCC. Luat prin surprindere, judecătorul a decis să ceara 5 minute pauză înainte de a lua o decizie. Atunci acesta repede și-a înștiințat superiorul. Unul dintre avocați a spus că ceea ce s-a întâmplat nu s-a mai auzit în istoria cazurilor legate de Falun Gong.
2013
Bo Xilai, pe atunci secretarul PCC din Chongqing și inițitorul recoltării de organe de la practicanții Falun Gong, a fost condamnat la închisoare pe viață, în septembrie 2013.
PCC a anuțat că va închide toate lagărele de muncă forțată până la finele anului.
Li Dongsheng, ministru adjunct al Securității Publice și șeful Biroului 610, este investigat după un anunț recent al unei media de stat din China. Zhou Yongkang, fost șef al Securității Interne și unul dintre susținătorii principali în partid ai lui Li, se aude că ar fi arestat la domiciliu, sau chiar închis. Zhou a jucat un rol decisiv în implementarea persecuției Falun Gong prin Biroul 610 și alte organizații CAPL (Comitetul Afacerilor Politice și Legislative).
Toate acestea arată că ziua în care făptașii vor fi trași la răspundere este aproape.
(continuă...)
Vă invităm să citiţi Partea a III-a aici
Sursa Minghui:
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...