Înapoi la Cuprins

c) Consideraţii specifice asupra Falun Gong

19) Percepută ca o ameninţare

Majoritatea covârşitoare a prizonierilor de conştiinţă din închisorile chineze sunt practicanţi Falun Gong. Aproximativ două treimi din victimele torturii în închisorile chineze sunt practicanţi Falun Gong. Limbajul extrem folosit de regimul chinez împotriva Falun Gong este incomparabil, de neegalat, comparativ cu criticile relativ blânde pe care China le are faţă de victimile pe care Vestul în mod natural le apără. Omorurile anuale arbitrare documentate precum şi dispariţiile practicanţilor Falun Gong depăşesc cu mult totalurile pentru orice alt grup de victime.

De ce atacă guvernul chinez atât de vicios şi suprimă atât de brutal pe acest singur grup, mult mai mult decât orice alt grup de victime? Refrenul standard al guvernului chinez despre Falun Gong este că acesta este un cult malefic.

Falun Gong nu are nici una din caracteristicile unui cult. Nu are membri, nu are birouri şi nu are ofiţeri.

David Ownby, Directorul Centrului de Studii Est - Asiatice la Universitatea din Montreal şi un specialist în istoria chineză modernă, a scris despre Falun Gong într-o lucrare pregătită în urmă cu şase ani pentru Institutul Canadian de Afaceri Internaţionale. El a afirmat că, spre deosebire de culte, Falun Gong nu are obligaţii financiare, practicanţii nu se izolează în comune şi nu se retrag din lume. El spune:

"Membri Falun Gong rămân în societate. Marea majoritate trăiesc în familii nucleare. Ei merg la serviciu; copiii lor merg la şcoală." [27]

Nu există nici o penalizare pentru a părăsi Falun Gong, din moment ce nu este nimic de lăsat. Practicanţii sunt liberi să practice Falun Gong atât de puţin sau mult cât consideră. Ei pot să înceapă şi să se oprească în orice moment. Ei pot să facă exerciţiile în grup sau singuri.

Li Hongzhi, autorul cărţilor care a inspirat practicanţii Falun Gong, nu este venerat de practicanţi. Şi nici nu primeşte fonduri de la practicanţi. El este o persoană privată care se întâlneşte rareori cu practicanţii. Sfaturile sale către practicanţi sunt informaţii disponibile public - prin conferinţe şi cărţi publicate.

Etichetarea Falun Gong că fiind un cult malefic de către guvernul chinez, este o componentă a persecuţiei Falun Gong, un pretext pentru represiune, precum şi o defăimare, incitare la ură, depersonalizare, marginalizare şi dezumanizare a Falun Gong. Dar această etichetare nu explică de ce a apărut represiunea. Eticheta de "cult malefic" este un instrument creat pentru persecuţie, dar nu şi cauza acestei persecuţii. Cauza se află în altă parte.

Pentru a pune în aplicare egalitatea, exerciţiile chinezeşti sau qigong-ul în toate variantele lor, au fost suprimate în 1949, după ce Partidul Comunist Chinez a confiscat puterea. Până în 1990, mediul de stat poliţienesc a devenit mai puţin asupritor pentru toate formele de qigong, inclusiv Falun Gong.

Falun Gong include elemente din Confucianism, Budism şi Taoism. În esenţă, predă metode de meditaţie prin exerciţii menite să îmbunătăţească sănătatea fizică şi spirituală şi să ofere o condiţie fizică bună. Mişcarea nu are nici o platformă politică; urmaşii săi caută să promoveze adevărul, toleranţa şi răbdarea dincolo de graniţele rasiale, naţionale şi culturale.Violenţa este exclusă.

Domnul Li şi-a înregistrat mişcarea la Asociaţia de Cercetare a Qigong-ului a Guvernului. În momentul în care mişcarea cădea în dizgraţia oficialilor, dar înainte să fie interzisă, la începutul anului 1998, domnul Li s-a mutat în Statele Unite. Totuşi, Falun Gong a continuat să prospere. Guvernul lui Jiang a estimat în 1999 că sunt în jur de 70 de milioane de aderenţi. În acel an, Partidul Comunist din China avea aproximativ 60 de milioane de membri.

Înainte ca Falun Gong să fie interzis în iulie 1999, aderenţii săi se adunau în mod regulat în întreaga China pentru a face exerciţii. Doar în Beijing erau mai mult de 2000 de locuri de practică.

În aprilie 1999, Partidul Comunist, a publicat un articol în revista Tehnologie şi Ştiinţă pentru Tineret, care desemna Falun Gong ca fiind o superstiţie şi un risc pentru sănătate, deoarece practicanţii ar putea refuza tratamentele medicale convenţionale pentru boli grave. Un număr mare de practicaţi Falun Gong au demonstrat împotriva conţinutului acestui articol în faţa biroului editorului din Tianjin. Au urmat arestări şi bătăi de către poliţie.

Pentru a adresa petiţii Biroului pentru Petiţii al Guvernului de la Beijing despre aceste arestări, pe 25 aprilie 1999, între 10 şi 15 mii de practicanţi Falun Gong s-au strâns începând din zorii zilei până seara târziu, în afara sediului Partidului Comunist la Zhongnanhai, lângă Oraşul Interzis din Beijing. Adunarea a fost liniştită, fără pancarte [28]. Jiang era alarmat de prezenţa acestor petiţionari. Supremaţia ideologică a Partidului Comunist a fost, în opinia sa, în pericol.