Leeshai Lemish despre Spectacolul de Anul Nou Chinezesc

L-ai fi putut vedea pe Leeshai Lemish începând de pe holurile Colegiului Pomona până pe scena centrală de la Radio City Music Hall. La vârsta de 30 de ani, a realizat ceea ce majoritatea nu au reuşit, sau nu au îndrăznit în întreaga lor viaţă.
Cei care au urmărit “Chinese New Year Spectacular” în renumitele săli de spectacole probabil că s-au întrebat miraţi: „Ok, cine este persoana cu trăsături vestice, care prezintă spectacolul? Şi iată că acesta mai şi cântă prezentatoarei de pe scenă o melodie populară de dragoste din Sichuan numită “Kanding” într-o chineză fluentă! Să facem cunoştinţă cu Leeshai Lemish.
Strălucitor şi plin de pasiune, Lemish s-a avântat în toate activităţile care i-au ieşit în cale; astfel, acestea l-au condus printre altele în armata israeliana, în baschetul amator, şi în cele din urmă spre dragostea faţă de cultura tradiţională chineză şi ridicarea sa ca apărător al drepturilor omului în China.
Lemish este un israelian de origine americană, care după ce şi-a petrecut ultimii ani ai copilăriei şi adolescenţa în Israel, a plecat în Statele Unite pentru a căuta o educaţie mai înaltă împreună cu Sarah, care avea să-i devină în scurt timp soţie.
A absolvit în 2005 Colegiul Pomona - unul dintre Colegiile Claremont - ca „numărul 1” cu Magna Cum Laude. Sarah a fost valedictoriană. Numeroasele distincţii obţinute reflectă realizările sale. La terminare a obţinut premiul pentru cea mai bună teză în studii asiatice; cercetările sale l-au condus în Taiwan, Cambodgia şi Laos, unde a avut ocazia de a intervieva refugiaţi chinezi care suferiseră persecuţie religioasă – sarcină deloc uşoară pentru un student. În plus în acel an, Asociaţia Elevilor Americani de origine chineză a decis că va fi pentru prima oară când va conferi premiul său unei persoane care nu va fi de origine chineză. Iar această onoare i-a revenit lui Lemish.
La ora actuală, Lemish participă la pregătirea sezonului 2009 a show-ului “Chinese New Year Spectacular.” Odată cu apropierea datelor la care va avea loc spectacolul, ziarul Epoch Times va arunca o privire asupra diferitelor faţete ale acestui spectacol, care este cotat drept cel mai aclamat spectacol chinezesc din întreaga lume. Lemish petrece cinci luni din an călătorind în Statele Unite şi în afară cu dansatorii de la „Divine Performing Arts”, în timp ce aceştia prezintă show-ul “Chinese New Year Spectacular.”
Lemish a răspuns câtorva întrebări adresate de ziarul Epoch Times:
Epoch Times (ET): De cât timp sunteţi prezentatorul Spectacolului?
Leeshai Lemish (Lemish): Acesta este cel de-al patrulea an petrecut cu “Chinese New Year Spectacular” şi cel de-al treilea an petrecut în mod special cu Divine Performing Arts. Primul meu spectacol a fost în mai 2005 pentru Dragon Boat Festival la Cal State LA (Universitatea de Stat din California, Los Angeles), apoi show-ul de la Radio City Music Hall din ianuarie 2006. Începând cu decembrie 2006 am devenit prezentator permanent pentru Divine Performing Arts.
ET: Cum a evoluat producţia de când aţi pornit?
Lemish: Producţia şi-a menţinut acelaşi spirit pe care l-a avut de la început, ridicându-se treptat la nivelul unui show de clasă mondială şi dobândind în acest fel, un loc unic în lumea artei şi spectacolului. Punctul focal al show-ului s-a concentrat pe dansul clasic chinezesc şi pe restaurarea tradiţiilor chineze. Show-ul s-a maturizat împreună cu Divine Performing Arts. În primele câteva show-uri ale anilor 2005 – 2006 au existat diferite grupuri: artişti locali, un cvartet de instrumente de suflat, precum şi un amestec de mai multe lucruri. Dar odată cu înfiinţarea Divine Performing Arts în ultima perioadă a anului 2006, spectacolul a devenit mai unitar. S-a îmbunătăţit, devenind din ce în ce mai impresionant. Misiunea Spectacolului este clară, el fiind în mod absolut neîntinat de cele ce se întâmplă în China ultimilor 60 de ani.
ET: Ce a fost cel mai greu pentru dumneavoastră în timpul turneelor?
Lemish: Pe lângă faptul de a fi departe de soţie în timpul turneelor, la ora actuală consider perioada în care nu sunt în turneu mai grea decât perioada în care sunt în turneu. Sunt prezentator. De aceea trebuie să călătoresc foarte mult. Prezentarea spectacolului presupune a vedea spectacolul şi a fi prezent în mijlocul artiştilor care în domeniul lor sunt nişte vârfuri. Mediul în care mă aflu este unul măreţ. Aş spune că cel mai greu lucru este să ţii pasul cu ceilalţi artişti.
Dansatorii, cântăreţii şi orchestra nu sunt niciodată satisfăcuţi cu nivelul la care se află; ei pun mereu inimă şi suflet în ceea ce fac şi caută mereu noi modalităţi de a excela şi de a atinge în scenă o stare mentală de deplin angajament fată de moment şi faţă de audienţa din sală. Energia show-ului şi feed-backul spectatorilor au generat acest mediu măreţ în care mă aflu. Când sunt în altă parte, îmi lipseşte bucuria de a fi în turneu. Este greu a găsi un echilibru între perioadele de turneu şi cele de repaus. Când nu sunt în turneu îmi petrec timpul cercetând şi scriind despre drepturile omului.
ET: Cum diferă răspunsurile publicului în diferite oraşe şi regiuni?
Lemish: Publicul reacţionează diferit în fiecare loc. Culturi diferite au obiceiuri diferite legate de teatru. Boston, spre exemplu are un public educat, care are cunoştinţe mai multe despre contextul istoric ce stă la baza unora dintre spectacole. Mergem apoi în locuri precum Huntsville, Florida, sau altundeva unde audienţa nu ştie prea multe despre cultura tradiţională chineză. Aceasta se poate raporta atunci la spectacol prin prisma temelor care stau la baza acestuia, precum virtutea, compasiunea, justiţia şi vitejia exprimate. Toţi se pot raporta la spectacol prin prisma umanului.
În alte locuri, cum ar fi Japonia şi Taiwan publicul este mai conservator şi nu aplaudă nici chiar în timpul celor mai impresionante părţi ale spectacolului. În cultura lor este un semn de politeţe să stai liniştit până la terminarea spectacolului. În spatele cortinei ne întrebăm miraţi: „Ce gândesc oare aceşti oameni despre spectacol?!” Pentru a afla mai apoi în pauze sau după spectacol, cât de mulţi membri ai auditoriului fuseseră mişcaţi până la lacrimi.
ET: Ne puteţi împărtăşi vreo poveste mai impresionantă?
Lemish: Un răspuns deosebit de impresionant l-am primit anul trecut în Europa. Una dintre piese, numită „Puterea Conştiinţei” a generat un răspuns într-adevăr puternic. Este vorba de o practicantă Falun Gong şi de fiica acesteia care sunt persecutate în China din cauza convingerilor lor şi de cetăţenii chinezi de rând din comunitatea respectivă, care le apără cu curaj, alungând poliţia, care reprezintă partidul comunist chinez. După această piesă aplauzele publicului au continuat, chiar şi după ce intram pe scenă împreună cu colega prezentatoare pentru a anunţa următoarea piesă. Astfel am sfârşit prin a-i aduce pe actori încă o dată în faţa cortinei, special pentru acel număr. A devenit deja un fenomen comun în Europa. Răspunsuri similare din partea publicului au fost în Suedia, Praga, Slovacia, Italia precum şi în alte ţări. Pentru acea piesă, actorii trebuiau să revină pe scenă în aplauzele publicului entuziasmat. Temele justiţiei şi integrităţii morale care stau la baza acestui spectacol au caracter universal şi de aceea cred că oamenii sunt atât de mişcaţi.
Este de asemenea un fenomen comun să vezi oameni din auditoriu mişcaţi până la lacrimi. Toate acestea exprimă descoperirea a ceva foarte preţios. Sunt de asemenea oameni, care se urcă pe scenă după spectacol, pentru a discuta cu artiştii şi pentru a-şi exprima aprecierea.
ET: Care este piesa dumneavoastră favorită şi de ce?
Lemish: Este greu de spus. Sincer vă spun că toate îmi plac. Admir balanţa care există – între delicateţea şi eleganţa dansului feminin şi dansul masculin viguros cu „Beţele Zest” şi tobe.
ET: Ce elemente fac din acest spectacol un unicat?
Lemish: Este unic în multe feluri. Dacă sunteţi chinezi familiarizaţi în mod real cu dansul clasic chinezesc, cu arta şi muzica clasică chinezească, atunci unicitatea spectacolului constă în faptul că aveţi în faţă arta chinezească clasică şi autentică, foarte rar întâlnită în zilele noastre.
Într-un alt mod este unic deoarece nu este întinat de influenţele regimului care a guvernat China în ultimele decenii. Puteţi vedea această influenţă urâcioasă în dansuri precum „Eroul”, care la suprafaţă sunt colorate şi par a fi foarte chinezeşti. Dar aceasta este doar suprafaţa, pe când adevăratul lor spirit rămâne ascuns.
Spectacolul nostru a menţinut estetica culturii tradiţionale chineze, pe lângă spiritul său interior. Include teme clasice chinezeşti, cum ar fi relaţia omului cu natura şi cu ceilalţi oameni, spiritualitatea umană, precum şi chemarea neîntreruptă de menţinere a unei vieţi morale, bazate pe principii.
Dacă mergeţi la un spectacol de balet precum Romeo şi Julieta, Lacul Lebedelor şi la altele de acest fel, puteţi vedea că multe opere clasice vestice conţin puternice elemente romantice şi se referă la relaţia dintre bărbat şi femeie. Privind la cultura tradiţională chineză, conţinutul său trece dincolo de dragostea romantică, pentru a contempla tărâmuri mai adânci. Tocmai aceasta facem noi aici, aşa sunt Legile Naturii şi aşa ne regăsim adevăratul sine. Din această perspectivă putem spune, că spectacolul este de asemenea inspirat de budism şi daoism. Aceasta este marea diferenţă dintre showul nostru şi altele.
Există apoi o altă diferenţă, care constă în modul în care show-ul nostru combină muzica estică cu cea vestică. Avem o confluenţă interesantă între Est şi Vest – anume Pipa (instrument cu coarde în formă de pară), Dizi (flautul de bambus), instrumente de percuţie chinezeşti şi Erhu (vioara chinezească) împreună cu instrumente clasice vestice.