Apelul paşnic din 25 aprilie 1999: Un simbol al moralităţii

În urmă cu 26 de ani, în dimineața zilei de 25 aprilie 1999, o mulțime de oameni s-a întâlnit spontan lângă Biroul de Apel al Consiliului de Stat din Beijing. Oamenii stăteau liniștiți de-a lungul drumului, având grijă să nu blocheze pietonii sau vehiculele.

Aceștia erau practicanți Falun Gong, o disciplină spirituală care constă în cinci seturi de exerciții și principiile directoare Adevăr - Compasiune - Toleranță. Cu câteva zile înainte, zeci de practicanți fuseseră arestați în orașul vecin Tianjin. Când alți practicanți au cerut eliberarea lor, oficialii le-au spus să meargă la Beijing deoarece ordinul de arestare a venit de la guvernul central. Astfel, practicanții au mers la Biroul de Apel al Consiliului de Stat. Deși nu se cunoșteau între ei, toți au mers cu aceeași dorință.

Prietenul unei practicante lucra în departamentul de poliție. Cu o seară înainte, prietenul a sunat-o pe practicantă și i-a explicat de ce nu ar trebui să meargă. „Ofițerii superiori ne-au spus să arestăm pe oricine merge acolo”, a spus el. Practicanta i-a mulțumit, dar s-a dus oricum în dimineața următoare.

Practicanții care au participat la apelul tăcut erau de toate vârstele și din toate categoriile sociale. Unii dintre ei aveau între 60 și 70 de ani și trecuseră prin numeroasele campanii politice ale Partidului Comunist Chinez (PCC), cum ar fi Mișcarea de Reformă a Pământului, Campania Antidreptate și Revoluția Culturală. Ei știau foarte bine cât de nemilos era regimul.

Unii practicanți aveau între 20 și 30 de ani. În mintea lor era proaspăt masacrul din Piața Tiananmen: Când studenții au protestat pașnic pentru reformă, au fost întâmpinați cu tancuri, puști și moarte.

Unii practicanți care lucrau în agenții guvernamentale erau familiarizați cu modul în care PCC abuza de aparatul de stat chinez pentru a reprima oamenii, iar unii chiar participaseră la desfășurarea acestor campanii.

Dar acești practicanți au făcut apel oricum. După ce au început să practice Falun Gong, au experimentat pe propria piele îmbunătățirea sănătății și elevarea spirituală. Multe familii distruse au fost vindecate, iar nenorocirea s-a transformat în speranță reînnoită. Unele dintre poveștile lor uimitoare au fost relatate în ziarele importante din China, inclusiv China Economic Times, China Youth Daily și Yangcheng Evening News.

Din păcate, PCC - care își susține puterea prin promovarea luptei de clasă, a urii și a minciunii - nu a putut tolera valori tradiționale precum Adevărul - Compasiunea - Toleranța. Comitetul pentru Afaceri Politice și Juridice (PLAC) a început să „investigheze” Falun Gong în 1996 și a încercat să găsească dovezi care să facă înscenări practicii. Când zeci de practicanți au fost arestați în Tianjin în 1999, mulți chinezi știau deja că PCC poate interzice practicarea Falun Gong în orice moment.

Practicanții Falun Gong nu au preocupări politice și nu sunt atașați de interese materiale. Ei doresc doar să se îmbunătățească și să devină cetățeni mai buni, aducând astfel beneficii întregii societăți. O astfel de practică nobilă ar trebui să fie promovată în loc să fie suprimată, au considerat ei. Mulți practicanți au concluzionat că oricine a emis ordinul de arestare a practicanților probabil a înțeles greșit Falun Gong.

De aceea, practicanții au mers la Oficiul de Apel al Consiliului de Stat pentru a-și exprima opinia. Unele erau femei însărcinate, iar familii întregi au mers și ele. Ei au vrut să le spună oficialilor că „Falun Gong este bun” și că „practica ne-a dat o sănătate bună și ne învață să fim oameni mai buni”.

Unii practicanți au folosit pungile de plastic pe care le aduseseră și au curățat străzile, adunând coji de fructe, gunoaie și chiar mucuri de țigară aruncate de polițiști și așezându-le frumos în coșurile de gunoi. De la muncitori la fermieri, de la oameni de știință la profesori, deși profesiile și statutul lor social erau diferite, ei împărtășeau aceeași identitate - practicau Falun Gong.

Un ofițer de poliție de serviciu a arătat spre pământul curat și le-a spus celorlalți: „Priviți. Știți ce este virtutea? Aceasta este virtutea!”

Mulți oameni au spus că au văzut speranță pentru China în urma acestui eveniment. „Am trăit în Beijing toată viața noastră și am văzut tot felul de petiționari - plângând, țipând, luptându-se și năpustindu-se în birou - dar nu am văzut niciodată un grup pașnic ca acesta”, a spus un rezident local. „Nu am trăit în zadar”.

După ce PCC a preluat puterea în 1949, acesta a eliminat valorile tradiționale și a suprimat gândirea independentă. Regimul i-a determinat pe oameni să urmărească câștigul material cu orice preț. Pentru cei care se lăsaseră purtați de decenii de degenerare morală, era greu să își imagineze atâția oameni mergând în același loc, în același timp, pentru aceeași cauză nobilă - să fie cetățeni mai buni, fără nicio preocupare pentru propria lor siguranță. Rezidenții locali și ofițerii de poliție au fost martorii unei bunătăți și sincerități rar întâlnite în China. Acesta este motivul pentru care apelul pașnic din 25 aprilie 1999 servește drept simbol al moralității.

Original Chinese article