Poliţia din Jilin interoghează şi torturează practicanţi Falun Gong, arzându-le degetele cu o brichetă

În 9 martie 2006, m-am dus la Jiuzhan, unde am vrut să distribui câteva copii al cărţii „Cele 9 Comentarii despre Partidul Comunist”¹, dar am fost arestat înainte ca să pot să distribui vreo copie. Am fost în apartament lângă Fabrica de Hârtie Jiuzhan când poliţia a venit şi m-a arestat după ce au primit un pont.

Câţiva poliţişti m-au târât la staţia de poliţie Jiuzhan. Cu zâmbet pe faţă am început să le explic poliţiei situaţia adevărată despre Falun Gong. Am spus poliţiei: „Sunt un cetăţean în vârstă şi am trăit o vreme în Jiuzhan. M-am întors astăzi în Jiuzhen cu autobuzul pentru a explica situaţia adevărată despre Falun Gong.”. Am continuat: „Epoch Times a publicat ‘Cele 9 comentarii despre Partidul Comunist’ pentru a dezvălui publicului litania fără de sfârşit al crimelor crunte pe care Partidul Comunist Chinez (PCC) le-a comis de când a uzurpat puterea în China. PCC a omorât milioane de oameni. Culminând cu uciderea şi torturarea cultivatorilor Falun Dafa care urmează principiile Adevăr-Bunătate-Toleranţă.” Dar acei poliţişti au refuzat să asculte. Ei m-au încătuşat şi m-au dus înapoi acasă. După ce mi-au răscolit casa şi mi-au confiscat mai multe poze ale Învăţătorului, articolele noi ale Învăţătorului şi toate pliantele Falun Gong care expuneau persecuţia, ei m-au târât înapoi la staţia de poliţie.

Poliţia m-a înghesuit într-un scaun special de fier şi mi-a prins glezna, încheietura mâinii şi trunchiul în scaun. Un poliţist a spus: „Eşti mai bătrân decât mine. Imediat după ce ne spui de unde sunt materialele, te voi elibera imediat fără nici o obiecţie. Doar spune-ne. Ai grijă de tine. Uită de alţii. Tu nu trebuie să treci prin aceste suferinţe.” M-am gândit: „Nu le voi da niciodată nici o informaţie acestor poliţişti depravaţi. Eu nu le voi da nici o şansă să persecute colegii mei practicanţi.” Acest agent special m-a ameninţat în repetate rânduri să îi spun despre colegii mei practicanţi care mi-au oferit aceste materiale, dar eu i-am ignorat. Eventual ei au renunţat şi au plecat.

Apoi, şeful poliţiei a intrat în cameră cu alţi doi poliţişti. Cei trei erau foarte beţi când au început să mă tortureze. În acel moment eu i-am spus: „Voi nu vă este permis să îmi cauzaţi nici o tortură.” Şeful de poliţie a spus atunci: „Dar eu te voi tortura! Şi nu numai că te voi tortura, dar de asemenea te voi pune şi în închisoare când termin cu tine!” Le-am spus: „Nu aveţi nici o putere asupra mea!”

Şeful de poliţie a înmuiat un prosop într-un medicament lichid şi lichior. (Medicamentul lichid s-a făcut alb ca laptele după ce a intrat în contact cu lichiorul.) Ei mi-au pus căluş pe gură şi nas cu prosopul şi mi-au legat capul în spate pe scaun cu o curea. Faţa mea fiind orientat în sus, eu au turnat substanţa amestecată peste prosop. Nu le păsa că mă sufocam. Mi-am folosit limba să blochez lichidul şi să nu-l înghit. Mi-a venit să vomit în mod repetat în timp ce eram forţat şi astfel lichidul nu l-am înghiţit. Aproape că m-am sufocat în timpul acestui proces. Ei au turnat aproape o sticlă întreagă de drog lichid. Am vomitat peste hainele mele şi pe podea în jurul scaunului de metal.

Apoi, poliţia a început o nouă tortură. Cei trei au folosit fiecare câte o brichetă pentru a-mi arde degetele de la mâini şi picioare. Şapte dintre degetele de la mână mi-au fost arse cumplit. Degetul mare de la piciorul stâng mi-a fost ars sever. Unghiile mele au devenit negre. Unghiile mele nu s-au vindecat nici până astăzi. Ei continuă să emane puroi şi sânge. Durerea este insuportabilă, dar pe timpul torturii durerea a fost chiar mai îngrozitoare. Atunci credeam că mi-ar fi mai bine mort.

În timp ce câţiva îmi ardeau degetele cu bricheta, alţii mă electrocutau cu batoanele electrice şi mă băteau cu bâte foarte groase de lemn. Când în final au devenit foarte obosiţi, poliţişti m-au târât la pământ de pe scaunul de metal. Un poliţist îmi trăgea mâinile în sus pe la spate şi îmi ţinea picioarele întinse. Cuvintele nu pot descrie durerea chinuitoare. Apoi, mi-au împins partea superioară a corpului înainte, au pus un scaun pe spatele meu şi un poliţist s-a aşezat pe scaun, forţându-mi partea superioară a corpului la pământ. Mai mult, el mi-a tras braţele cu forţă în timp ce stătea pe spatele meu. Durerea era enormă. Până şi în ziua de astăzi, umerii mei încă dor mult.

După o noapte de tortură, cei trei tot mu mă lăsau în pace. Ei m-au legat de scaunul de fier şi mi-au încătuşat mâinile şi picioarele la scaun. Ei nu m-au dezlegat până dimineaţa. Partea posterioară a mâinilor mi-au devenit foarte umflate şi picioarele mi s-au făcut albastre. Nu eram capabil să merg.

În jurul prânzului ziua următoare 10 martie 2006, poliţia m-a transferat la Centrul de Detenţie Fengman, Zona Interzisă. La centrul de detenţie i-am întrebat: „Ce fel de medicament mi-aţi pus în liqior?” Ei mi-au spus: „Un medicament mortal.” Şeful de poliţie a arătat spre mine şi i-a spus altui poliţist: „Acesta este un om bun.” Atunci l-am întrebat pe şeful poliţiei: „Din moment ce ştiţi că sunt un om bun. De ce m-aţi adus aici?” El nu a răspuns.

Am făcut o febră. Mi-a fost rece şi tremuram. Am simţit durerea în fiecare părticică a corpului. Durerea era insuportabilă. Amestecul lichid pe care l-au turnat peste faţă, mi-a ars faţa în mai multe locuri. Părul şi hainele mele erau murdare de la vomitură. Începând cu acea zi, am avut crampe dureroase în fiecare zi. Doctorul centrului de detenţie care m-a diagnosticat a ajuns la concluzie că trebuie să fie din caza medicamentului. Mi-a dat medicamente timp de două săptămâni ca să-mi cureţe otrava din corp. După acel tratament crampele s-au oprit. Am supravieţuit otrăvirii, dar mai simţeam foarte multă durere peste tot prin corp. Am devenit cu mintea neclară. Timp de două săptămâni nu mă puteam mişca din pat. Administratorul centrului de detenţie şi doctorul au notificat staţia de poliţie Jiuzhan să mă ducă acasă. Dar poliţie de la Jiuzhan a minţit atât centrului de detenţie cât şi mie. Au spus centrului de detenţie că mă duc acasă, dar de fapt, m-au transferat pe mine şi mai trei practicanţi Falun Gong la lagărul de muncă forţată pentru femei Heizuizi din oraşul Changchun.

Am refuzat să cooperez cu poliţia. Le-am spus: „Nu am comis nici o crimă. Voi sunteţi cei care comiteţi crime. Voi mă persecutaţi şi acuma voi încercaţi să mă aruncaţi într-un lagăr de muncă forţată. Refuz să intru într-un asemenea loc. Voi sunteţi criminali. Voi ar trebui să fiţi închişi.” Totuşi ei m-au târât în lagărul de muncă forţată.

Odată ce am ajuns în lagărul de muncă forţată, am început să expun crimele poliţiei. Am spus: „Poliţiştii de la staţia de poliţie Jiuzhan aproape că m-au omorât. Ei au încercat să mă omoare hrănindu-mă forţat cu un amestec de lichior şi otravă. Mai mult, ei mi-au ars degetele cu o brichetă. Ei mi-au provocat durere chinuitoare. Ei m-au persecutat. Ei sunt criminali.” Un oficial de la lagărul de muncă s-a uitat la degetele mele şi a văzut că sunt foarte arse şi că unghiile mele s-au înnegrit. Ea a spus imediat. „Noi nu putem să o luăm. Ea trebuie să fie eliberată imediat.” Totuşi poliţia de la staţia de poliţie Jiuzhan a refuzat să renunţe. Ei m-au târât undeva unde nu mai era nimeni prezent şi au început să mă lovească cu piciorul şi să mă înjure în timp ce declarau feroce: „Nu pot să te pun acuma acolo, dar îţi voi arăta iadul!”

Pentru a mă pune în lagărul de concentrare, eu s-au gândit la o schemă. Ei m-au dus la spitalul securităţii publice în Changchun şi m-au dus la centrul pentru operaţii de urgenţă. Ei l-au rugat pe doctor să dea în scris o declaraţie că sunt în măsură să fac educaţie prin muncă. Odată ce au primit garanţia, ei m-au dus înapoi la lagărul de muncă forţată Heizuizi. Era deja 6:00 PM când am ajuns la lagăr. Toată lumea plecase deja, aşa că a trebuit să dea câteva telefoane şi să ceară oficialii pentru primirea deţinuţilor să vină înapoi. Ea s-a uitat la adresa doctorului şi s-a uitat la mâinile mele din nou. Ea a spus: „Nu. Ea va avea mâinile infectate, ceea ce va afecta abilitatea ei de a munci. Noi nu putem să o luăm.” Poliţistul de la staţia de poliţie Jiuzhen a insistat un timp îndelungat cu persoana responsabilă de admisii, dar ea era foarte hotărâtă să nu mă ia. Eventual ei au renunţat şi m-au dus înapoi la staţia de poliţie. Îmi era rece şi eram în dureri foarte mari. Ei m-au ţinut în staţia de poliţie până la miezul nopţii.

Staţia de poliţie Jiuzhan în districtul Economic pentru Dezvoltare Jilin.
Telefon: 86-432-3058487
Adresă: strada Jiuzhan, oraşul Jilin, provincia Jilin 132101
Şeful poliţiei: Li Ruifeng

Ramura de securitate publică al sectorului Economic pentru Dezvoltare al oraşului Jilin:
Adresă: strada Jiuzhan, oraşul Jilin, provincia Jilin 132101
Telefon: 86-432-3054110
Şeful poliţiei: Li Xinhe
Membrul comitetului politic: Cao Qingwei
Şeful adjunct al poliţiei: Tang Gang

Procuratura provinciei Jilin: 86-431-7632000
Sala Judecătoriei provinciei Jilin: 86-431-2799382, 86-431-2797739

Pentru informaţii despre cum să transmiteţi un mesaj în China vizitaţi site-ul:
http://www.ClarifyTheTruthInChina.com/

Notă:

1. Cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist: Cele Nouă Comentarii despre Partidul Comunist este o serie de eseuri publicate la sfârşitul anului 2004 ce dezvăluie adevărata natură a Partidului Comunist. Cele Nouă Comentarii au determinat milioane de oameni să renunţe la calitatea de membru al Partidului Comunist (PCC). „O carte ce a şocat toţi chinezii din întreaga lume. O carte ce a destrămat Partidul Comunist.”

Articolul original este disponibil în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2006/4/29/126304.html