Corectarea mea şi îndrumarea fiicei mele

Încă de mică, fiica mea a studiat Fa și a practicat exercițiile împreună cu mine și cu soțul meu. Avea o personalitate plină de viață și veselă. Însă când era în clasa întâi, am fost persecutați din cauza credinței noastre în Falun Dafa. Locuința noastră a fost percheziționată de două ori la rând de către poliție, iar noi am fost hărțuiți frecvent. Ulterior, soțul meu a fost arestat și condamnat ilegal. În tot acest timp, am fost nevoiți să părăsim casa și să rătăcim de colo-colo, iar fiica mea a pierdut mediul stabil și normal de care are nevoie un copil. Treptat, a devenit retrasă, nesigură și indiferentă. Zâmbea rar și abia dacă vorbea. Indiferent ce o întrebam, răspundea „cum vrei tu”, cu o expresie de parcă ar fi renunțat la viață. S-a gândit chiar să fugă de acasă.

Văzând asta, m-am simțit îngrijorată și mi s-a frânt inima. Deși toată această suferință a fost cauzată de persecuția împotriva practicanților Falun Dafa la ordinul Partidului Comunist Chinez (PCC), acest lucru nu poate fi totuși o scuză pentru ca un practicant să nu reușească să-și crească bine copilul. Dafa poartă o înțelepciune nemărginită și o putere nemăsurată. Atât timp cât putem urma cu adevărat cerințele Fa și ne putem cultiva bine, oricât de îngustă ar fi calea, o putem parcurge cu dreptate. În același timp, putem arăta lumii frumusețea Dafa, ajutând oamenii să înțeleagă adevărul și să fie salvați.

Oamenii spun adesea că copiii sunt oglinda părinților lor. Într-adevăr, problemele fiicei mele erau o reflectare a problemelor mele. M-am liniștit, am privit înapoi la parcursul meu de cultivare și mi-am analizat cu seriozitate propriile neajunsuri.

Mi-am dat seama că pentru a-mi crește fiica cum se cuvine, trebuie mai întâi să studiez bine Fa, să mă cultiv bine și să țin pasul cu progresul rectificării Fa.

Înainte, indiferent dacă studiam Fa singură sau în grup, după ce o citeam de multe ori, ajungeam să cunosc atât de bine cuvintele încât puteam recita propoziția următoare imediat ce o citeam pe cea precedentă. Era ca și cum aș fi vorbit din memorie, însă nu reușeam să înțeleg cu adevărat principiile mai profunde ale Fa. Cu timpul, studiul a devenit o rutină și uneori îl tratam ca pe o sarcină. Drept urmare, au apărut multe conflicte și dificultăți în viața de zi cu zi pe care nu le puteam rezolva, ceea ce mă neliniștea.

Am văzut cum alți practicanți împărtășeau beneficiile memorării Fa, așa că am decis să fac la fel. Mi-am învins teama față de dificultatea acestui demers și am continuat să memorez câteva pagini în fiecare dimineață, paragraf cu paragraf. După ce am terminat primul ciclu complet, am simțit cu adevărat entuziasmul și bucuria, exact așa cum a spus Maestrul: „După ce treci de salciile umbroase, te așteaptă flori strălucitoare și un alt sat înainte!’’ (Prelegerea a noua, Zhuan Falun)

Pe parcursul acestui proces, am înțeles multe principii ale Fa și am experimentat schimbări semnificative și din punct de vedere fizic. Colegii practicanți mi-au spus că tenul meu s-a îmbunătățit; a devenit mai deschis la culoare, cu o strălucire rozalie. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost cât de fericită mă simțeam după fiecare sesiune de memorare a Fa — o bucurie și o mulțumire autentice, venite din adâncul sufletului.

Pe parcurs, am învățat și cum să-mi îndrum mai bine fiica. Maestrul ne învață să privim în interiorul nostru atunci când ne confruntăm cu probleme. Când m-am gândit la persecuția cu care ne-am confruntat, mi-am descoperit propriile probleme. Din cauza fricii, când poliția a venit să ne percheziționeze casa, nu le-am explicat adevărul cu calm și dreptate. În schimb, am ales să fug și să evit confruntarea. Dacă aș fi rămas calmă, dacă le-aș fi explicat adevărul și dacă le-aș fi trezit conștiința, poate că persecuția s-ar fi risipit. Dacă aș fi dat dovadă de gânduri drepte și de curaj, fiica mea ar fi fost încurajată și ar fi avut mai mult respect și încredere în Dafa. În schimb, frica și retragerea mea nu au făcut decât să o determine să se simtă și mai speriată și mai presată, împingând-o într-o stare de depresie.

În perioada în care am fost strămutați, fiica mea a fost nevoită să se transfere de la o școală primară de stat la o școală privată prost gestionată. Când ne-am dat seama că aceasta nu era calea potrivită, ne-am adresat biroului de învățământ și școlii de stat pentru a lămuri situația, solicitând ca fiica mea să se întoarcă la școala de stat la care învăța inițial. În cele din urmă, directorul a fost de acord, iar ea s-a întors într-un mediu de învățare adecvat.

Când s-a întors prima dată, notele ei nu erau prea bune, dar am continuat să o îndrumăm și să o încurajăm cu ajutorul principiilor Dafa. Ea a muncit din greu, iar notele i s-au îmbunătățit treptat. După ce a intrat la gimnaziu, rezultatele ei școlare au rămas excelente și stabile, iar ea a fost aleasă șefă de clasă. A devenit puternică și încrezătoare. La examenul de admitere la liceu, s-a clasat pe primul loc în școala ei de gimnaziu și a fost admisă la un liceu de elită din oraș.

Reflecția interioară este cu adevărat un instrument prețios. Ori de câte ori starea fiicei mele nu era cea potrivită, reușeam întotdeauna să identific în mine aspectele care nu erau aliniate cu Fa și să mă corectez la timp. De exemplu în trecut, am încercat să simplific toate sarcinile zilnice pentru a avea mai mult timp să fac cele trei lucruri, dar procedând astfel, uneori neglijam compania, comunicarea și îndrumarea de care fiica mea avea nevoie. Îi tratam năzbâtiile sau neascultarea ca pe o formă de interferență, mă enervam pe ea și destul de des, pur și simplu o dădeam la o parte. Dar de fapt trebuie să ne cultivăm în fiecare aspect al vieții, nu doar în timpul petrecut studiind Fa, făcând exercițiile, trimițând gânduri drepte sau clarificând adevărul. Astfel, folosirea principiilor Dafa pentru a ne educa și îndruma copiii și a-i ajuta să distingă binele de rău, dreptatea de nedreptate, și să navigheze cu calm și înțelepciune prin complexitatea societății, toate acestea fac parte din cultivarea noastră. În perioada de rectificare a Fa, nu este suficient doar să ne cultivăm bine pe noi înșine; avem și responsabilitatea de a ajuta mai mulți oameni să înțeleagă adevărul despre Dafa și să înceapă să se cultive, cu atât mai mult în cazul propriilor noștri copii. Trebuie să-i îndrumăm pe calea cultivării și să-i ajutăm să o parcurgă cu stăruință și dreptate.

Odată ce mi-am corectat modul de a gândi, am început să acord mai multă atenție nevoilor fiicei mele. Când se întorcea acasă de la școală, îi ofeream niște fructe și gustări și o întrebam despre temele ei, despre relațiile cu profesorii și colegii de clasă și cum s-a simțit în general în acea zi. În weekenduri și în vacanțe, o duceam să se joace cu alți copii. Am încercat să privesc lucrurile cu adevărat din perspectiva ei. Încetul cu încetul, resentimentul din inima ei s-a risipit și a devenit din nou dispusă să vorbească cu mine.

Maestrul ne învață că atunci când îi disciplinăm pe copii, nu trebuie să ne pierdem cu adevărat cumpătul și trebuie să rămânem raționali. Pentru a nu-ți pierde cumpătul, trebuie să te eliberezi de diverse atașamente umane. De exemplu, într-o vineri după-amiază, fiica mea nu a venit acasă după școală. Pregătisem cina și am așteptat-o, dar tot nu a apărut și nici nu a sunat. M-am simțit supărată și furioasă – era deja la liceu și totuși era atât de lipsită de considerație. Dar apoi mi-am reamintit: sunt o cultivatoare și nimic nu este întâmplător. Poate că nu o învățasem suficient despre a ține cont de ceilalți. După aceea, i-am reamintit adesea să se gândească la ceilalți atunci când face ceva. Ea a devenit din ce în ce mai bună în acest aspect.

În creșterea copiilor, am învățat cât de important este să îi respect, să îi ascult cu răbdare și să comunic cu ei de la egal la egal. Nu ar trebui să ne bazăm pe autoritatea noastră doar pentru că suntem mai în vârstă sau mai experimentați și să îi forțăm să ne accepte punctele de vedere. Dacă un copil nu înțelege raționamentul, probabil că va opune rezistență și chiar va rosti cuvinte dure. Așadar, ori de câte ori apar conflicte, întotdeauna ascult mai întâi cu atenție gândurile ei, apoi le împărtășesc pe ale mele. Apoi o rog să aleagă cum dorește să procedeze. Dacă acceptă raționamentul meu, îl va urma în mod natural; dacă alege altfel, este în regulă și așa, deoarece viața necesită experiență și maturizare, iar eșecurile pot fi și ele lecții valoroase.

De exemplu, odată, școala a organizat o campanie de vaccinare. Tatăl ei i-a spus: „În China există acum prea multe vaccinuri contrafăcute sau cu probleme. Nu te vaccina.” A folosit un ton aspru, care nu lăsa loc de discuție, iar fiica mea a fost nemulțumită.

Am întrebat-o ce părere are. Mi-a spus că nu vrea să iasă în evidență sau să fie criticată de profesoară. I-am explicat cu blândețe: „Studiem Fa și facem exercițiile în fiecare zi, iar corpurile noastre sunt sănătoase, așa că nu avem nevoie de vaccinuri. Poate că acum pare mai ușor să urmezi mulțimea, dar asta ar putea aduce probleme mai târziu. A-ți alege propria cale poate fi dificil la început, dar ar putea duce la rezultate mai bune. Gândește-te bine. Îți aparține decizia de a te vaccina sau nu.” S-a gândit la asta și a scris în liniște „refuz” pe formularul de răspuns. A doua zi mi-a spus bucuroasă că și alți doi colegi de clasă au refuzat.

În China se crede în general că admiterea la universitate este singura cale pentru tineri. Când fiica mea devine anxioasă că nu va fi admisă la o universitate bună, îi împărtășesc învățăturile Maestrului cu privire la acest aspect, verificându-mă în același timp pe mine însămi în ceea ce privește atașamentele – am avut oare o dorință puternică ca ea să intre la universitate? Îi impuneam oare inconștient propriile mele vise neîmplinite, împovărând-o cu o presiune invizibilă? Dacă da, aceasta era o căutare a faimei și a câștigului specifică unei persoane obișnuite, care trebuia înlăturată. Fiecare are propriul destin și propria cale, și nu putem forța toți copiii să se înghesuie pe același pod îngust. Doar atunci când renunț la atașamente pot să o îndrum să nu se agățe de rezultate. Maestrul ne învață să prețuim procesul, nu rezultatul, și asta îi spun cel mai des. Rezultatul nu este ceea ce contează; ceea ce contează este dacă își dezvoltă un caracter bun, valori, reziliență mentală și o voință puternică pe parcurs.

Examenele sunt o rutină în liceu, iar notele cresc și scad inevitabil. Când obținea rezultate slabe, se descuraja adesea și se considera inutilă, alunecând într-o spirală a disperării. De fiecare dată o alinam folosind învățăturile Maestrului despre generarea reciprocă și inhibarea reciprocă. I-am spus: „A obține rezultate bune nu este neapărat un lucru bun, iar a obține rezultate slabe nu este neapărat un lucru rău. Rezultatele bune pot duce la mândrie și la complacere, provocând eșecuri viitoare. Rezultatele slabe te pot face conștientă de punctele tale slabe, permițându-ți să te îmbunătățești și, eventual, să obții rezultate bune data viitoare. Atât timp cât muncești cu sinceritate, rezultatele bune vor apărea în mod natural. Îngrijorarea excesivă și atașamentele nu fac decât să înrăutățească lucrurile. Binecuvântarea și nenorocirea merg mână în mână; nimeni nu eșuează mereu sau reușește mereu. Succesul și eșecul sunt doar rezultate și nu sunt cele mai importante. Ceea ce contează este să-ți temperezi mintea, să înveți să «nu fii arogant în succes și să nu te descurajezi în eșec». Aceasta este adevărata bogăție pentru viitorul vieții tale. Indiferent de cum se schimbă circumstanțele, înțelegerea principiilor, menținerea echilibrului, a calmului, a raționalității și a clarității reprezintă adevărata înțelepciune și cheia pentru a fi de neînvins.”

Atât timp cât urmăm învățăturile Maestrului și ne purificăm continuu prin Fa, vom primi înțelepciune nesfârșită din Dafa, iar orice probleme ar apărea legat de copiii noștri pot fi rezolvate. Acum, fiica mea devine din ce în ce mai inteligentă, pozitivă și echilibrată. Studiază Fa pe cont propriu și ia inițiativa de a le explica adevărul colegilor ei de clasă.

Mulțumesc, Maestre!