Rămânând neafectat fie sub favoruri fie sub umilinţe, necăutând faima sau bunăstarea, rămânând liniştit şi în pace

În timpul dinastiei Tang era cineva numit Lu Chengqing din Zhuo (un loc în provincia Hebei de astăzi) al Youzhou (o zonă echivalentă unui stat în timpul dinastiei Tang, unde este provincia Hebei de astăzi). El a lucrat ca "Kao Gong Yuan Wai Lang", funcţionar la curtea imperială ce este responsabil cu examinarea realizărilor şi greşelilor funcţionarilor.

Odată o navă ce transporta alimente s-a scufundat într-un accident. Lu Chengqing l-a degradat pe funcţionarul responsabil de acest accident la „sub mediu”. El l-a informat pe acel funcţionar de decizia lui. Surprinzător, acel funcţionar nu a arătat nici un semn de ură, mânie sau nefericire.

Mai târziu, Lu Chengqing a considerat că scufundarea bărcii a fost rezultatul unui accident neprevăzut, prin urmare a considerat că responsabilitatea nu ar trebui să fie atribuită în totalitate funcţionarului. Astfel i-a reîntors gradul de funcţionar „mediu”. După ce funcţionarul a fost informat de schimbare, el a rămas foarte calm şi nu şi-a exprimat nici un sentiment de fericire.

Când a văzut că acest funcţionar a putut rămâne indiferent dacă s-a aprobat favorul sau a fost supus umilirii, el l-a lăudat mult pe funcţionar şi a decis să îi ridice gradul la „remarcabil”.

Expresia chineză „Chong Ru Bu Jing" înseamnă că cineva rămâne neperturbat de favoare sau umilire şi rămâne tot timpul calm şi senin; cineva poate renunţa la grija pentru câştig şi pierdere. Dacă cineva poate realiza starea de „Chong Ru Bu Jing", trebuie să fie cu mintea deschisă, cu o inimă mare, generos şi să acorde puţină atenţie numelui şi profitului. Poate acesta a fost motivul pentru care Lu Chengqing l-a lăudat şi l-a ridicat în rang pe funcţionar.

În viaţă cineva va avea de-a face cu pierderea şi câştigul, favoarea şi umilinţa. Dacă cineva le poate trata pe toate acestea cu o atitudine solemnă urmând cursul naturii, fără să caute faima sau profitul, cu o inimă împăcată şi liniştită, precum spuneau şi oamenii antici: „Rămâi indiferent chiar dacă ţi se acordă o favoare sau eşti supus umilinţei, doar priveşte cum se deschid şi se usucă florile din grădină; nu acorda atenţie dacă trebuie să stai sau să pleci, doar priveşte cum se strâng şi se împrăştie norii pe cer”, pentru că atunci acea persoană va atinge un tărâm înalt „trecând dincolo de obişnuit”.