Mama a îndurat numeroase arestări – un mesaj din partea fiului Doamnei Zhong Fangqiong

Salutări vouă unchi şi mătuşe

Sunt Zhong Caiyi fiul în vârstă de 16 ani al doamnei Zhong Fangqiong.

În jurul orelor 4.00, în după-amiaza zilei de 1 august 2007, mai mulţi poliţişti îmbrăcaţi în civil au pătruns în casa noastră pentru a o aresta pe mama. L-au trântit la pământ pe unchiul Li şi pe cei câţiva copii care eram acolo. Pe unchiul Li l-au îmbrâncit şi l-au bătut, după care ne-au răscolit casa. Ne-au confiscat telefoanele mobile. De asemenea nu i-au permis cumnatei mele să folosească toaleta. În cele din urmă au luat cu ei patru copii - printre care se număra şi o fată de 9 ani – la centrul de detenţie de la staţia de poliţie din Shuangnan (Provincia Sichuan). Nu ni s-a permis să vorbim unii cu alţii. La ora 13.00 ne-au transferat la staţia de poliţie din Tiaochenghe, unde am fost interogaţi de poliţişti îmbrăcaţi civil din Jianyang, care ne-au tratat ca pe nişte criminali. Nu am fost eliberaţi decât după orele 3 dimineaţa şi nu înainte de a ni se face fotografii mie şi vărului meu. După ce am ajuns acasă, ofiţerii de poliţie de la staţia de poliţie din Tiaochenghe l-au sunat pe unchiul meu, pentru a se interesa de noi.

Mama era din nou arestată iar eu am rămas singur acasă. Era cea de-a 30-a arestare. Poliţiştii au arestat-o în repetate rânduri, pentru că practică Falun Gong. Eu ştiu că Falun Gong îi învaţă pe oameni să fie buni, iar mama mea este unul dintre cei mai buni oameni din lume. Mama a simţit cu adevărat frumuseţea principiilor “Adevăr, Bunătate, Toleranţă” şi doreşte să o transmită celor aflaţi încă în suferinţă.

Familia noastră a avut o mulţime de probleme: mama suferea de o tumoare vasculară prenatală, fiind născută cu o invaliditate fizică la piciorul drept. Bunicul în urma unei operaţii nu mai putea presta muncă fizică. Mătuşa căpătase o paralizie infantilă la vârsta de 5 ani, devenind ulterior handicapată întrucât ai ei nu şi-au putut permite să-i asigure îngrijire medicală. Mama a crescut în astfel de condiţii jalnice şi de la o vârstă foarte fragedă a început să-şi ajute părinţii la munca câmpului pentru a câştiga ceva bani pentru medicamentele necesare mamei ei.

Când a devenit adultă, datorită handicapului ei, nu şi-a putut găsi un servici cu normă întreagă; a găsit numai muncă manuală şi nu tot timpul zilei. În acea perioadă situaţia ei s-a înrăutăţit.

Din cauza problemelor de sănătate, s-a căsătorit în grabă. Când aveam 3 ani, părinţii mei au divorţat şi astfel am crescut alături de mama mea.

Mai târziu, cu cât boala mamei avansa, cu atât pericolul unei paralizii devenea iminent. În căutarea unui tratament, a mers în multe locuri, cheltuind 380.000 de yuani pe tratamente medicale, care însă s-au dovedit ineficiente.

În acea vreme mama a învăţat Falun Gong. După ce a practicat Falun Gong câteva luni, tumoarea care o torturase ani la rând - boală considerată incurabilă la ora actuală pe plan internaţional - pur şi simplu a dispărut. În fine aveam o mamă sănătoasă şi fericită. Falun Gong îi dăduse mamei mele o a doua viaţă. Maestrul Falun Gong este acela care a salvat-o pe mama mea !

Am înţeles faptul că Falun Gong este minunat, precum şi principiul conform căruia “o persoană practică şi întreaga familie beneficiază.” În şcoala elementară nu eram un elev bun, dar după ce mama a început să practice Falun Gong, transformarea ei a avut impact şi asupra mea. Toţi spuneau că devenisem un copil onest şi ascultător. În clasa a şasea am câştigat locul trei la Concursul de Dactilografie din oraşul Chengdu. Când am fost admis la liceu, mă remarcasem la matematică şi fizică.

De la începutul persecuţiei în iulie 1999 mama a fost deţinută şi întemniţată în lagăre de muncă forţată în repetate rânduri, iar casa noastră a fost răscolită de nenumărate ori. A suferit tot felul de torturi inumane. Păstrez în minte imagini de la vârsta de 10 ani. De fiecare dată când se întorcea acasă după câte o arestare şi după ce fusese supusă celor mai crude torturi, mama părea aproape de moarte. Stăteam întreaga noapte alături de ea treaz, pentru că îmi era frică să nu moară sau să nu fie arestată din nou.

O dată mama a fost deţinută în centrul de detenţie Jianyang din Provincia Sichuan. Ofiţerii poliţişti au legat-o cu o frânghie puternică de un “pat al morţii” pentru o perioadă lungă de timp. Dacă îşi mişca doar puţin capul, frânghia o rănea sub maxilar. Deoarece era legată de pat, nu se putea ridica pentru a folosi toaleta atunci când avea nevoie; urina şi excrementele se scurgeau printr-o gaură făcută în pat, iar gardieni o băteau cu bestialitate. O dată, în conformitate cu ordinele primite de la gardieni, doi colegi de detenţie au lovit-o cu cătuşele în cap. Capul i-a fost spart şi sângera profund. Nu i-au dat drumul să plece acasă, până nu au fost siguri că se află în pragul morţii.

Pe data de 9 decembrie 2002 mama a fost urmărită şi arestată de agenţi secreţi din cadrul Echipei naţionale de securitate. A fost deţinută prima dată la Staţia Poliţiei din Guangrong, fiind ulterior transferată la etajul 4 al clădirii din Baifurong. Timp de cinci zile a fost legată de un scaun şi gardienii o torturau în schimburi. De asemenea au privat-o de somn. De îndată ce închidea ochii, o băteau, o înjurau şi turnau apă rece peste ea. În acea perioadă nu i-au dat deloc apă să bea, iar ea părea confuză. În dimineaţa celei de-a şasea zile, când gardienii dormeau, cătuşele mamei au căzut. Aflată într-o stare de agonie extremă, s-a urcat pe pervazul ferestrei şi a sărit de la etajul patru. (Notă: în Falun Gong se arată foarte clar că uciderea unei fiinţe este un păcat. Sinuciderea este de asemenea un mare păcat. Dar mama nu a avut această intenţie. A făcut-o drept urmare a faptului că în acele momente datorită torturii nu mai era în toate minţile.)

Oasele piciorului drept i-au fost fracturate, iar piciorul stâng de asemenea i-a fost rănit. De la brâu în jos a paralizat. De la ora 8.00 dimineaţa, de când a sărit pe fereastră, până la ora 5.00 după amiaza, timp de aproape 9 ore a zăcut în inconştienţă. Ofiţerii de poliţie nu au depus nici un efort pentru a o salva. Ei pur şi simplu au târât-o într-o maşină a poliţiei. Au dus-o la spital de abia la ora 6.00 după-amiaza. Mai târziu am aflat de la un ofiţer de poliţie că o persoană binevoitoare a chemat ambulanţa.

Deoarece situaţia mamei devenise extrem de critică, spitalul a spus de mai multe ori, că nu se mai putea face nimic pentru ea. De abia atunci, ofiţerii de poliţie de la staţia de poliţie din Guangrong împreună cu cei de la Biroul 610 au dus-o acasă. După ce a ajuns acasă, a ascultat în continuu Lecţiile Maestrului. Împreună cu bunicul în vârstă de 70 de ani am îngrijit-o cât am putut de bine. Şi iată un nou miracol: două luni mai târziu mama putea face exerciţiile, iar după trei luni putea merge din nou. Maestrul Falun Gong îmi salvase din nou mama. Atunci eu aveam numai 11 ani.

De la începerea persecuţiei, până în momentul arestării mamei, au existat 4 instituţii relevante care au participat la persecuţia ei. Mama a suferit tot felul de torturi crude; şedinţele de persecuţie puteau dura chiar 72 de ore fără întrerupere.

În ultimii 8 ani mama mea a fost fie arestată, fie forţată să-şi părăsească locuinţa şi să pribegească. Nu se mai putea întoarce acasă. Partenerii ei de afaceri au fost de asemenea afectaţi. Nu li s-a mai permis să facă afaceri cu mama; în caz contrar ar fi primit o amendă de 100.000 de yuani. Trăiam o viaţa foarte grea, neavând venituri. Cel mai greu a fost acum 2 ani, atunci când nu ne-am putut permite să plătim o rată din taxa de şcolarizare.

În urmă cu câţiva ani bunica îşi făcea permanent griji din cauza mamei. Trăia cu teama că poliţia va veni acasă peste ea, pentru a o hărţui. Aflată sub o presiune extremă s-a îmbolnăvit şi mai apoi a murit. După ce am pierdut-o pe bunica, am mers să stau la un verişor al meu, care era cu câţiva ani mai în vârstă decât mine. Acesta trebuia să muncească ziua, iar seara făcea şi ore suplimentare, aşa că mai tot timpul eram singur. De abia în urmă cu 6 luni am avut şansa de a mă întoarce pentru a sta cu mama mea. Chiar dacă condiţiile de trai erau precare, a reuşi să stai din nou alături de mama, era o bucurie cum nu se poate mai mare. Dar din nefericire mama a fost din nou arestată. Unde eşti mamă? Sunt atât de îngrijorat pentru tine.

Dragi unchi şi drage mătuşe: mama mea este o fiinţă cu o inimă bună. Nu ar fi trebuit arestată. Ajutaţi-ne ca ea să fie eliberată cât mai curând posibil – cea mai mare durere a unui copil este despărţirea de mama sa.

Fiul Doamnei Zhong Fangqiong,
Zhong Caiyi
august 2007

Articolul este disponibil în limba engleză la adresa:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2007/10/10/90367.html