Interviu cu fosta soţie a unui chirurg chinez care recolta cornee de la practicanţii Falun Gong

Pe data de 20 Mai 2006, domnul David Kilgour a avut un interviu în Statele Unite cu fosta soţie a unui chirurg chinez, care recolta cornee de la practicanţii Falun Gong. Următoarea transcriere a fost abreviată şi editată, în scopul protejării acelora, care în urma publicării acestui interviu s-ar afla în pericol.

Abrevieri folosite:
W – Este fosta soţie a unui chirurg chinez care a recoltat cornee de la practicanţii Falun Gong.
A – Este o altă persoană prezentă de asemenea la interviu, care a pus două întrebări.

Kilgour: … Cea mai apropiată persoană, care a văzut aceste întâmplări este “W”. … În ce perioadă a anului 2001 a început să se observe creşterea aprovizionării cu alimente a Spitalului Sujiatun?

W: Vara, cam în luna Iulie.

Kilgour: Iulie 2001. Lucraţi pe atunci la serviciul contabilitate?

W: Serviciul Statistică şi Logistică.

Kilgour: Serviciul Statistică şi Logistică. Ce s-a întâmplat? Este vorba mai întâi de o creştere a aprovizionărilor cu alimente, iar mai apoi de o creştere a volumului achiziţiilor de echipament chirurgical?

W: În Iulie 2001 erau multe persoane care lucrau la Serviciul Statistică şi Logistică. După ce făceau cumpărături, unele persoane de la Aprovizionare îmi aduceau chitanţele pentru semnare. Din aceste chitanţe am observat o creştere frapantă a volumului aprovizionărilor cu alimente. Se mai putea observa de asemenea, că persoanele însărcinate cu logistica livrau alimente către locurile unde erau închişi practicanţii Falun Gong. De asemenea o altă categorie de personal, anume cel medical, venea la noi la departament, pentru a raporta achiziţionarea echipamentelor medicale. Din chitanţe rezultă de asemenea o creştere abruptă a livrărilor de echipamente medicale.

Kilgour: Pentru ca tot a venit vorba de amenajările menite reţinerii practicanţilor Falun Gong, sunt acestea amplasate la subsol?

W: În spatele curţii spitalului există construcţii cu un singur etaj, construite anume pentru muncitorii din construcţii. După câteva luni, consumul de alimente, precum şi alte livrări au scăzut în mod treptat. La acea vreme oamenii credeau, că deţinuţii probabil fuseseră trimişi într-o amenajare de la subsol.

Kilgour: În ce perioadă a scăzut volumul livrărilor? În Septembrie? Octombrie?

W: După cca. 4 sau 5 luni.

Kilgour: Spre sfârşitul anului 2001?

W: Da.

Kilgour: În baza aprovizionărilor cu alimente (sau mai bine zis a chitanţelor pe care le-aţi văzut), la cât estimaţi creşterea ? La cât estimaţi numărul persoanelor care se aflau acolo?

W: Persoanele însărcinate cu procurarea alimentelor şi trimiterea acestora către practicanţii Falun Gong reţinuţi mi-au spus că acolo erau cca. 5 000 - 6 000 de practicanţi. La acea vreme o mulţime de birouri de securitate publică şi spitale din multe zone aveau deţinuţi care erau practicanţi Falun Gong. O mulţime de persoane care lucrau la spital, printre care şi eu, nu eram practicanţi Falun Gong. Aşa că nu s-a acordat mare atenţie acestui lucru. Dacă nu s-ar fi întâmplat cele ce s-au întâmplat în 2003, când a trebuit să constat că fostul meu soţ era implicat în mod direct, probabil că nu aşi fi fost deloc interesată de acest subiect. O mulţime de persoane care lucrează în departamentul nostru, sunt membri ai familiilor oficialităţilor din sistemul guvernamental de sănătate. În inimile noastre noi ştiam anumite lucruri, dar nici unul dintre noi nu ar fi îndrăznit să le discute.

Kilgour: Atunci când au redus volumul aprovizionărilor, unde credeaţi că s-au dus practicanţii?

W: Credeam că au fost eliberaţi.

Kilgour: La sfârşitul lui 2001 credeaţi că au fost eliberaţi?

W: Da.

Kilgour: Fuseseră eliberaţi toţi cei cinci mii ?

W: Nu, în spital încă mai erau practicanţi Falun Gong reţinuţi, dar numărul acestora scădea în mod treptat. Mai târziu, în 2003 am aflat că practicanţii Falun Gong fuseseră transferaţi în complexul subteran şi în alte spitale, deoarece spitalul nostru nu putea găzdui atâtea persoane.

Kilgour: Deci aceştia părăsiseră casele sau cabinele din spatele curţii, pentru a merge la subsol?

W: Da, am aflat acest lucru mai târziu, în 2002.

Kilgour: Deci dumneavoastră nu vă număraţi printre persoanele care trimiteau hrană practicanţilor, atunci când se aflau întemniţaţi în casele sau în cabinele din spatele curţii?

W: Nu, nu eram printre aceste persoane.

Kilgour: După ce părăseau jurisdicţia dumneavoastră, aveţi idee cine le asigura în continuare mesele?

W: Nu ştiu.

Kilgour: Am auzit că în 2001 şi 2002 o mulţime dintre ei au fost omorâţi pentru organele lor. Este adevărat ceea ce am înţeles?

W: În perioada 2001–2002 nu ştiam nimic despre recoltarea de organe. Aveam cunoştinţă numai despre detenţia acestor oameni.

Kilgour: Deci dumneavoastră nu aţi descoperit lucrul acesta până în 2003, când v-a fost povestit de soţul dumneavoastră.

W: Corect.

Kilgour: V-a spus că începuse deja să facă aceste operaţii încă din 2001–2002?

W: Da, a început din 2002.

Kilgour: Deci fostul dumneavoastră soţ a început din 2002?

W: Da.

Kilgour: Aveţi cu aproximaţie cunoştinţă de existenţa operaţiilor de extragere de organe încă din 2001?

W: Operaţiile au început în 2001. Unele au fost făcute în spitalul nostru, iar altele în alte spitale din regiune. Am aflat despre ele în 2003. La început făcea şi el operaţii, dar nu ştia că este vorba despre practicanţi Falun Gong. Era neurochirurg şi extrăgea cornee. Începând cu 2002 a aflat că cei pe care-i opera erau practicanţi Falun Gong. Deoarece spitalul nostru nu era spital de transplant de organe – acesta fiind însărcinat doar cu extragerea lor – el nu avea cum să ştie de modul cum erau transplantate aceste organe.

Kilgour: De când a început fostul dumneavoastră soţ să extragă organe de la practicanţi Falun Gong?

W: A început să opereze la sfârşitul lui 2001, dar nu ştia că aceste corpuri vii erau ale practicanţilor Falun Gong. A aflat acest lucru în 2002.

Kilgour: Ce fel de organe extrăgea?

W: Cornee.

Kilgour: Numai cornee?

W: Da.

Kilgour: Oamenii aceştia erau vii sau morţi?

W: De obicei aceşti practicanţi Falun Gong erau injectaţi cu o substanţă care le provoca un atac de cord. În timpul acestui proces, aceşti oameni erau împinşi în sălile de operaţie, pentru a li se extrage organele. La suprafaţă inima înceta să bată, dar creierul încă mai funcţiona datorită acestei substanţe.

Kilgour: Cum se numeşte injecţia?

W: Nu-i ştiu numele, dar aceasta provoacă un atac de cord. Nu am fost soră sau medic. Nu ştiu numele injecţiilor.

Kilgour: Deci aceste injecţii provoacă atac de cord în majoritatea cazurilor, în toate cazurile, sau numai în anumite cazuri?

W: Pentru cele mai multe persoane.

Kilgour: Deci el le lua corneea; ce li se întâmpla în continuare acestor oameni?

W: Erau împinşi în continuare în alte săli de operaţie, pentru a li se extrage inima, ficatul, rinichii, etc. Pe când colabora cu alţi medici în timpul unei operaţii, a aflat că aceşti oameni erau practicanţi Falun Gong, că organele le erau extrase în timp ce erau vii şi că nu era vorba doar de recoltarea corneei – ci le erau extrase multe alte organe.

Kilgour: Operaţiile erau efectuate în camere diferite?

W: Mai târziu, când medicii colaborau, aceştia începuseră să facă operaţiile împreună. La început, temându-se de scurgerea de informaţii, organe diferite erau extrase în săli de operaţie diferite de către medici diferiţi. Mai târziu, când au început să câştige bani, nu le-a mai fost frică de nimic. Astfel au început să extragă organele împreună. Cât despre practicanţii operaţi în alte spitale, fostul meu soţ nu avea idee ce li se întâmpla după aceea. În ceea ce-i priveşte pe practicanţii din spitalul nostru, după ce li se extrăgeau rinichii, ficatul, etc., şi după ce le era luată şi pielea, din ei nu mai rămâneau decât oasele, carnea, etc. Corpurile erau aruncate în sala cu cazane a spitalului. La început nu puteam crede sută la sută, că asemenea lucruri s-au întâmplat cu adevărat. În minţile anumitor medici, care avuseseră accidente în timpul operaţiilor, se puteau forma unele iluzii. Aşa că am făcut verificări împreună cu alţi medici şi cu oficiali din sistemul guvernamental de sănătate.

Kilgour: Asta în 2003 sau 2002?

W: În 2003.

Kilgour: Soţul dumneavoastră extrăgea numai cornee?

W: Da.

Kilgour: Câte operaţii de extragere de cornee a efectuat fostul dumneavoastră soţ?

W: Spunea că era vorba de cca. 2000.

Kilgour: Cornee de la 2 000 de oameni, sau 2 000 de cornee?

W: Cornee de la cca. 2 000 de oameni.

Kilgour: Este vorba de perioada cuprinsă între anii 2001 - 2003?

W: De la sfârşitul lui 2001 până în Octombrie 2003.

Kilgour: Asta era atunci când a plecat?

W: Era vremea când eu aflasem aceste lucruri şi când el s-a oprit.

Kilgour: Unde mergeau acele cornee?

W: Acestea erau de obicei colecţionate de alte spitale. Exista un sistem de administrare a unor astfel de afaceri legate de extragerea de organe şi vinderea lor către alte spitale sau către alte zone.

Kilgour: Aproape sau departe?

W: Nu ştiu.

Kilgour: Merg toate inimile, toţi ficaţii, rinichii şi toate corneele la alte spitale?

W: Da.

Kilgour: Ştiţi la ce preţuri le vindeau?

W: Nu ştiu preţurile de la ora actuală. Oricum, în 2002 un vecin a avut un transplant de ficat. A costat 200 000 de yuani. Spitalul percepea taxe puţin mai mici chinezilor decât străinilor.

Kilgour: Asta în ce an? 2001 sau 2002?

W: 2002.

Kilgour: Ce i s-a spus soţului dumneavoastră? Cum se justificau? Acei oameni erau perfect sănătoşi....

W: La început nu i s-a spus nimic. A fost rugat să dea o mână de ajutor în alte spitale. Oricum, de fiecare dată când acorda astfel de servicii sau asigura acest tip de ajutor, câştiga o mulţime de bani şi prime în numerar – care erau echivalentul câtorva zeci de salarii ale sale normale.

Kilgour: Care a fost suma totală pe care a obţinut-o din extragerea celor 2 000 de cornee?

W: Sute de mii de dolari SUA.

Kilgour: Era plătit în dolari?

W: Era plătit în yuani chinezeşti. Echivalentul a sute de mii de dolari SUA.

Kilgour: Câţi medici lucrau la aceste extrageri de organe în spital şi în ce zonă? Despre câţi medici discutăm? Despre o sută sau despre câteva zeci sau doar despre zece?

W: Nu ştiu câte persoane făceau asta în mod expres. Dar ştiu despre 4 – 5 medici care erau cunoştinţe de-ale noastre la spitalul nostru, care făceau lucrul acesta. Şi în alte spitale medici care practicau medicina generală făceau de asemenea acest lucru.

Kilgour: Există vreo înregistrare la departamentul de statistică referitoare la numărul de persoane operate de atunci?

W: Nu exista nici o procedură adecvată sau vreun document pentru acest tip de operaţii. Aşa că în mod normal nu există nici o cale de a număra, câte astfel de operaţii au avut loc.

Kilgour: După ce practicanţii au fost transferaţi la subsol la sfârşitul lui 2001, aveaţi idee de unde proveneau alimentele pentru aceştia?

W: Mâncarea venea tot de la departamentul nostru; doar cantitatea a început să scadă în mod treptat. La sfârşitul lui 2001 am crezut că au fost eliberaţi. Dar în 2003 am aflat că nu fuseseră eliberaţi, ci transferaţi la subsol sau în alte spitale.

Kilgour: Amenajările de la subsol erau administrate de armată sau de spital? Spuneaţi că hrana era totuşi de la spital.

W: Noi nu răspundeam de procurarea de alimente pentru persoanele aflate în detenţie la subsol. De aceea erau diferenţe atât de mari în procurarea alimentelor, atunci când oamenii erau transferaţi în complexul subteran. Dar mâncarea pentru unii deţinuţi era asigurată de spital, iar pentru alţii nu. Reducerea volumului alimentelor nu era proporţională cu reducerea numărului deţinuţilor.

Kilgour: Ce v-a spus soţul dumneavoastră despre amenajările subterane? Au fost ucişi 5 000 de oameni sau mai mult de 5 000?

W: El nu ştia câţi oameni erau deţinuţi la subsol. Auzise doar de la alţii, că existau oameni aflaţi în detenţie la subsol. Dacă zilnic erau efectuate 3 operaţii, atunci după câţiva ani de operaţii din cei 5 000 – 6 000 de oameni, nu cred să mai fi rămas mulţi. Întreaga schemă, precum şi traficul cu organe erau organizate de către sistemul guvernamental de sănătate. Responsabilitatea medicilor consta în a executa pur şi simplu ceea ce li se spunea să facă.

Kilgour: El personal a ajuns la amenajările subterane?

W: Nu.

Kilgour: Se opera în mod rudimentar în amenajările subterane?

W: Nu a fost niciodată acolo.

Kilgour: Erau toţi aceşti oameni morţi, atunci când erau supuşi operaţiilor? Sau inimile lor încetau să mai bată? Ştiau că urmau să fie ucişi după aceea? Ei încă nu erau morţi.

W: La început nu ştia că aceste persoane erau practicanţi Falun Gong. Odată cu trecerea timpului a aflat că aceştia erau practicanţi Falun Gong. După ce efectuau mai multe astfel de extracţii de organe, şi după ce deveneau lipsiţi de orice ruşine, aceşti medici începeau să facă extracţiile împreună. Acest medic extrăgea corneea, un altul rinichii, iar un al treilea ficatul. În acele momente, acest pacient sau practicant Falun Gong ştia care este următorul pas ce urma să fie făcut cu corpul său. (Translatorul a adăugat traducerea celor două propoziţii lipsă: Da, inima înceta să bată, dar totuşi, ei încă mai erau în viaţă). Dacă pielea victimei nu era jupuită, fiindu-i extrase doar organele interne, atunci deschizăturile corpului urmau a fi cusute, iar un agent semna dosarul. Trupurile erau trimise la crematoriul din zona Sujiatun.

Kilgour: Erau trimişi în sala cu cazane, doar cei care erau jupuiţi de piele?

W: Da.

Kilgour: Care era în mod obişnuit “presupusa” cauză a morţii?

W: În mod obişnuit nu erau motive deosebite, atunci când trupurile erau trimise la crematoriu. De obicei motivele ceva de genul: “inima a încetat să bată”, “atac de cord”. Când aceşti oameni erau strânşi laolaltă şi deţinuţi, nimeni nu le ştia numele, sau de unde erau. În acest fel, atunci când erau trimişi la crematoriu, nimeni nu le putea revendica trupurile.

Kilgour: Cine administra substanţa care provoca atacul de cord?

W: Sora.

Kilgour: Este vorba de sora care lucrează pentru spital?

W: Sunt surori aduse de către acei medici. Medicii, inclusiv fostul meu soţ au venit în acest spital în 1999 sau 2000. Şi-a adus sora sa. Prima oară când începuseră recoltările de organe, medicilor le erau atribuite surorile. În măsura în care era ceva legat de extragerea de organe, oriunde se deplasau medicii, surorile lor îi însoţeau. Aceste surori nu erau ca şi secretarele personale. În 2003 din cauza epidemiei SARS, autorităţile guvernamentale din domeniul sănătăţii au trimis mulţi medici implicaţi în operaţii de extrageri de organe într-o zonă izolată de guvern. Aceşti medici credeau că sunt trimişi acolo pentru a supravieţui sau a muri. Vreau să spun, că guvernul voia deja să-i elimine în secret pe cei din primul grup implicat în recoltările de organe. Aşa că i-au trimis într-o zonă afectată de SARS din Beijing. Din acel moment, soţul meu a început să realizeze că era periculos să facă acel lucru şi că putea fi omorât oricând, eliminându-se astfel de un complice. Mai târziu, când a vrut să renunţe, cineva a încercat să îl omoare.

Kilgour: La spital?

W: În afara spitalului.

Kilgour: Ne puteţi da mai multe detalii?

W: La sfârşitul lui 2003, după ce am aflat despre această chestiune, el s-a întors de la Beijing. Nu mai putea trăi o viaţă normală. După ce am aflat de acest lucru, el mi-a ascultat sfatul şi s-a decis să înceteze această activitate. Şi-a înaintat cererea de demisie. Era cam în jurul Anului Nou 2004. În Februarie 2004, după ce i s-a aprobat demisia, în ultima lună în care a lucrat la spital, el a încercat să încheie toate treburile mărunte neterminate încă, legate de munca sa. În timpul acestei perioade, am primit ameninţări telefonice. Cineva i-a spus soţului meu: "Ai grijă de viaţa ta!” Într-o zi, când am ieşit de la lucru după amiaza, doi oameni care veneau spre noi, au încercat să-l asasineze. Dacă aţi fi femeie, v-aşi arăta cicatricea; deoarece l-am împins în laterală şi am fost înjunghiată. Bărbaţii nu au al şaselea simţ dezvoltat, aşa că el şi-a continuat drumul. Când am realizat că cei doi oameni urmau să scoată cuţitele pentru a-l înjunghia, l-am împins în laterală şi am preluat lovitura de cuţit în locul lui. Au apărut mulţi oameni şi am fost trimisă la spital. Cei doi oameni au fugit.

Kilgour: În ce parte este localizată cicatricea?

W: În partea dreaptă.

Kilgour: Ştiţi cine erau cei doi oameni?

W: La început nu am ştiut. Dar am aflat mai târziu.

Kilgour: Cine erau?

W: Am aflat că erau huligani angajaţi de către autorităţile guvernamentale de sănătate.

Kilgour: Cum aţi obţinut informaţiile despre cei doi?

W: Deoarece familia mea lucra în sistemul guvernamental de sănătate. Mama mea era medic. După ce s-au petrecut aceste lucruri, prietenii noştri ne-au sugerat să recurgem la divorţ, care ne-ar fi separat pe mine şi pe copii de soţul meu. La urma urmei, nici eu şi nici copii noştri nu participaserăm la nici unul din lucrurile acelea. Aşa că am divorţat la sfârşitul lui 2003, cu puţin înainte de Anul Nou 2004.

Kilgour: Câţi credeţi că mai erau încă în viaţă?

W: Când am părăsit China în 2004, iniţial am estimat că acolo se aflau cca. 2 000 de oameni. Dar acum nu mai pot da vreo cifră, deoarece China încă mai arestează practicanţi Falun Gong şi în plus erau persoane care intrau şi care ieşeau. Aşa ca acum nu mai pot da nici o cifră.

Kilgour: Cum aţi ajuns la această cifră de 2 000 în 2004?

W: Conform activităţii fostului meu soţ şi a celorlalţi medici. Şi ţinând cont şi de cei trimişi în alte spitale. Medicii buni au legături bune în interiorul sistemului de sănătate. Mulţi dintre ei au fost colegi în şcolile de medicină. Acest număr a fost estimat de către cei câţiva medici implicaţi. Când eram împreună în particular, ei discutau între ei, despre câţi oameni era vorba în total. În aceea vreme, acei medici nu mai voiau să mai continue. Doreau să meargă în alte ţări, sau să se transfere în alte domenii. În felul acesta, aceşti medici implicaţi au calculat şi dedus numărul total al morţilor.

Kilgour: Care estimarea lor referitoare la numărul celor ucişi?

W: Estimarea lor se cifrează la 3 000 – 4 000 de persoane.

Kilgour: Aceasta este estimarea tuturor medicilor?

W: Nu. Este doar estimarea a trei medici, cu care noi aveam relaţii familiale.

Kilgour: Mai doriţi să ne mai spuneţi şi altceva?

W: Atât chinezii cât şi străinii gândesc că este imposibil ca la Sujiatun să fie deţinuţi atât de mulţi practicanţi Falun Gong. Îşi concentrează atenţia doar asupra acestui spital din Sujiatun. Asta deoarece cei mai mulţi nu ştiu, că există amenajări subterane. Chiar dacă lucrurile la Sujiatun s-au încheiat, doresc să vă spun, că în alte spitale aceste activităţi continuă. Deoarece am lucrat la Sujiatun, am cunoştinţă despre Sujiatun. Cât despre alte spitale şi centre de detenţie .......... inspectarea şi monitorizarea acestor amenajări va ajuta la reducerea numărului de victime. În ceea ce-i priveşte pe chinezi, o persoană care apare în public are totuşi membri ai familiei care sunt încă în China. Aceştia, încă nu îndrăznesc să iasă în public, pentru a spune adevărul. Le este frică de faptul, că în acest mod îşi vor pune membrii familiei în pericol. Dar asta nu înseamnă, că ei nu ar şti aceste lucruri.

A: Mama dumneavoastră ştie ceea ce faceţi?

W: Da.

A: Mai lucrează dânsa în sistemul guvernamental de sănătate?

W: Nu. S-a pensionat cu mult timp în urmă. Are aproape 70 de ani.

Anexa 14: Transcrierea investigaţiilor telefonice (extras din raportul domnului Kilgour)

(1) Centrul de detenţie al oraşului Mijiang, Provincia Heilongjiang (8 Iunie 2006):

M: Aveţi furnizori de organe care sunt practicanţi Falun Gong ? .....
D-l Li: Am avut de obicei, da.
M: ..... dar acum?
D-l Li: ... Da ...
M: Putem veni pentru a face selecţia, sau ni le asiguraţi în mod direct?
D-l Li: Vi le asigurăm.
M: Ce ne puteţi spune de preţ?
D-l Li: Îl discutăm după ce veniţi ......
M: Câţi donatori (practicanţi Falun Gong) aveţi cu vârsta până în 40 de ani ?
D-l Li: Destul de puţini ......
M: Sunt aceştia bărbaţi sau femei?
D-l Li: Bărbaţi .........
M: Acum, în ceea ce priveşte prizonierii Falun Gong bărbaţi, câţi aveţi?
D-l Li: Şapte, opt, avem [cel puţin] cinci, şase acum.
M: Sunt din regiunile rurale sau din oraş?
D-l Li: Din regiunile rurale.

(2) Clinica de transplant organe a Spitalului Zhongshan din Shanghai (16 Martie 2006):

M: Bună ziua. Sunteţi medic?
Medicul: Da, sunt medic ..........
M: ...... deci cât trebuie să aştept [pentru o operaţie de transplant de organe]?
Medicul: După sosire, cam o săptămână ........
M: Există organe provenite de la practicanţii Falun Gong? Am auzit că acestea sunt foarte bune.
Medicul: Toate (organele asigurate de noi) sunt de acest tip.

(3) Spitalul de transplant ficat al oraşului Qianfoshan, provincia Shandong (16 Martie 2006):

Centralistul: Aşteptaţi o secundă. Vă voi face legătura cu un medic.
Medicul: Bună ziua. Ce putem face pentru dumneavoastră?
M: … De cât timp faceţi astfel de operaţii? ......
Medicul: ........ De peste patru ani .........
M: Referitor la livrări de ficat ......... de la practicanţi Falun Gong, doresc să întreb dacă aveţi acest tip?
Medicul: Cel mai bine este să veniţi aici.
M: Asta înseamnă că aveţi aşa ceva?
Medicul: ....... în Aprilie vor fi mai multe livrări de acest fel .... acum, treptat avem din ce în ce mai multe.”
M: De ce vor fi mai multe în luna Aprilie?
Medicul: Asta nu pot să v-o explic ........

(4) Spitalul Minzu al oraşului Nanning din Regiunea Autonomă Guangxi (22 Mai 2006):

M: Îmi puteţi găsi organe de la practicanţii Falun Gong?
Medicul Lu: Ce pot să vă spun, este că nu putem obţine nicidecum aşa ceva. Este destul de greu să găseşti aşa ceva acum în Guangxi. Dacă nu puteţi aştepta, vă sugerez să mergeţi la Guangzhou, pentru că cei de acolo pot obţine foarte uşor organele. Ei le pot căuta în toată ţara. Aşa cum efectuează transplantul de ficat, pot obţine la fel de bine rinichi pentru dumneavoastră, aşa că le este foarte uşor să facă asta. Multe locuri unde livrările sunt puţine, merg la ei pentru ajutor .......
M: De ce le este uşor să le obţină? .......
Lu: Deoarece sunt o instituţie importantă. Ei contactează sistemul juridic în numele întregii universităţi.
M: Atunci înseamnă că folosesc organe de la practicanţii Falun Gong?
Lu: Corect………
M: Ce foloseaţi înainte? Proveneau din centrele de detenţie, sau din închisori?
Lu: Din închisori.
M: .... şi erau de la practicanţi Falun Gong sănătoşi ... ?
Lu: Corect. Am fi putut alege pe cele bune, întrucât asigurăm calitatea operaţiilor noastre.
M: Asta înseamnă, că vă alegeţi dumneavoastră înşivă organele.
Lu: Corect………
M: De obicei cam ce vârstă au furnizorii de organe?
Lu: De obicei în jur de 30 de ani.
M: ..... Asta înseamnă, că mergeţi personal la închisoare pentru a face selecţia?
Lu: Corect. Trebuie să-i selectăm.
M: Ce se întâmplă, dacă cel ales nu vrea să i se recolteze sânge?
Lu: Cu siguranţă ne va permite.
M: Cum?
Lu: Cu siguranţă că vor găsi o cale. Dar de ce vă faceţi griji? Asupra acestor chestiuni nu ar trebui să vă faceţi nici un fel de griji. Au ei procedurile lor.
M: Ştie persoana că organul îi va fi extras?
Lu: Nu, nu ştie.

(5) Centrul de transplant ficat al Spitalului Universitar Jiaotong din Shanghai (16 Martie 2006):

M: Vreau să ştiu cât trebuie să aştepte [pacienţii pentru un transplant de ficat].
Dr. Dai: Livrările de organe pe care le avem, sunt zilnice. Facem aşa ceva în fiecare zi.
M: Dorim organe proaspete, vii.
Dr. Dai: Toate sunt vii, toate vii .....
M: Câte transplanturi de ficat aţi efectuat?
Dr. Dai: Am dus la capăt 400 – 500 de cazuri ..... Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l faceţi, este să veniţi, să pregătiţi banii, bani suficient de mulţi şi puteţi veni.
M: La cât se ridică suma?
Dr. Dai: Dacă totul merge fără piedici, suma se cifrează la 150 000 – 200 000 RMB (NT: rénmínbì : valuta poporului – termen folosit pt. valuta chinezească.)
M: Cât va trebui să aştept?
Dr. Dai: Trebuie să vă verific tipul sângelui....... Dacă veniţi astăzi, pot face acest lucru pentru dumneavoastră în decurs de 1 săptămână.
M: Am auzit că unele organe provin de la practicanţi Falun Gong, persoane care sunt foarte sănătoase.
Dr. Dai: Da, avem aşa ceva. Nu putem discuta prea în detaliu prin telefon.
M: Dacă îmi puteţi găsi acest tip, voi veni foarte repede.
Dr. Dai: În regulă. Vă rog să veniţi.
M: ..... Care este numele dumneavoastră de familie? .......
Dr. Dai: Sunt doctorul Dai.

(6) Centrul de transplant organe al Universiăţii de Medicină Zhengzhou din provincia Henan (14 Martie 2006):

Dr. Wang: … Desigur că organele sunt sănătoase ...... dacă nu ar fi sănătoase, nu le-am lua.
M: Am auzit că rinichii de la practicanţii Falun Gong sunt mai buni. Aveţi aşa ceva?
Dr. Wang: Da, noi alegem toţi rinichii tineri şi sănătoşi ........
M: Este vorba de categoria persoanelor care practică Falun Gong.
Dr. Wang: Puteţi fi sigur de asta. Îmi pare rău, dar nu vă pot spune prea multe prin telefon.
M: Îi obţineţi din afara oraşului?
Dr. Wang: Atât de pe plan local, cât şi din afara oraşului ........
M: Care este numele dumneavoastră de familie?
Wang: Wang.

(7) Centrul oriental de transplant organe (numit de asemenea Spitalul Central nr.1 al oraşului Tianjin), (15 Martie 2006):

N: Sunteţi medicul şef Song?
Song: Da, vorbiţi vă rog ..........
N: Medicul i-a spus că rinichiul este destul de bun, deoarece furnizorul practică .......... Falun Gong.
Song: Bineînţeles. Îi avem de la cei care respiră şi a căror inimă bate...... Până acum, pentru anul acesta, avem mai mult de 10 rinichi, mai mult de 10 rinichi de felul acesta.
N: Mai mult de 10 rinichi de acest fel? Vă referiţi la faptul că sunt din corpuri vii?
Song: Da, aşa este.

(8) Spitalul Tongji din oraşul Wuhan, provincia Hubei (30 Martie 2006):

N: Câte transplanturi (de rinichi) puteţi face într-un an?
Oficialul: … Departamentul nostru este acela, care le face pe cele mai multe din întreaga provincie Hubei. Facem foarte multe, dacă livrările de organe sunt suficiente.
N: Sperăm că furnizorii de rinichi sunt persoane în viaţă. Căutăm transplanturi de organe vii de la prizonieri. De exemplu, organe din corpuri vii, de la deţinuţii care practică Falun Gong. Este posibil?
Oficialul: Asta fără nici un fel de probleme.

(9) Spitalul General al Regiunii Militare Guangzhou, Provincia Guangdong (12 Aprilie 2006):

N: Sunteţi dr. Zhu…?
Zhu: Da, eu sunt.
N: Sunt de la Spitalul 304. … Am două rude la Spitalul 304. În momentul de faţă nu avem suficiente livrări de rinichi. Am făcut o mulţime de transplanturi de rinichi în 2001, 2002 şi 2003 .....
Zhu: Corect ......
N: Am constatat că rinichii de la persoanele tinere şi cei de la practicanţii Falun Gong sunt mai buni. Ce puteţi spune despre spitalul dumneavoastră, se pot găsi aici rinichi de la practicanţii Falun Gong?
Zhu: Avem foarte puţini rinichi de la practicanţi Falun Gong?
N: Dar aveţi totuşi?
Zhu: Nu este greu de găsit pentru sângele tip B. Dacă veniţi aici, putem aranja treburile rapid, fără nici un fel de probleme, înainte de 1 Mai.
N: Există vreo tranşă înainte de 1 Mai?
Zhu: Câteva tranşe.
N: Veţi mai avea şi după 1 Mai ?
Zhu: Dacă se depăşeşte 1 Mai, va trebui să aşteptaţi până pe 20 Mai sau chiar mai mult .........

(10) Primul centru de detenţie al oraşului Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006):

N: Sunteţi Primul centru de detenţie oraşului Qinhuangdao?
Oficialul: Cu ce va putem fi de folos?
N: Facem transplanturi de rinichi şi nu avem organe suficiente.
Oficialul: Nu trebuie să sunaţi aici. Trebuie să sunaţi Curtea.
N: Care curte?
Oficialul: Curtea Populară Intermediară. Le puteţi spune chestiunea aceasta.
N: În 2001 aţi livrat organe vii de la persoane tinere şi sănătoase care practicau Falun Gong…
Oficialul: Nu-i nevoie să vorbiţi despre vremurile acelea. Asta a fost cu mulţi ani în urmă. La ora actuală se face cu curtea. Va trebui doar să-i sunaţi.

(11) Al doilea centru de detenţie al oraşului Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006):

N: … Mă întreb, dacă aveţi încă livrări de organe vii de la persoane cum ar fi practicanţii Falun Gong?
Oficialul: Nu, chiar în momentul acesta nu avem [organe] de la practicanţii Falun Gong. Sunt foarte puţine persoane – aproape nici una. La începutul lui 2000 erau multe organe de la practicanţii Falun Gong .........

(12) Curtea Populară Intermediară Qinhuangdao, Provincia Hebei (18 Mai 2006): ...........

N: … Ne poate livra curtea dumneavoastră rinichi vii de la persoane tinere şi sănătoase?
Oficialul: Indiferent dacă sunt buni sau răi, nu avem. Nu a mai fost nici o execuţie după Festivalul Primăverii .........
N: … Vreau să spun rinichi vii de la persoane tinere şi sănătoase care practică Falun Gong. Aţi avut o mulţime în 2001 .....
Oficialul: Am avut înainte ........
N: … Nu doar de la deţinuţi executaţi – ci şi organe vii de la practicanţii Falun Gong .... ?
Oficialul: Nu, ceea ce spuneţi dumneavoastră era în 2001. Acum trebuie să înfruntăm realitatea.

(13) Primul Birou de Criminalitate al Curţii Populare Intermediare Jinzhou (23 Mai 2006): ...........

N: Începând cu 2001, am obţinut întotdeauna de la curţi şi centre de detenţie rinichi de la persoane tinere şi sănătoase care practicaseră Falun Gong ............ M-ar interesa, dacă în momentul de faţă mai aveţi încă astfel de organe la curtea dumneavoastră?
Oficialul: Asta depinde de calificarea dumneavoastră. Dacă aveţi calificare bună, încă mai putem asigura câteva .......
N: Va trebui să le procurăm, sau le veţi pregăti dumneavoastră ?”
Oficialul: Conform experienţei din trecut, va trebui să veniţi aici pentru a le obţine.
N: Ce calificare trebuie să avem?
Oficialul: Ce pot să vă spun, este că anul acesta este foarte diferit de anii precedenţi. Anul acesta situaţia este foarte rigidă..... Politica este foarte strictă. Acum câţiva ani aveam relaţii bune cu Beijing-ul, dar recent ele au devenit foarte tensionate..... totul se învârte în jurul de beneficiilor mutuale.....

(14) Curtea Populară Superioară Kunming (31 May 2006):

N: Am contactat curtea dumneavoastră de câteva ori în 2001. Ne poate asigura curtea dumneavoastră rinichi vii de la acei practicanţi Falun Gong tineri şi sănătoşi .... ?
Oficialul: Nu sunt sigur de asta. Astfel de lucruri sunt legate de secretele naţionale. Nu cred că este ceva, despre care putem discuta la telefon. Dacă doriţi să ştiţi mai multe informaţii despre aceste chestiuni, cel mai bine este să ne contactaţi pe o cale oficială. Este în regulă?