Cultivarea în educaţia şi cultura chineză antică

Armonia dintre Cer și Pământ a fost încă din timpurile străvechi chintesența culturii tradiționale chinezești. Un principiu comun de ordine reglează atât mersul Universului cât şi pe cel al societății umane. Natura și societatea alcătuiesc o societate intimă. Omul trebuie să-și conformeze comportamentul potrivit ritmului ordinii cosmice.

Pentru chinezi, natura întreagă este pătrunsă de o esență divină. În ea se integrează și din ea se desprinde și natura umană, cerească și ea, în ultimă instanță. Ce ar trebui să facă omul ca să atingă această armonie, unitate cu natura și Universul?

La această întrebare fundamentală au încercat să răspundă gânditori și filozofi chinezi iluștri, cum sunt Lao Zi, Confucius, Mencius și alții. În învățăturile lor de bază, ei abordează calea spre armonie ca fiind procesul de cultivare a sinelui, cu alte cuvinte urmarea Tao (a Căii).

Lao Zi (sec. V-III î.e.n.) este fondatorul taoismului și autorul cărții Tao Te Ching – „Cartea Căii și a Virtuții” sau mai poate fi tradusă „Cartea Drumului către Adevăr”. Cartea conține 5000 de caractere chinezești, împărțite în 81 de capitole, în care sunt tratate concepte ale gândirii chineze antice precum „Calea”, „Non-Acțiunea”, „Întoarcerea”, „Non-existența”.

Tao (Calea) reprezintă un mod de viață, nu un dumnezeu și nici o religie. Literal, înseamnă „cale” sau „cărare” - o potecă în care pășim prin viață si care se conformează topografiei și ritmurilor proprii naturi. Invizibil și totuși omniprezent, Tao consideră că omul este o ființă minusculă și vulnerabilă, în marea schemă a lucrurilor, și sugerează ca speranța cea mai mare de supraviețuire o putem avea doar dacă trăim în armonie cu marile forțe ale naturii ce ne-au format atât pe noi, cât și mediul în care trăim. Dacă trăiți împotriva principiilor taoiste, este ca și cum ați înota împotriva unui curent puternic - mai devreme sau mai târziu, energia dumneavoastră se va epuiza, vă veți opri și veți fi duşi de curenții cosmici Tao. Prin urmare, toți înțelepții chinezi antici considerau educarea virtuții și cultivarea Tao scopul prioritar în viață.

Alt gânditor antic chinez şi filozof profund venerat de către contemporanii săi pentru inteligenţă şi înţelepciune a fost Confucius (551-479 î.Hr.). El este considerat fondatorul confucianismului şi este onorat ca fiind „profesorul conducător a 10.000 de ani” şi „învăţătorul tuturor învăţătorilor” din China. Cel mai cunoscut și influent text confucianist din istoria Chinei şi a Asiei de Est este „Analectele”, o carte cu 20 de capitole în care sunt înregistrate acţiunile lui Confucius, zicalele şi conversaţiile cu studenţii săi.

Aşa cum se menționează în „Analectele lui Confucius”, pilonul de bază al sistemului de învățământ trebuie să fie educarea culturii și cultivarea virtuții. În China antică, copiii mergeau la școala primară de la vârsta de opt ani. Ei învățau bazele riturilor și însușeau treburile casnice deopotrivă cu muzica, tragerea cu arcul, caligrafia și matematica. În liceu, după vârsta de 15 ani, erau studiate metode de „purificare a inimii”, de auto-îmbunătățire, de stabilire a ordinii în familie și în stat, cu scopul de a forma o personalitate dezvoltată multilateral, care posedă calități nobile de caracter.

„Marea învățătură” de Confucius ne sugerează că fiecare om trebuie să-și cultive virtutea. Chiar mai mult, se punea accent pe cultivarea propriei virtuți până a ajunge să îi influențezi pe alții. În tratatul „Marea învățătură” se spune : „Când te cultivi, comunitatea se află în bună înțelegere. Când comunitatea se află în bună înțelegere, țara se gestionează ușor. Când țara este guvernată bine, se instaurează pacea. De la rege la oameni simpli, toți fără excepție, trebuie să adopte cultivarea.”

Scopul învățării este de a „demonstra bunăvoință și a atinge un nivelul înalt de compasiune”, se constată din primul enunț al „Marii Învățături”. Odată apărută, aceasta poate fi utilizată pentru a conduce oamenii. Pentru a-i conduce, trebuie să fii aproape de ei și să-i iubești. Împăratul ar trebui să fie milostiv; oficialul trebuie să manifeste respect față de împărat; fiul trebuie să respecte părinții; părinții ar trebui să fie iubitori și grijulii față de copii, și prietenii ar trebui să fie sinceri între ei. Fiecare tindea să ajungă la un nivel înalt de compasiune.

Deci, viziunea asupra vieții a lui Confucius cu privire la pământ, corp, familie și comunitate nu se referă la acceptarea pasivă a constrângerilor fizice, biologice, sociale și politice a condiției umane. Din contră, este o responsabilitate etică, având la bază o viziune transcendentală. Noi nu devenim „spirituali” separându-ne de pământ, corp, familie și comunitate, ci acceptându-le și, cu mintea rece, neafectată de emoții, descurcăm lucrurile complicate și anihilăm durerile obscure. De aceea, după multe secole, Confucianismul nu şi-a pierdut din actualitate.

Și totuși, ce este cultivarea sinelui? Auto-îmbunătățirea se bazează pe educația de virtuți și calități morale. Anticii studiau vechile legi de organizare ale materiei pentru a dobândi cunoștințe și a înțelege Tao (Calea). Ei au învățat că cele mai profunde legi ale materiei din univers, sunt principii care trebuie să le guverneze comportamentul. Ei își reglau gândirea, îşi purificau inima și se cultivau sincer. Un om cu o mare virtute, comportament pios și cunoștințe, dispunea, desigur, de capacitatea de a instaura ordinea în familie și în stat. Își atingeau scopurile prin mijloace pașnice.

Falun Gong sau Falun Dafa – bazată pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranță - este una din multiplele metode antice de auto-îmbunătățire interioară şi de cultivare. În 1992, practica a fost prezentată pentru prima dată publicului larg în China. Astăzi, este practicată și apreciată în peste 110 țări din lume. Falun Gong pune mare accent pe moralitate, este eminamente non-violentă și orientată către compasiune și altruism. Practicarea perseverentă și sistematică a exercițiilor line de qi-gong, urmarea celor trei principii în comportamentul zilnic, permit adepților Falun Dafa să se elibereze de egoism, să-și aprofundeze înțelegerile despre lume și univers, să obțină liniște și armonie interioară. Ei devin cu adevărat sănătoși. Prin urmare, practica consistentă permite, cum se spune în Orient, atingerea Tao sau iluminarea.

Mai multe informații puteţi găsi pe:
http://ro.falundafa.org/