Portretul de familie veşnic incomplet al unei tinere artiste (partea 1 din 6)

(Minghui.org) Această tânără chinezoaică este doamna Yu Minghui. Părul lung și negru îi încadrează trăsăturile delicate, cu o expresie care este numai a ei - cu pleoapele-i prelungi coborându-i uşor privirea liniştită și senină. În contrast cu comportamentul ei liniștit, Minghui are o poveste remarcabilă și o familie extraordinară.

Doamna Yu Minghui stă în fața picturii Lacrimile unei orfane la Expoziția Internațională de Artă Adevăr-Compasiune-Toleranță din iunie 2013, ținând o carte poștală în care cere salvarea tatălui ei.

Coșmarul unei adolescente

Povestea ei începe acum 22 de ani, într-un mic oraș din nord-est, numit Mudanjiang, din provincia Heilongjiang, numit astfel după râul Mudan („râul Bujor”) care îl traversează.

Minghui și părinții ei locuiau într-un apartament tipic din Blocul nr. 38, din cartierul Ferma feroviară Hailin Vest. Viața de familie fericită, așa cum o știa, a fost întreruptă când poliția locală a bătut la ușa lor într-o zi de vară, în iulie 1999. Viața ei de copil de 12 ani a fost dată peste cap și ideea ei de casă și familie au fost schimbate pentru totdeauna.

Ce era acasă pentru Minghui? Apartamentul nu era spațios, dar ea avea spațiul ei personal, separat printr-un draperie de pânză. Lumea ei mică avea o amenajare simplă - un birou, un scaun și o veioză - acolo își petrecea timpul citind și desenând.

Tatăl ei, domnul Yu Zonghai, este un artist inteligent, ingenios și talentat. El o tachina și o striga „copilă”. Părea că avea mereu un truc în mânecă pentru a o face să râdă pe fiica sa – spunându-i o poveste, arătându-i o tehnică de desen sau prefăcându-se că e un dirijor care flutură un bețișor în aer în timp ce mănâncă. Tot ce făcea Tata o amuza.

Când Minghui a început să citească, Tata a adus acasă stive mari de cărți de la biblioteca orașului unde lucra. Minghui citea foarte repede. Când se așeza să citească, stătea ore întregi fără să se miște. Când a intrat la gimnaziu, citise aproape toate cărțile pentru copii de la bibliotecă.

Minghui îşi aminteşte că mama ei, doamna Wang Meihong, avea ochi frumoși care străluceau când o privea. Iernile din nordul Chinei sunt aspre. În fiecare dimineață, mama o îmbrăca pe Minghui cu trei rânduri de haine călduroase dedesubt și trei rânduri deasupra. Degetele ei lungi și subțiri dansau, punându-i o pălărie, o eșarfă și mănuși lui Minghui. O pregătea cu grijă în fiecare dimineață și nu uita niciodată nimic.

Minghui se culca în fiecare noapte ascultând Serenada lui Mozart și se trezea în fiecare dimineață cu frumoasa muzică de exerciții Falun Dafa. Mama și Tata erau practicanți ai acestei credințe spirituale bazate pe principiile universale Adevăr-Compasiune-Toleranță.

Mama și Tata erau angajați remarcabili la locul de muncă, iar Minghui se descurca bine la școala primară. Avea note bune și era întotdeauna șefa clasei, o poziție fie desemnată de diriginta clasei, fie aleasă de ceilalți elevi. Șefa clasei coordonează activitățile și comunicarea dintre profesori și elevi.

În primul ei an de gimnaziu, Minghui a fost din nou aleasă șefa clasei, aproape toți elevii din clasă votând-o. De asemenea, ea a fost desemnată asistentă atât la cursurile de chineză, cât și la cele de engleză. Profesorii ei nu aveau decât lucruri bune de spus despre ea, iar colegii ei o plăceau cu toții. Ușor plinuță și mereu zâmbitoare, tânăra Minghui nu știa nimic despre tristețe.

Apoi, în acea vară, după clasa a VII-a, Partidul Comunist Chinez a început să persecute Falun Dafa (numită și Falun Gong) la nivel național. În următorii douăzeci de ani, sute de mii de practicanți din China au fost arestați, încarcerați, condamnați la muncă forțată sau închisoare, abuzați și torturați. Mulți și-au pierdut viața, iar alții au fost uciși pentru a furniza organe pentru industria de transplanturi susținută de stat. Sute de mii de familii au fost distruse, inclusiv cea a lui Minghui.

Poliția le-a bătut la ușă pe 20 iulie 1999, a dat buzna și l-a luat pe domnul Yu. Aproape toți coordonatorii locali voluntari Falun Dafa au fost arestați în acea zi. La scurt timp după ce a fost eliberat, Tata s-a dus la Beijing pentru a adresa o petiție guvernului central pentru dreptul său la libertate religioasă. A fost arestat din nou, dus înapoi la Mudanjiang și a fost condamnat la un an de muncă forțată.

A treia sa arestare a urmat după ce a scris cu spray „Falun Dafa este bună” pe un perete, în public, ceea ce a condus la o condamnare de 15 ani de închisoare. Pentru că le-a spus oamenilor că Dafa este bună, mama a fost condamnată și ea la 11 ani. La un moment dat, Minghui însăși a fost reținută într-un centru de spălare a creierului.

Când alți copii de vârsta ei mai erau cocoloșiți încă de părinți, Minghui își împărțea timpul liber între două închisori din două orașe diferite. O călătorie cu trenul, o călătorie cu autobuzul, kilometri de mers pe jos, apoi implorat o jumătate de oră ca să îi poată vedea pe Mama sau Tata printr-un panou gros de sticlă și să le audă vocile. Cu toate acestea, astfel de șanse rare de vizitare au fost adesea refuzate, deoarece Mama și Tata au refuzat să renunțe la credința lor în Falun Dafa. Plină de speranță când sosea, Minghui era adesea lăsată în hol, așteptând o zi întreagă, până când portarul începea să măture podeaua și să dea afară oamenii.

În puținele dăți când lui Minghui i s-a permis să-și viziteze tatăl în închisoare, el era mereu optimist. „Știi cum se taie unghiile, copilă?” „Folosești o unghieră”. „Nu am unghieră. Asta este o închisoare”. „Atunci cum îți tai unghiile?” „Ei bine, lasă-mă să-ți spun - îți folosești dinții și le rupi.” „Dar unghiile sunt dure.” „Lasă-mă să-ți spun copilă, dacă le tot mesteci, devin moi, apoi le poți rupe. Sau le poți șlefui de ciment. Ha ha.”

În camera de vizită a închisorii, el râdea și părea cu adevărat fericit, de parcă acest duo tată-fiică glumea în casa lor din Hailin Vest.

Venind în Marea Britanie

După liceu, Minghui a mers la facultate pentru a studia artă și design. Ea s-a remarcat într-un proces de selecție extrem de competitiv în rândul studenților la artă în 2010, și i s-a oferit posibilitatea de a-și continua studiile în Marea Britanie.

Bucuroasă, dar și cu inima îndoită, Minghui a părăsit China pentru a-și urmări visul. A studiat design vestimentar la Cambridge School of Art.

Când Minghui și-a vizitat părinții în închisoare, ei doar i-au zâmbit și au încurajat-o să fie puternică. Nu au spus fiicei lor niciun cuvânt despre ceea ce trăiau în închisoare. Păstrând cuvintele părinților și învățăturile Dafa în inimă, Minghui a devenit o tânără curajoasă și independentă.

Doar când a venit în Marea Britanie și a citit rapoarte de pe Minghui.org, a aflat în cele din urmă ce se întâmplase cu părinții ei în timpul condamnărilor lor de zece ani de închisoare. În multe nopți, copleșită de griji, Minghui ceda și plângea, numărând zilele până când părinții ei urmau să fie eliberați.

(Va urma)


Chinese version available

CATEGORY: Accounts of Persecution

RELATED ARTICLES

▪ Blinded in One Eye Due to Torture in Prison, Former Teacher Harassed Again for His Faith

▪ Three Shandong Residents Sentenced to Prison for Their Faith

▪ Young Man in Jilin Secretly Sentenced to Prison

▪ Heilongjiang Woman in the Hospital after Suffering a Stroke in Detention Center

▪ Shanghai Prison Refuses Medical Parole for Woman in Serious Condition

▪ Jilin Woman Imprisoned for Her Faith, Family Denied Visitation

Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.