Portretul de familie veşnic incomplet al unei tinere artiste (partea 6 din 6)

(Minghui.org) Continuare din Partea a 5-a.

Doamna Yu Minghui stă în fața picturii Lacrimile unei orfane la Expoziția Internațională de Artă Adevăr-Compasiune-Toleranță din iunie 2013, ținând o carte poștală în care cere salvarea tatălui ei

O călătorie sinuoasă spre reuniune

Când Minghui era încă în China, îl vizita pe Tata și îi povestea despre Mama, apoi o vizita pe Mama și îi povestea despre Tata. Tata îi spunea mereu: "Spune-i Mamei că sunt bine", iar Mama îi spunea mereu: "Spune-i Tatei că sunt bine".

Mama l-a vizitat pe Tata după ce a fost eliberată în 2014, dar a fost întotdeauna la nimereală. Chiar și atunci când reușea să îl vadă, el era întotdeauna ultimul care ieșea. Vizitele se încheiau la ora 11:30. Doamna Wang se asigura că ajungea întotdeauna acolo mai devreme, dar domnul Yu nu ieșea de multe ori decât după ora 11:00, dacă ieșea vreodată. Uneori nici nu apucau să discute și schimbau doar o privire prin geamul care îi despărțea. Când vorbeau, subiectul se învârtea întotdeauna în jurul "copilei". Mama și Tata încă îi mai spun "copila" sau "kiddo", chiar dacă Minghui este acum o tânără adultă.

Acum au trecut mai bine de 20 de ani de când cei trei erau împreună.

Ultima dată când a fost cu ambii părinți a fost în 2001. Tata era fugar pe vremea aceea pentru a evita să fie arestat. Din senin, Mama a dus-o într-o zi la râu. În timp ce mergeau pe malul râului, a văzut brusc o figură familiară în depărtare. Izbucnind de bucurie, Minghui a alergat spre Tata și l-a înlănţuit într-o îmbrățișare. L-a apucat de mână și și-a îndesat fața în haina lui.

Aranjamentul grijuliu al unui prieten de familie a contribuit la crearea celei mai fericite și prețioase amintiri pentru Minghui. Tata a fost acolo, Mama a fost acolo, iar râul Mudan a fost acolo pentru a fi martor.

Locuind acum în Marea Britanie, Minghui a sperat că Mama și Tata i s-ar putea alătura. Dar când cuplul a mers la biroul local al Afacerilor Civile, li s-a spus că nu li se vor elibera pașapoarte și nici nu li se va permite să părăsească țara.

Acum, Mama riscă din nou să ajungă la închisoare, Minghui este îngrijorată în permanență dacă va fi torturată din nou în custodie și dacă Tata poate avea grijă de el însuși.

Memoria vie

Când Minghui simte lipsa părinților ei, evocă necontenit în minte tot ce-și amintește din copilărie, pentru a putea vedea din nou zâmbetele și ochii sclipitori ai Mamei.

Când era mică, Tata avea o sănătate precară și un program de lucru încărcat. Mama o purta pe Minghui într-un hamac în spate și făcea toate treburile casnice. Cu un bebeluș dolofan în cârcă, a cărat bulgări de cărbune, a gătit și a spălat rufe.

Când Minghui era la grădiniță, mama a instalat un mic scaun pe bicicletă, care a devenit tronul lui Minghui. În fiecare dimineață, ea pleca devreme de acasă cu Mama, iar seara se întorcea acasă cu Mama. Pe tot parcursul școlii primare, Mama a dus-o la școală, a luat-o după aceea, apoi a dus-o la orele de artă, la lecții de acordeon și la alte activități extrașcolare. Mama îi căra acordeonul, greu pentru ea, la lecție și înapoi acasă fără să se plângă.

Minghui a câștigat odată un concurs și a primit ca premiu o tabletă pe care a schimbat-o rapid cu o brățară de plastic a unei prietene. Mama a auzit aceasta și a zâmbit. Când Minghui era în clasa a șaptea, părinții unei prietene au divorțat și aceasta nu-și mai putea permite să plătească taxele de școlarizare. Minghui i-a dat prietenei ei toți banii strânși din alocații și din plicurile roșii de Anul Nou Chinezesc. Mama a fost mândră de ea.

După spusele Tatei, Mama este o persoană simplă. Nu pune prea mult accent pe ea însăși. Nu știe să se machieze și nici nu petrece mult timp pentru aspectul fizic. Cu toate acestea, dacă cineva îi cerea ajutorul, era foarte important și făcea tot posibilul să ajute. După ce a devenit practicantă Falun Dafa, ea se asimilează la principiile Dafa de Adevăr-Compasiune-Toleranţă și cultivă cu sârguință. În timp ce alții încearcă să se ridice la standardele FA și să fie persoane bune, pentru Mama aceasta pare a fi o a doua natură, deoarece ea este cu adevărat o persoană altruistă și bună.

Bunicul i-a dăruit Mamei două albume mari de timbre în 1999, inclusiv multe obiecte rare și ediții limitate care dăinuiau de demult. Cele două colecții valorau în total peste 500.000 de yuani. La acea vreme, o casă individuală în orașul lor costa doar 10.000 de yuani.

Tata a dus timbrele la serviciu pentru a fi evaluate de un coleg de serviciu, iar ele au dispărut pur și simplu. Acel coleg era singura persoană căreia i le arătase, și s-a întâmplat ca soția aceluia să fie grav bolnavă la acea vreme, iar tratamentele erau costisitoare.

După multe reflecții, Tata a rugat-o cu grijă pe Mama să nu anunțe poliția, îngrijorat de faptul că acest coleg de serviciu ar putea fi condamnat la o pedeapsă de până la 10 ani - familia lui ar fi distrusă. Ca și cum nu ar fi fost nimic, Mama a zâmbit: "Sigur". Nu a mai pomenit niciodată de acele timbre.

O practicantă care îndurase o tortură brutală era într-o stare foarte proastă. Era acoperită de răni care supurau și avea crize frecvente de vomă și diaree. Mirosul pestilenţial umplea spațiul. Ca și cum nu ar fi mirosit nimic, Mama s-a ocupat cu calm de practicantă. Când starea practicantei s-a înrăutățit, Tata a întrebat: "Ar trebui să o luăm acasă pentru a o îngriji?". Mama a dat din cap: "Sigur". Atât de simplu a fost.

Pentru a reduce cheltuielile cu mâncarea, Mama aștepta întotdeauna până la sfârșitul zilei pentru a merge la piață, și cumpăra resturile de legume la preț mic - o grămadă mare pentru doar un yuan. Ea purta haine folosite, date de alți practicanți. Cu toate acestea, ea cumpăra câte două din fiecare lucru pentru a-l dona pe unul dintre ele unui alt practicant care nu avea nicio sursă de venit. Dacă auzea de o persoană în nevoie, lua tot ce avea în buzunar și îi dădea acelei persoane. Aceasta este Mama.

Tata aduce distracția, Mama aduce confortul, iar Minghui aduce bucurie și speranță nesfârșită în familie.

Când va fi această familie din nou împreună?

(Sfârşit)

After 11 Years of Imprisonment for Upholding Her Faith, Engineer Arrested Again

Artist Recounts Persecution During 15-Year Imprisonment, Including Being Waterboarded for Over 10 Hours

UK Practitioner Calls for the Rescue of Her Father, Yu Zonghai

Chinese version available

CATEGORY: Accounts of Persecution

▪ Hubei Woman Incarcerated for a Total of 10.5 Years for Her Faith

▪ Tonghua City, Jilin Province: Falun Gong Practitioners Harassed in “Zero-Out” Campaign

▪ Heilongjiang Physician Tortured During Decade-Long Imprisonment for Her Faith

▪ Liaoning Man Spends a Third of His Life Incarcerated for His Faith, Still Hunted by Police