Participând în uniformă de poliţie la Apelul paşnic din 25 aprilie 1999

Au trecut 27 de ani de când practicanții Falun Gong (practica este cunoscută și sub numele de Falun Dafa) au făcut apelul lor pașnic istoric pentru justiție la Beijing, pe 25 aprilie 1999. În uniforma mea de polițist, am participat la acel protest pașnic împreună cu alți zece mii de practicanți. Am fost martor direct la ceea ce s-a întâmplat la Zhongnanhai, complexul guvernului central, și nu a fost deloc așa cum propaganda Partidului Comunist Chinez (PCC) a descris pentru a calomnia Falun Gong.

Am început să practic Falun Dafa în 1994, când lucram în sistemul judiciar local. După ce am învățat Falun Dafa, mi-am făcut treaba cu sârguință și timp de mulți ani la rând am fost pe primul loc în ceea ce privește performanța muncii în sistemul regional. Maestrul ne cere să învățăm cât mai mult posibil, așa că m-am înscris la două universități și am urmat cursuri.

Am păstrat standardul Falun Dafa „Adevăr - Compasiune - Toleranță” și nu am acceptat mită de la nimeni. Am ajutat oamenii ori de câte ori am putut. De asemenea, am promovat Falun Dafa ori de câte ori am avut ocazia. Foarte mulți dintre colegii mei de muncă citeau cărți Falun Dafa. Am promovat Falun Dafa chiar și șefului poliției. După muncă, spuneam adesea personalului din alte ramuri guvernamentale despre Falun Dafa.

În dimineața zilei de 24 aprilie 1999, un practicant mi-a spus că o revistă cu sediul în Tianjin publicase un articol care calomnia Falun Gong. Când practicanții din Tianjin s-au dus la editor pentru a explica situația, Biroul de Securitate Publică din Tianjin a trimis sute de ofițeri de poliție, unii dintre ei înarmați, care au bătut și arestat 45 de practicanți FalunDafa.

Nu am fost surprins să aud vestea deoarece mai multe incidente de acest gen avuseseră loc în ultimii ani, iar noi înșine am avut de-a face cu perturbări și interferențe constante la locul nostru de practică.

În 1996, guvernul a interzis publicarea cărților Falun Dafa. Apoi Guangming Daily a publicat un articol defăimând Falun Dafa. Mai târziu am auzit că poliția ne investiga în secret. Apoi Radioul și Televiziunea din Beijing (BRTV) a difuzat un program care defăima Falun Dafa. De data aceasta, Beijingul și-a intensificat comportamentul represiv și a arestat în mod deschis practicanții din Tianjin.

Am discutat între noi și am ajuns la concluzia că unii oameni rău intenționați provocau în secret probleme pentru a afecta această practică. Altfel, cum ar fi putut guvernul să interzică o practică atât de bună, care a permis oamenilor să-și redobândească sănătatea, să-și îmbunătățească standardele morale și a adus armonie în familii - toate acestea ajutând la menținerea stabilității sociale și la economisirea banilor pe cheltuielile medicale?

Am decis să transmitem înțelegerea noastră despre Falun Dafa la cele mai înalte niveluri ale guvernului. Am crezut că liderii țării ne vor sprijini odată ce vor afla adevărul și am decis să mergem la Beijing.

În acea noapte, ne-am urcat în trenul spre Beijing. Pentru a arăta că proveneam din toate categoriile sociale, am îmbrăcat o uniformă de poliție nou-nouță. Trenul a fost foarte aglomerat în acea noapte, dar foarte liniștit. Cred că în acel tren erau mulți discipoli Falun Dafa din toată țara.

În dimineața următoare, am coborât la Gara din Beijing și ne-am urcat într-un autobuz spre Zhongnanhai, complexul guvernului central. Aproape toată lumea din autobuzul nostru a coborât la aceeași stație ca și noi. Erau practicanți din toată țara care veniseră să facă o petiție. Pe drumul nostru spre Zhongnanhai, deși erau mulți oameni, era liniște.

Când am ajuns, am observat că toată lumea stătea pe trotuar vizavi de zidul roșu din Zhongnanhai. Toată lumea a lăsat cu grijă un spațiu de aproximativ trei metri pe trotuar pentru ca oamenii să poată trece pe lângă ei. În timp ce căutam un loc unde să stăm, am observat mai mulți colegi practicanți care purtau și ei uniforme de poliție sau militare. Ne-am salutat reciproc din cap.

După o vreme, am găsit un loc unde să stăm. Era deja în zori, iar câțiva localnici treceau pe lângă noi. Am auzit o persoană spunând: „Acești oameni fac o petiție pentru Falun Gong”. Văzând că unii practicanți aveau uniformele de lucru pe ei, o altă persoană a spus: „De ce sunt acolo ofițeri de poliție, soldați și judecători?” O altă persoană a spus: „Foarte mulți oameni practică Falun Gong, așa că, desigur, au tot felul de slujbe.”

Practicanți din toată țara au continuat să se alăture. Pe fundalul cerului albastru, al norilor albi, al copacilor verzi și al pereților roșii în soarele dimineții, mii de practicanți Falun Dafa într-un apel tăcut au devenit o scenă spectaculoasă.

În jurul orei 10 a.m., aplauzele au izbucnit brusc în mulțime de la distanță. Zhu Rongji, pe atunci premier al Consiliului de Stat, a venit să ne vadă. Câteva minute mai târziu, două practicante au venit nerăbdătoare și au întrebat dacă știe cineva legea, deoarece premierul ceruse câtorva reprezentanți să discute cu liderii Biroului de Stat pentru Scrisori și Vizite. Deoarece purtam o uniformă de poliție, au sperat că voi merge.

Am ezitat. Eram doar un polițist, iar posibilitatea de a mă întâlni cu liderii naționali în Zhongnanhai era într-adevăr o provocare psihologică majoră pentru mine. Având această mare responsabilitate, am simțit o mare presiune. În plus, eram familiarizat doar cu dreptul penal și nu eram sigur de alte legi.

Mi-era teamă că voi strica petiția și nu am îndrăznit să fiu de acord. Am recomandat un alt practicant, care era judecător și care stătea în spatele meu. Acest judecător era expert în litigii contractuale economice. Nu era sigur cu privire la legile privind drepturile civile și astfel a refuzat și acesta.

Timpul se scurgea, iar cei doi practicanți din Beijing erau foarte neliniștiți. Dintr-o dată, au primit un telefon care le spunea că un practicant care cunoștea legile relevante intrase deja în Zhongnanhai cu alți câțiva practicanți.

La scurt timp după aceea, au sosit multe mașini de poliție. Mulți ofițeri de poliție au coborât, și s-au răspândit în fața noastră. Deoarece nu țineam pancarte și nici nu strigam sloganuri, ci doar stăteam liniștiți, polițiștii au stat pur și simplu în grupuri de trei sau cinci, discutând. De asemenea, nu au avut niciun fel de rea voință față de noi. Atmosfera tensionată inițială a trecut rapid.

În acest timp, am observat că furgonete albe sau negre treceau încet din când în când. Practicanții au descoperit că existau camere video care ne înregistrau din interiorul acestor dube.

Nimeni nu știa ce va face guvernul, dar noi știam că era capabil să comită crime precum uciderea studenților care participaseră la apelul din Piața Tiananmen. În timp ce simțeam nervozitate, un practicant din apropiere a spus: „Poliția ne înregistrează, dar cerul veghează asupra noastră”. După ce a spus acest lucru, gândurile drepte ale tuturor au apărut imediat, iar cei din rândul din față au stat acolo cu capul sus.

După scurt timp, poliția a primit ordin să plecăm. Dacă nu plecam, urma să suportăm consecințele.

Dar reprezentanții noștri erau în Biroul de Petiții al Consiliului de Stat și discutau cu liderii, iar noi nu puteam pleca pur și simplu, așa că nimeni nu s-a mișcat, deși poliția ne spusese să o facem. Am auzit mai târziu că Biroul de Petiții al Consiliului de Stat a invitat mai mulți practicanți de la Asociația de Cercetare Falun Dafa din Beijing să se alăture discuției. Erau mai multe motive să rămânem și să așteptăm să auzim rezultatele.

Se întunecase și nu erau vești. Nu știam dacă problema putea fi rezolvată sau cât timp va trebui să așteptăm. Mă simțeam un pic cu inima grea.

În acest timp, vestea că practicanții Falun Gong au mers la Biroul de Stat pentru a depune o petiție s-a răspândit în Beijing, iar locuitorii din Beijing cu inimă bună ne-au îndemnat să plecăm. Ei au spus: „Partidul este nemilos. Nu te poți înțelege cu ei. Când se întunecă, s-ar putea să «curețe zona». Asta au făcut pe 4 iunie 1989.”

Când au spus acest lucru, inima mi s-a strâns și a apărut o urmă de teamă. Erau câțiva ofițeri în organizația noastră care participaseră personal la masacrul din 4 iunie din Tiananmen. Ei îmi spuseseră că PCC a fost terifiant atunci.

Dar când am ridicat privirea, am văzut că alți practicanți erau încă fermi. În acest câmp energetic imaculat, teama mea s-a domolit. Mi-a venit inima la loc: din moment ce venisem aici, nu-mi făceam griji pentru asta. Voi lăsa totul în voia Cerului.

Nu dormisem în tren toată noaptea când am venit și după ce am stătusem în picioare toată ziua, m-am simțit brusc epuizat. Am găsit un loc gol unde să stau și am adormit fără să-mi dau seama.

Colegii de practică m-au trezit în jurul orei 21:00 și mi-au spus că întâlnirea se încheiase. Liderii naționali au notificat poliția din Tianjin să elibereze practicanții Falun Gong. Cu toate acestea, ni s-a spus că celelalte solicitări ale noastre trebuie discutate în continuare. Ni s-a cerut să părăsim Zhongnanhai imediat. Negocierile pașnice se încheiaseră, astfel că în acea noapte ne-am întors cu toții în orașele noastre natale.

După ce m-am întors acasă, poliția m-a chemat. Nu aveam nicio idee de unde știau că plecasem la Beijing. Liderii unității mele m-au criticat, spunând că nu aveam simț politic pentru că purtasem o uniformă de poliție la Beijing pentru a face o petiție pentru Falun Gong. Cu toate acestea, nu a fost luată nicio măsură disciplinară împotriva mea.

Când Falun Dafa este atacată, eu, ca practicant al Legii, trebuie să o protejez. Aceasta este responsabilitatea de nezdruncinat a fiecărui practicant Falun Dafa adevărat. Ca membru al ramurii judiciare, atunci când oamenii au fost tratați nedrept, am avut responsabilitatea și obligația de a ajuta ca vocile lor să fie auzite.

Original Chinese article