Practicanţi Falun Gong cumpăraţi şi vânduţi ca sclavi (Partea 1)

(Clearwisdom.net) În cartea sa, "Un an fără Made in China", Sara Bongiorni scrie despre experienţa pe care a avut-o când ea şi familia sa au încercat să supravieţuiască fără să cumpere niciun produs din China, incluzând pantofi, haine, decoraţiuni de Crăciun, jucării, electronice, mobilă etc. Evitând cumpărarea lucrurilor "Made in China", s-a ajuns ca totul să devină o luptă de supravieţuire. Extrem de multele bunuri ieftine din China influenţează vieţile zilnice ale tuturor oamenilor. Multe produse, cu toate că poartă eticheta "Made in America", sunt asamblate din componente făcute în China.

Hăinuţe de copii, "Made in China"

În conformitate cu un raport al Associated Press, peste 80% din jucăriile de pe piaţa americană sunt din China. "Globe and Mail" raportează: companiile canadiene ar putea produce lucruri la o zecime sau chiar o sutime din preţul obişnuit dacă sunt fabricate în China. Cifrele de vânzări ale peste o sută de tipuri de produse din peste zece industrii făcute în China sunt pe primul loc, în cadrul categoriei lor, pe piaţa mondială, incluzând mâncarea, medicamentele, electrocasnicele şi textilele. Produsele făcute în China nu umplu numai magazinele ieftine şi magazinele generale, ci sunt şi bunuri de necesitate zilnică, bunuri neesenţiale, produse de lux şi produse electronice, toate cu eticheta "Made in China" care inunda efectiv lumea. China a devenit fabrica lumii.

Dar când lumea se bucură de preţul mic al produselor Made in China, iar chinezii se mândresc în spirit naţionalist, oare câţi dintre noi ne gândim puţin la întrebarea, cum de este forţa de muncă atât de ieftină în China? Şi cum de nu facem conexiunea dintre produsele ieftine şi deţinuţii din lagărele de muncă forţată din China?

Shanghai Three Gun Group produce lenjerie intimă în Lagărul de muncă forţată pentru femei din Shanghai şi vinde produsele în peste 70 de ţări din întreaga lume. Acelaşi lagăr de muncă forţată produce şi exportă de asemenea jucării pentru Shanghai Haixin Group Company Limited, Xuting Company, Shanghai Global Plastic Toy Company Limited, Shanghai Yousheng Toy Company Limited, Shanghai Shenxin Toy Co. Ltd., Shanghai Changfu Toy Co. Ltd. şi altele. Dintre companiile enumerate, Xuting Company produce peste 4,8 milioane de jucării anual şi exportă toate jucăriile prin China Light Industrial Goods Import and Export Corporation şi Shanghai Shenhua Import and Export Corporation către ţări din întreaga lume.

În acest lagăr de muncă forţată a fost înfiinţată o linie de producţie pentru a produce componente electrice pentru Wujiang Electric Company. Acelaşi lagăr de muncă forţată produce de asemenea pantofi pentru Dafuni Shoe Company (http://www.daphne.com.cn) şi mâncare pentru Shanghai Qiaqia Food Company. Deţinutele trebuie să muncească mai mult de 12 ore pe zi sub ameninţarea bastoanelor electrice şi sub ameninţarea torturii. Deseori, trebuie să muncească şi noaptea. Desigur, deţinutele nu sunt plătite mai mult decât un salariu de mizerie pentru munca lor (de multe ori nu acoperă cheltuielile cerute pentru cameră, cazare şi provizii). Multe practicante Falun Gong protestează faţă de această persecuţie ilegală. Gardienii le instigă atunci pe celelalte deţinute să le bată pe practicante, să le înţepe cu foarfecele, să le atârne cu mâinile şi picioarele întinse, sau să le priveze de somn pentru o perioadă foarte lungă de timp.

Zhenglin Farming Foodstuff Co. Ltd (http://www.lzzhenglin.com, http://www.zhenglin.cn/eBusiness/GB/index.asp) în combinaţie cu centrul de detenţie Dashaping din Lanzhou şi centrul de detenţie nr. 1 din Lanzhou, au devenit cea mai mare bază de producţie de seminţe prăjite şi alune din China. Produsul lor cel mai profitabil este "Seminţe alese manual Zhenglin" care sunt vândute în America de Nord, Australia şi Asia. Peste 10 000 de deţinuţi dintr-un lagăr de muncă forţată sunt puşi să aleagă aceste seminţe. Ei îşi folosesc dinţii şi gura pentru a sparge seminţele Daban, iar apoi folosesc mâinile pentru a le coji şi a scoate seminţele. Mulţi oameni au dinţii sparţi, mâinile rănite şi unghiile sărite ca rezultat al acestei munci. Ei lucrează zeci de ore de dimineaţa până noaptea, fără plată. În decembrie 2001, practicantul Falun Gong în vârstă de 57 de ani Wan Guifu nu şi-a putut termina cota din cauza unghiilor rupte, a degetelor însângerate şi infectate cât şi a buzelor infectate şi umflate. Drept rezultat, a fost bătut până când a fost ucis. Alţi doi practicanţi Falun Gong, Liu Lanxiang şi Zhang Fengyun, au murit de asemenea într-un lagăr de muncă forţată.

Într-o zi de după revelionul din 2002, Li Ping, un fost pilot şi practicant Falun Gong din Tianjin, a fost ucis prin tortură în lagărul de muncă forţată Shuangkou. Gardienii din lagăr l-au forţat să muncească 20 de ore sortând lucruri reciclabile care emiteau gaze nocive şi chimicale. În curând, Li Ping s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi scabie. Era acoperit de scabie care îl mânca teribil, cât şi de bube umflate şi infectate. Nici în aceste condiţii, autorităţile nu l-au lăsat să meargă acasă. L-au ameninţat că dacă nu scrie "scrisoarea de pocăinţă", va muri acolo. Li Ping a fost forţat să muncească dincolo de limitele rezistenţei sale şi a murit de epuizare. S-a întins pe podea şi nu s-a mai ridicat. Când a murit, corpul său era acoperit cu sânge şi puroi. Astfel că hainele sale erau lipite de corp. Abia au putut să îi scoată hainele.

Aceste atrocităţi odioase se întâmplă în China, în sute de închisori şi lagăre de muncă forţată din întreaga ţară, practicanţilor Falun Gong care refuză să renunţe la credinţa lor în Adevăr, Compasiune şi Toleranţă.

Criză de închisori şi lagăre de muncă forţată din cauza persecutării Falun Gong

În iulie 1999, Jiang Zemin, fostul dictator, a lansat o represiune inumană şi crudă a practicanţilor Falun Gong din simplă gelozie şi a dus politica de "defăimaţi-le reputaţia, falimentaţi-i financiar şi distrugeţi-i fizic", peste legea normală. Practica cea mai comună de persecuţie este aceea de a sări peste procesul legal, practicanţii sunt arestaţi şi trimişi direct în lagăre de muncă forţată. Autorităţile nu îşi asumă niciun fel de responsabilitate cu privire la folosirea torturii, din cauza directivei: "practicanţii Falun Gong care sunt ucişi în bătaie sunt socotiţi drept sinucideri, iar corpurile lor trebuie arse imediat fără identificarea persoanei".

La acea vreme, erau 670 de închisori şi 310 lagăre de muncă forţată (capacitatea totală era de 310.000), care au fost repede suprapopulate. De exemplu, numărul prizonierilor din lagărul de muncă forţată pentru femei Xin'an din Beijing a crescut de la o sută la o mie. 95% dintre cei din lagăr erau practicanţi Falun Gong. Statisticile interne ale Chinei arătau că la sfârşitul lunii aprilie 2001, 830.000 de practicanţi fuseseră arestaţi. Pe 4 iulie 2001, American Broadcasting Company a raportat că jumătate din persoanele aflate în închisorile din China sunt practicanţi Falun Gong. Conform cu acestor cifre, erau între 2 şi 3 milioane de practicanţi arestaţi în întreaga ţară la începutul persecuţiei.

În 2001, 120 de închisori moderne au fost construite cu autorizaţie de la Departamentul de Stat Chinez. Ele aveau trei nivele diferite şi o capacitate de 3000, 5000 şi respectiv 10 000 de oameni. Sute şi mii de oameni au lucrat peste program ca să extindă închisorile. În mai 2005, PCC a asignat peste 8000 de corpuri de poliţie la acest proiect. 30 de închisori au fost construite şi date în folosinţă până în iulie 2004. În unele locuri, bazele militare au fost refăcute în închisori temporare. Însă, închisori din aproape 20 de oraşe au fost suprapopulate şi au fost raportate ca situaţie de urgenţă comitetului central al PCC.

Conform raportului de sarcini al Congresului Poporului emis de către directorul biroului judiciar al oraşului Beijing, în timpul celor 3 ani din 2002 până în 2005, Beijing-ul a cheltuit 430 de milioane de yuani pentru a renova şi a extinde şase închisori, cu o suprafaţă totală construită de 240.000 de metri pătraţi. Beijing-ul a cheltuit de asemenea 230 de milioane de yuani pentru a renova şi a extinde cinci lagăre de muncă forţată, construind 90.000 de metri pătraţi, triplând capacitatea totală a lagărelor de muncă forţată.

Din cauză că Partidul Comunist Chinez (PCC) alocă în mod continuu bugete imense închisorilor şi lagărelor de muncă din întreaga China care deţin practicanţi Falun Gong, aceste închisori şi lagăre de muncă forţată se extind, mărindu-şi suprafaţa de muncă şi îmbunătăţindu-şi echipamentele.

Atraşi de bonus-urile mari şi de promovări, gardienii lucrează din greu pentru a "transforma" şi a persecuta practicanţii Falun Gong. În spatele faţadei frumoase şi a aparenţei civilizate, închisorile şi lagărele de muncă forţată folosesc tactici de presiune pentru a ascunde sângele şi întunericul de dinăuntru.

Lagărul de muncă forţată pentru femei din Beijing -- proiectat să arate inofensiv din exterior

Clădirea principală a centrului de reabilitare a delicvenţilor juvenili din Shanghai

Cifra de afaceri a închisorilor creşte pe măsură ce persecuţia se intensifică

PCC foloseşte munca intensivă pentru a "reforma minţile oamenilor". Prizonierii sunt forţaţi să construiască şi să repare drumuri şi poduri, să lucreze în mine de cărbuni şi să construiască baraje. Ei nu primesc nimic şi sunt deseori bătuţi şi lăsaţi flămânzi. După reforma economică, închisorile şi lagărele de muncă forţată au trebuit să pună la dispoziţie forţa lor ieftină de muncă întreprinderilor din exterior pentru a-şi acoperi bugetele. Industria şi afacerea de închisoare s-au contopit. Înaintea începerii persecuţiei împotriva Falun Gong în 1999, cele mai multe închisori şi lagăre de muncă forţată aveau dificultăţi financiare şi arătau jalnic. Un mare număr dintre ele erau pe punct de faliment. După ce a început persecuţia, PCC a pus la dispoziţie mari sume pentru sprijinirea financiară a închisorilor care deţineau mulţi practicanţi Falun Gong. În 2003, PCC a folosit sistemul judiciar pentru a interzice închisorilor şi lagărelor să lucreze cu firme din exterior. În acest fel, PCC a fost capabil să ofere imensul ajutor financiar lagărelor şi închisorilor în schimbul serviciului lor de a închide şi a persecuta practicanţi. PCC şi-a asigurat de asemenea controlul şi puterea asupra acestor închisori şi lagăre. PCC a plătit toate cheltuielile pentru activităţile închisorilor şi lagărelor. Statul a devenit un investitor al lagărelor şi închisorilor. Toate proprietăţile sunt încă în posesia închisorilor. Impozitul pe venit, impozitul pe proprietate şi impozitul pe teren au fost eliminate. Închisorile au profitat de această oportunitate incredibilă şi şi-au început afacerile lor neimpozate cu terenul şi fabricile statului şi cu forţa de muncă gratuită. Ele au atras numeroşi investitori străini şi au devenit profitabile fabricând bunuri de export în unităţile lor de producţie. De atunci a început industria închisorilor PCC.

Să luăm de exemplu Henan Rebecca Holding Group Co. Ltd. Compania conduce multe lagăre de muncă forţată pentru a fabrica peruci şi produce cele mai multe peruci din lume. Compania a fost înfiinţată în noiembrie 1999 şi a exportat peruci de 49,43 de milioane de dolari în 2002 şi 142 de milioane de dolari în 2006. Henan Rebecca Co. deţine peste 65% din piaţa de peruci din SUA. Produsele sale sunt vândute în peste 30 de ţări din America de Nord, Europa, Africa şi Asia. În raportul financiar semianual al companiei din 2005, acţionarii săi majoritari includ şi cele şase cele mai mari bănci din lume - Deutsche Bank, HSBC Holding, ING Group, Merrill Lynch, Morgen Stanley şi Union Bank of Switzerland. Henan Rebecca împreună cu o companie britanică au fondat Hynedale Ltd. drept sucursală de afaceri pentru Europa.

În anii recenţi, Henan s-a dezvoltat în cel mai mare producător de peruci având peste 100 de companii, iar ei deţin un sfert din piaţa de peruci a lumii. Toate aceste companii producătoare de peruci derivă din Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan şi Lagărul de Muncă Forţată pentru femei Shibalihe din Zhengzhou. Acei prizonieri sunt forţaţi să muncească peste 12 ore pe zi.

1. Clădirea Henan Rebecca Holding Group Co. Ltd.
2. Uşa de intrare în Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan
3. Ilustrare a muncii forţate din interiorul Lagărului de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan
4. Ilustrare a metodei de tortură denumite "capra la proţap" folosită în Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan

Urmând politica PCC de eradicare a Falun Gong, gardienii din închisori încearcă să îi forţeze pe practicanţii Falun Gong să renunţe la credinţa lor prin muncă intens exploatativă şi torturi brutale. Din cauză că nu era suficientă forţă de muncă în fabrica de peruci, Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan a cumpărat practicanţi Falun Gong (cu 10$/persoană) de la alte lagăre de muncă forţată cum ar fi staţia de distribuţie Beijing şi Lagărul de muncă forţată Beijing. De asemenea au răpit în secret mulţi practicanţi Falun Gong din întreaga China pentru a munci în fabrica lor. Lagărul de Muncă Forţată nr. 3 Xuchang din Henan a fost premiat cu titlul de "Unitate de civilizare de stat" pentru "combaterea Falun Gong" de către guvernul central şi biroul 610. Departamentul Judiciar a premiat de asemenea Lagărul de Muncă Forţată pentru femei Shibalihe din Zhengzhou pentru că a folosit haine strâmte pentru practicante. "Performanţa deosebită în transformarea practicanţilor Falun Gong" de la Lagărul de Muncă Forţată Shibalihe a fost dat ca exemplu de urmat şi altor lagăre.

După mulţi ani, multe lagăre de muncă forţată conduc diferite afaceri de producţie în acelaşi timp. Ele chiar se unesc cu alte companii şi se transformă în lanţuri multi-business. Produsele care ies din aceste lagăre de muncă forţată nu se mai limitează doar la beţe de mâncat, ornamente de Crăciun sau alte bunuri mărunte. Afacerile lor acoperă componente de automobile, componente pentru maşinării, electronice, industrie de putere, industrie chimică, materiale de construcţie, farmaceutice, produse de îngrijire personală, agricultură, silvicultură, produse de minerit şi multe altele.

Să luăm de exemplu provincia Shandong. Shandong Lineng Group Co. are şase închisori care lucrează pentru ea şi şapte filiale. Afacerile lor includ energia, cărbunele, betonul, maşini grele, agricultura, transportul, investiţiile şi construcţiile. Grupul Lineng este o companie multi-miliardară în dolari. A fost onorată drept compania energetică de top din China şi drept una din topul 500 al marilor afaceri din ţară.

Închisoarea Shandong exportă generatoare mari de putere şi motoare. În 2006, produsul brut din Shandong a crescut la 15,3% şi a fost clasat numărul unu naţional. Cu toate acestea, oamenii din Shandong sunt foarte săraci. Să luăm de exemplu oraşul Jinin din Shandong. Există câteva industrii miniere de cărbuni bazate pe închisoarea Jinin. Produsul intern brut al oraşului Jinin era de 17,4%, dar venitul mediu al oamenilor era de sub 2% din venitul din întreaga ţară. Se poate vedea aşadar ce sume imense sunt obţinute de industria închisorilor şi ce impact puternic are industria închisorilor asupra industriei normale şi asupra pieţei muncii.

Aceste industrii de închisori folosesc orice mijloace pentru a-şi ascunde sursa de muncă şi folosesc bunurile lor extrem de ieftine pentru a atrage investitori străini pentru ca aceştia să îi ajute să le exporte şi să vândă produsele fabricate prin muncă forţată. Aceşti investitori străini încalcă fără ştiinţă legile din ţările lor şi tratatele internaţionale, iar în acelaşi timp dereglează piaţa internaţională. Companiile care fabrică produse similare pe căi legale sunt confruntate cu falimentul. Consumatorii nu cunosc istoria din spatele produselor pe care le cumpără şi ei încalcă indirect drepturile omului şi participă la persecuţia celor care vor doar să îşi urmeze credinţa lor spirituală.

Partea 2 este disponibilă la adresa:
http://ro.clearharmony.net/articles/200803/1660.html

Articolul este disponibil în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2007/7/29/159766.html

Articolul este disponibil în limba engleză la adresa:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2007/8/4/88301p.html