Povestiri de cultivare antice: Cultivarea binecuvântărilor versus cultivarea înţelepciunii

Cu mult timp în urmă, mulţi cultivatori s-au adunat pe un munte îndepărtat, departe de oraşe, pentru a cultiva. Ei veneau din diferite şcoli de cultivare şi aveau propriile metode de cultivare. Printre ei erau două persoane care aveau acelaşi maestru, dar datorită diferenţei de înţelegere fiecare avea o cale diferită de cultivare. Îşi păstrau cultivarea proprie pentru sine şi nu interferau cu celălalt. Discipolul mai bătrân se concentra pe cultivarea binecuvântărilor şi nu acorda atenţie înţelepciunii, iar discipolul mai tânăr punea accent doar pe cultivarea înţelepciunii neacordând atenţie binecuvântărilor. Deoarece discipolul mai bătrân urmărea doar binecuvântările şi nu înţelepciunea, a rămas confuz şi nu a putut să distingă binele de rău pe întregul parcurs al vieţii sale. Ca rezultat, nu a atins nici măcar un statut de început al Xu Tuo Heng Guo şi a rămas ignorant la principiu adevărului.

Pe de altă parte, discipolul mai tânăr recunoştea doar importanţa înţelepciunii şi considera că înţelepciunea este precum ochii unei persoane; dacă i-ar fi pierdut, ar fi fost orb şi în mod sigur ar fi fost în pericol. De aceea, a cultivat înţelepciunea cu entuziasm, neglijând însă acumularea de virtuţi. Mai târziu, a cultivat cu perseverenţa şi a ajuns la statutul de Arhat.

În acel moment, discipolul mai bătrân murise deja datorită vârstei înaintate. Discipolul cel tânăr s-a dus la oraş. Vroia să răspândească legea pe care o cunoscuse la mai mulţi oameni din oraş. Dar deoarece nu acumulase deloc binecuvântări de-a lungul vieţii, nici măcar o persoană nu era dispusă să-i doneze de mâncare. Deşi le spunea oamenilor că s-a iluminat la nivelul de Arhat, totuşi nu era nimeni care să fie preocupat să-i acorde atenţie. Deoarece nu acordase atenţie cultivării binecuvântărilor, cum ar fi putut să primească daruri şi respect de la ceilalţi?

În cele din urmă, s-a dus la palatul regal. În faţa intrării magnifice, a văzut deodată un elefant alb acoperit cu multe perle frumoase, pietre de jad şi bijuterii pline de culoare. Mergea fără griji în jurul palatului şi arăta satisfăcut. După de a intrat în starea de linişte şi observând, discipolul cel tânăr a descoperit că elefantul cel alb fusese discipolul cel bătrân care cultivase doar binecuvântări.

Discipolul cel tânăr a fost mişcat şi a oftat, "Prietenul meu discipol a cultivat doar pentru binecuvântări. A sfârşit prin a deveni un elefant alb acoperit de bijuterii. Pe de altă parte, eu am cultivat doar înţelepciunea şi nu binecuvântările, şi am găsit că este dificil să supravieţuiesc. Aceasta arată că un cultivator ar trebui să cultive atât înţelepciunea cât şi binecuvântările."