Persecuţia pe care am îndurat-o în închisoarea pentru femei din Provincia Heilongjiang

Numele meu este Liu Shufen. Am 33 de ani. Datorită faptului că practic Falun Gong, autorităţile m-au arestat pe data de 11 mai 2002 şi am fost condamnată la 11 ani de închisoare. Am ajuns la secţia nr. 1 a închisorii pentru femei din Provincia Heilongjiang. Închisoarea foloseşte criminali pentru a tortura practicanţii Dafa. Paznicii permit şi încurajează actele malefice ale criminalilor şi îi folosesc pentru a abuza verbal şi fizic practicanţii. Viaţa şi sănătatea noastră nu sunt sigurele atacate, deoarece ne confruntăm şi cu o presiune psihică constantă.

Pe data de 2 decembrie 2002, am fost trimisă la “echipa de dresură”. Pentru că am refuzat să mă îmbrac în uniforma de închisoare, picioarele mi-au fost legate strâns cu funii. Mâinile mi-au fost încătuşate la spate. Am fost forţată să stau pe podeaua de ciment de la 4,00 dimineaţa la 8,30 seara în fiecare zi, timp de opt zile. În acest timp, poliţiştii au venit de mai multe ori pentru a face presiuni asupra mea. M-au pleznit peste faţă cu o carte. În restul timpului m-au păzit criminalii. Pe 19 decembrie, am fost mutată într-o celulă mică şi întunecoasă unde am primit supă de cereale de trei ori pe zi, am stat încătuşată iar picioarele mi-au fost legate strâns cu sfoară.

Pe data de 3 februarie 2003, am fost întemniţată în secţia nr. 1. În 2003, am fost încătuşată în mod frecvent pentru că am continuat să practic Falun Gong.

Pe data de 8 martie 2004, am fost închisă într-o celulă mică cu cătuşe la mâini şi la picioare timp de 24 de ore. Criminalii din aceeaşi celulă puteau să-i abuzeze pe practicanţi oricând doreau. Ei nu mi-au permis să fac duş. Pe data de 11 aprilie, am fost eliberată din celula cea mică şi trimisă într-o celulă normală. Pe data de 3 mai, criminalul pe nume Hou Liping, sub conducerea gărzilor Zhou Ying şi Liu Yan, m-au ţinut atârnată până când am fost de acord să semnez o scrisoare. Când m-au lăsat jos, braţele îmi erau amorţite şi am fost cărată înapoi în celulă.

Pe data de 1 decembrie 2004, am refuzat să accept abuzul fizic. Ca rezultat, pe data de 5 decembrie am fost dusă la primul etaj al clădirii din spatele celei în care stăteam. Câţiva criminali conduşi de poliţişti m-au torturat. Mi-au încătuşat mâinile la spate de o bară a patului. Am simţit o durere atât de mare încât aproape că am leşinat. Am încercat să le spun în faţă actele malefice [de care sunt vinovaţi], aşa că m-au bătut din nou.

Pe data de 15 martie 2005, am refuzat să cooperez cu gardienii aşa că am fost închisă într-o celulă mică. Pe data de 6 iunie am intrat în greva foamei pentru a protesta prelungirii termenului meu. Pe data de 9 iunie, poliţia m-a hrănit forţat. Medicul închisorii, Shang Xiaomei mi-a introdus un tub până în stomac, marea parte a tubului aflându-se în stomacul meu ceea ce mi-a cauzat dureri de stomac. În acelaşi timp, a fost folosit un instrument pentru deschiderea gurii din metal care mi-a vătămat dinţii, partea de sus a gurii şi limba. Nu a existat nici un procedeu de dezinfectare în afara de clătirea cu apă.

Pe data de 29 iulie, am fost eliberată din celula mică, dar întrucât am continuat greva foamei, medicul închisorii, Shang a continuat să mă hrănească forţat de trei ori pe zi (o dată cu lapte şi de două ori cu supă de cereale). În timpul grevei foamei, am fost ţinută izolat şi nu am putut lua legătura cu ceilalţi. Pe data de 28 decembrie, m-am oprit din greva foamei şi am reînceput să mănânc.

Pe data de 18 ianuarie 2006, am refuzat să cooperez cu un paznic aşa că poliţiştii le-au ordonat criminalilor să mă tortureze. Ei m-au torturat de la 8 dimineaţa până la 8 seara. În acest timp, m-au lovit cu picioarele când încercam să stau în poziţia lotus.

Poliţiştii paznici pe nume Hou Fengying, Lu Cuijun, şi Yu Hongbo i-au încurajat pe criminali să ne abuzeze. Pentru a protesta faţă de persecuţie, am intrat în greva foamei din nou. Sub pretextul de a mă hrăni, m-au hrănit forţat cu o pastă din ridiche şi usturoi care ar fi trebuit să “reducă inflamarea”. Amestecul acesta mi-a iritat nasul, esofagul şi stomacul şi mă făcea să mă simt groaznic de câte ori mă hrăneau forţat cu el. Poliţia nu a participat la hrănirea forţată, ci le-a ordonat criminalilor să o facă. Eu am fost doar unul dintre practicanţii care au fost persecutaţi.

În timpul detenţiei am îndurat persecuţie enormă atât psihic cât şi fizic. Drepturile umane de bază nu sunt apărate. Facem apel la toţi oamenii lumii să îşi îndrepte atenţia către practicanţii care sunt deţinuţi în închisoarea pentru femei Heilongjiang.

Articolul original este disponibil în limba chineză la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2006/3/27/123766.html