Amintiri de aur - Spectacolul Shen Yun, Bucureşti 2008

Spectacolul Shen Yun 2008 de la Bucureşti a avut loc în primăvara acestui an, dar şi acum, ecourile sale încă mai răsună în minţile noastre şi lumina sa încă ne fascinează minţile. Puternica impresie pe care spectacolul o lasă asupra publicului este însoţită de un profund substrat filozofic care dă unele răspunsuri la întrebări fundamentale legate de condiţia umană, sensul vieţii şi perspectivele ce stau înaintea fiinţei umane.

Văzută dintr-un alt unghi, Gala Shen Yun este o revelaţie a frumuseţii. Din totdeauna omul s-a întrebat care este sensul frumuseţii. Ce este aceasta? De unde vine? De ce o căutăm? De ce, după ce o descoperim suntem fericiţi o vreme, iar după aceea începem să o căutăm din nou? Există vreo limită pentru frumuseţe?

Este foarte greu de găsit vreun răspuns la astfel de întrebări, iar formularea unei definiţii pare aproape imposibilă. Dar de un lucru putem fi absolut siguri: frumuseţea există cu adevărat.

Fiinţa umană ştie de obicei în mod instantaneu că o operă de artă clasică, o statuie sau o melodie sunt frumoase. Cine sau ce anume ne spune că ceva este frumos? Se pare că avem un barometru intern, un simţ aparte care ne permite să o recunoaştem. Religiile ne spun că la începuturi fiinţele umane se aflau în paradisuri, iar după ce au păcătuit au trebuit să le părăsească. Dar probabil ceva de genul unui fragment de memorie vagă a rămas totuşi în noi, amintire ce asociază ideile de frumuseţe şi paradis. Şi tocmai acesta trebuie să fie instrumentul, care ne călăuzeşte în a recunoaşte frumuseţea.

Din cele Nouă Comentarii asupra partidului comunist aflăm că adevărata cultură are un efect restrictiv asupra omului, mai precis spus, îi restrânge părţile urâte. În felul acesta părţile sale bune vor putea prevala. Acesta este unul din sensurile frumuseţii: căutând-o, ea îi permite individului să se înalţe din punct de vedere moral. Trăind-o cu toată fiinţa, îşi va aminti într-un anume fel, timp de o străfulgerare de locul cel frumos pe care a trebuit să-l părăsească în acele vremuri timpurii. De fapt nu caută frumuseţea: îşi caută doar fosta casă. Frumuseţea este doar cineva din acel tărâm, care-l cheamă mereu înapoi.

Frumuseţea este în acelaşi timp o piatră de rezistenţă împotriva celor care au căutat să distrugă sufletul şi valorile morale umane. La sfârşitul anilor '80 România era încă în noaptea comunistă. În acea vreme comunismul părea foarte puternic şi oamenii lipsiţi de speranţă. Unii mergeau constant la Opera Română şi la Ateneul Român. Nu putem spune că acestea ar fi fost locuri anticomuniste, dar aici oamenii descopereau un loc de refugiu spiritual. În puternicul curent de deteriorare morală impus în acea vreme societăţii de către partidul comunist român, opera prezenta un model, a ceea ce ar trebui să fie o fiinţă umană. Aici puteam admira personaje cu standarde morale înalte, caractere puternice, oameni care puneau respectarea valorilor morale mai presus decât propriile vieţi. Chiar dacă toate acestea se petreceau doar pe o scenă, aceasta era o lume complet diferită de cea care ne înconjura. Opera transmitea vizitatorilor săi o idee despre modelul uman ancestral. Dar o altă întrebare se ridică în minţile noastre: de ce aura operei devine din ce în ce mai ştearsă începând cu secolul trecut? Se îndreaptă oare opera spre un apus?

Acum, după ce am văzut Shen Yun, suntem fericiţi să constatăm că ne aflăm la un nou început. Suntem fericiţi să descoperim o adevărată restaurare a muzicii autentice.

Pentru sufletul uman Shen Yun este o întâlnire cu frumuseţea divină. Mulţi oameni plâng la acest spectacol. Urmăriseră până acum multe spectacole, căutând mereu ceva, dar acum se află chiar la spectacolul vieţii lor, dar poate nu realizează acest lucru. Cultura chineză, despre care se spune că provine din aceeaşi inspiraţie divină, le-a trezit dintr-odată sufletele.

Mesajul cu o bogăţie de sensuri se desfăşoară de-a lungul aceluiaşi fir al frumuseţii supranaturale într-o panoramă măreaţă în moduri nenumărate prin muzică şi mişcare. Dansul armonios al discipolilor Falun Gong în contrast cu mişcările pline de urâţenie ale servanţilor regimului comunist care persecută Falun Gong, contrast care tinde spre extreme. Impunătoarea voce a cântăreţei alto, care părea să recite ceva din legile cerului. Fericirea tenorului a cărui întreagă viaţă ridicase întrebări după întrebări, imposibil a fi răspunse. Dar sub lumina Dafa, a marii căi spirituale, s-a redescoperit pe sine şi viaţa în cele din urmă i-a revelat sensul. Mesajul impresionant al sopranei, care transmitea vorbe de bine nefericiţilor din China. Preţuind valorile morale din Dafa speranţa va renaşte în inimile oamenilor, iar aceştia vor putea depăşi norii negrii impuşi de către regimul non-uman de la Beijing.

De admirat a fost şi împletirea de impetuozitate şi inocenţă exprimată prin Dansul Călăreţilor pe Câmpiile Mongole. Aceştia păreau să ne transporte într-un tărâm fabulos construit pe o cultură autentică, tradiţională.

Şi nu în ultimul rând tobele, care transmit în mod real o impresie vie, că forţele binelui din univers le distrug pe cele ale răului.

O altă caracteristică a frumuseţii: deşi este atât de reală şi tangibilă, nu o putem avea în posesie. Putem fi numai fericiţi, admirând-o. Este indestructibilă şi timpul nu o poate atinge.

La fel este şi Shen Yun. Va rămâne veşnic în inimile oamenilor şi le va unifica sufletele către frumuseţea autentică.