Un fost inginer de la institutul de proiectare din provincia Yunnan relatează persecuţia trăită în lagărele de muncă forţată din China

În timpul detenţiei din ianuarie 2002 în lagărul de muncă forţată numărul 2 din provincia Yunnan, spitalul lagărului de muncă făcea un control medical general a stării sănătăţii practicanţilor Falun Gong care includea o electrocardiogramă, raze X pentru întreg corpul, serul de testare a activităţii ficatului etc. Acest tip de verificare a sănătăţii nu este o procedură obişnuită. Acum îmi amintesc detaliile, având în vedere recoltarea de organe de către Partidul Comunist Chinez de la practicanţi. Acum, când îmi reamintesc controlul medical şi „atenţia specială”, mă înfior.

Înainte de a pleca peste hotare am lucrat ca inginer textil la institutul de proiectare din provincia Yunnan. Pentru că nu am renunţat la credinţa mea în „Adevăr, Compasiune, Bunătate” am suferit torturi fizice şi mentale inumane. Între iulie 2001 şi septembrie 2003 am fost supus la torturi teribile în lagărul de muncă forţată. Experienţa mea este doar o picătură în ocean în comparaţie cu suferinţa miilor de practicanţi Falun Gong din China.

Arestat public în birou

În dimineaţa zilei de 21 iulie 2001, Ma Bin de la Secţia de Politică şi Securitate (numit acum Brigada Naţională de Securitate) din Sub-biroul de Securitate Publică Wuhua al oraşului Kunming, trei ofiţeri de poliţie de la Oficiul 610¹ şi membri din secţia de securitate de la locul meu de muncă m-au arestat în biroul meu. Apoi mi-au răscolit casa şi mi-au confiscat cărţile Falun Dafa, computerul şi o imprimantă ce valora 10000 yuani².

O zi întreagă nu mi-au permis să mănânc. În acea seară m-au băgat în maşina poliţiei prin geamul maşinii. M-am uitat înapoi la soţia mea şi la fiica mea de doi ani care alergau după maşină. Privindu-mi soţia îngrijorată şi fiica plângând, inima mea a devenit foarte grea. Am văzut că faţa ei era palidă şi braţele ei care ţineau-au copilul tremurau atunci când am fost luat de lângă ele şi dus la centrul de detenţie Wuhua din oraşul Kunming.

„Cadoul de prima întâlnire” a fost brutal şi umilitor

La centrul de detenţie, poliţia m-a percheziţionat şi mi-a confiscat toţi banii şi lucrurile personale fără să primesc vreo chitanţă. Cureaua şi nasturele şi fermoarul de la pantaloni au fost confiscate. Pantofii şi şosetele au fost îndepărtate deşi era frig. A trebuit să îmi ţin pantalonii cu mâna şi să merg până la celulă în picioarele goale pe coridorul lung din ciment rece ca gheaţa.

Poliţiştii au deschis două uşi grele de metal şi am fost „întâmpinat” de şeful celulei, poreclit „Ma Lu”. Era mare şi avea dragoni negri tatuaţi pe tot corpul. El a ordonat altor prizonieri să îmi scoată toate hainele. Eram gol. Au verificat dacă am adus ceva în celulă şi apoi m-au bătut crunt. Mi-am simţit capul gol în timpul bătăii. Mi-am ţinut şi mi-am protejat capul cu ambele mâini. De fapt în acest centru de detenţie orice nou venit este întâmpinat cu acest „cadou de primă întâlnire”. Coastele oamenilor sunt rupte şi unii mor din cauza bătăii. O dată s-a întâmplat ca un prizonier să fie bătut până la moarte iar corpul său să fie lăsat în celulă.

După bătaie am fost ras în cap. Apoi am fost supus torturii „frigorifice”. Am fost silit să mă aşez pe vine pe o platformă de ciment sub un robinet, era suficient spaţiu pentru exact o persoană. Apoi au turnat apă rece peste mine chiar dacă era sezonul rece. A fost umilitor.

„Tortura şezândă” cauzează infectarea feselor

Tortura şezândă” cere ca picioarele să fie aşezate sub fese. După mult timp fesele se inflamează de la stat. Mi-au trebuit două luni să mă recuperez după această tortură.

Celula de aproximativ 50 de metri pătraţi avea câte o scândură lungă pentru dormit la fiecare capăt. Spaţiul dintre scânduri era foarte îngust. Acolo în cameră erau peste 40 de persoane, pe lângă şef şi favoriţii săi. Deţinuţii puteau să doarmă doar pe marginea scândurilor iar pătura primită era foarte mică şi subţire.

Extorcare ilegală

Am fost închis aproape o lună. La eliberarea mea, Sub-biroul de Securitate Publică Wuhua a cerut 10000 yuani pentru aşa pretinsa „cauţiune”.

Arestat din nou

După pretinsa eliberare, am realizat că mă duceau la un centru de spălare a creierului pentru continuarea persecuţiei. Acesta este cel mai vicios mijloc utilizat de Partidul Comunist Chinez (PCC) în persecuţia Falun Gong. Atunci când tortura fizică eşuează, nu reuşeşte să îi facă pe practicanţii de Falun Gong să renunţe la credinţa lor, autorităţile îi închid în centre de spălare a creierului. În centrele de spălare a creierului practicanţii sunt supuşi la bătăi crunte, înfometare şi lipsă de somn. Pe lângă asta autorităţile încearcă să forţeze practicanţii să scrie o declaraţie de căinţă şi trei declaraţii de renunţare la credinţa lor şi de calomniere a Falun Gong. Presiunea mentală este incredibilă. Pentru a rezista persecuţiei am plecat de acasă şi a fost trist să nu îmi iau rămas bun de la soţia mea şi fiica mea. Am plecat departe de provincia Guandong. În scurt timp mi-am găsit o slujbă într-o companie de instalaţii electrice în Shunde.

Totuşi, în mai puţin de trei luni am fost arestat din nou în timpul unui raid realizat de ofiţerii poliţiei din provinciile Guandong şi Yunnan. Un practicant Falun Gong a devenit un „inamic public” şi era pe lista căutaţilor. Ministerul Securităţii Publice a căutat întreaga ţară pentru a găsi practicanţii lipsă. În jurul orei 2 după amiaza pe 30 octombrie 2001, câţiva ofiţeri de poliţie înconjoară aria unde era compania la care lucram. Printre ei era şi ofiţerul de poliţie Ma Bin de la Oficiul 610 din Brigada Naţională de Securitate de la Sub-biroul de Securitate Publică Wuhua din oraşul Kunming şi Jin Jiaming de la fostul meu loc de muncă (această persoană a fost mai târziu promovată de la şofer la şef al secţiei de securitate în institutul de proiectare din provincia Yunnan pentru că a asistat activ la arestarea mea). Nu am cooperat la arestare şi am strigat tare: „Falun Gong este bună!”. Şapte-opt poliţişti m-au îmbrâncit la pământ, m-au ţinut de braţe şi picioare, m-au ridicat şi m-au aruncat într-o maşină a poliţiei. Cartuşele mi-au intrat în piele. Câţiva oameni mi-au tras puternic mâinile şi gâtul de la spate aşa încât abia reuşeam să respir. După aceea, cineva din interior mi-a dezvăluit faptul că în timpul celor câteva luni de care au fost nevoie să îmi dea de urmă, Oficiul 610 din provincia Yunnan a cheltuit câteva sute de mii de yuani. Este incredibil cât de multe resurse umane, resurse materiale şi bani cheltuie PCC pe persecuţia Falun Gong!

Centrul de detenţie este o grotă cu monştri şi un atelier de lucru pentru sclavi

Secretarul Comitetului de Partid al Provinciei Yunnan, Bai Enpai, a persecutat practicanţii Falun Gong necontenit. În timpul lui, el şi comitetul au construit „baza de transformare Falun Gong din provincia Yunnan”. A fost secretarul provinciei Qinghai înainte de 2000. După ce am fost arestat a doua oară, oficiul de poliţie 610 m-a închis în centrul de detenţie Wuhua. Am trecut iar prin suferinţe inumane. În centrul de detenţie era un atelier pentru sclavi. Centrul de detenţie acceptă de obicei comenzi pentru lucru manual şi forţează deţinuţii să lucreze, lucrări precum alegerea fructelor şi legumelor şi nucilor uscate; asamblarea cutiilor de carton; împachetarea scobitorilor; împachetarea lumânărilor; împachetarea frunzelor de ceai şi a beţişoarelor de mâncat de unică folosinţă etc. Deţinuţii sunt pedepsiţi dacă nu îşi termină norma zilnică. Mulţi oameni au mâinile rănite de la munca depusă deoarece mâinile lor nu sunt protejate. După ce a ales ardei roşii cu mâinile goale pentru mult timp, ochiul drept al unui prizonier s-a infectat şi şi-a pierdut vederea. Produsele realizate în centrele de detenţie sunt de obicei pentru export. S-a zvonit că marea majoritate a produselor sunt exportate în Europa, America şi alte ţări vestice. Bineînţeles că deţinuţilor nu li s-a plătit un cent. Să avem suficientă mâncare era cea mai extravagantă speranţă pe care o aveam. Esenţialmente îmi era foame şi frig în fiecare secundă şi nu mi s-au acordat nici unul din drepturile omului.

„Trimis în deşert”

Am auzit zvonuri că centrul de detenţie Wuhua era cel mai vicios centru de detenţie din oraşul Kunming. Acolo preţul pentru necesarul zilnic este de două ori mai mare decât preţul din magazin. Mai mult, nu am avut control asupra banilor şi lucrurilor trimise de familiile noastre. Şeful celulei era cel care controla totul. Acest tiran al închisorii ne înjura şi ne bătea la întâmplare, iar gardienii se prefăceau că nu aud şi nu văd nimic. De câte ori funcţionarii inspectau închisoarea, prizonierilor li se spunea ce să răspundă la întrebări. Trebuiau să spună că gardienii şi poliţia au fost foarte civilizaţi cu prizonierii şi nu au bătut oameni etc. Şeful Zhang de la Secţia de Politică şi Securitate (acum Brigada de Securitate Naţională) a Sub-biroului de Securitate Publică Wuhua a spus odată: „Cu privire la Falun Gong, îi arestăm pe toţi cei care practică. Dacă nu vă ‚transformaţi³’, veţi fi duşi în lagăre de muncă forţată. Dacă tot nu vă ‚transformaţi’ în lagărul de muncă forţată, veţi fi duşi în deşert”.

Un an de muncă forţată

După 40 de zile, membrii Sub-biroului de Securitate Publică Wuhua m-au condamnat la un an de muncă forţată. Am fost dus la lagărul de muncă forţată numărul 2 din provincia Yunnan din Dapingba, oraşul Luoci, ţinutul Lufeng, statul Chuxiong. Am refuzat să semnez documentele pentru muncă forţată, dar poliţia a spus „Tot are efect chiar dacă nu semnezi”. Am fost trimis în lagărul de muncă pentru continuarea persecuţiei.

Capete arse de soare pline de puroi şi cruste sângeroase

Divizia 5 al acestui lagăr de muncă este secţia de „antrenament intensiv”. Acolo, în această secţie, erau puţine duzini de practicanţi Falun Gong. Noii deţinuţi erau forţaţi să treacă prin întărire puternică şi „antrenament intensiv” brutal, asta pe lângă munca grea precum cărarea excrementelor umane, lucrul în câmp, extragerea pietrei şi alte sarcini ce ne solicitau fizic. În ciuda tuturor acestor munci, ne era permisă doar jumătate din porţia unei mese normale. Eram „antrenaţi intensiv” în soarele arzător. Mulţi oameni făceau atac de căldură şi leşinau. Deoarece toţi erau forţaţi să îşi radă părul de pe cap, nu eram protejaţi împotriva soarelui. Toate capetele erau arse de la puternica radiaţie ultravioletă şi deveneau umflate. Vârfurile capurilor noastre erau pline de băşici din care se scurgea puroi şi lăsau cruste sângeroase.

Liderii echipelor erau toţi complet dependenţi de droguri. Poliţia le ordona să ne tortureze, ceea ce includea metode ca „săritura broaştei” şi „alergând ca raţa”. Băteau şi loveau practicanţii. Eram tratat cu grosolănie de mai mult de patru prizonieri care mă monitorizau tot timpul chiar şi atunci când trebuia să merg la toaletă în mijlocul nopţii. Ei nu permiteau practicanţilor să vorbească între ei. Eram maltrataţi chiar şi pentru aşa zisele priviri pline de înţeles. Scrisorile noastre de acasă nu ne erau înmânate şi practicanţii care nu erau „transformaţi” nu puteau să îşi sune familiile.

Persecuţia era mărită pentru refuzul de cooperare

Deoarece am refuzat să recit „Ordinul nr. 23 al Ministrului de Justiţie” (ordinul PCC de guvernare a lagărelor de muncă care trebuie recitat de fiecare deţinut de două ori pe zi), am fost transferat la Divizia 2 pentru o persecuţie şi mai inumană. Gardienii Wang şi Zhang erau responsabili de persecuţia practicanţilor. Wu Jibi – deputatul şef, Yang Yongxing – instructorul, fostul deputat administrator Ban Zhigang care este acum administratorul, Chen Yingbin de la secţia de educare şi Qu Kaiming de la filiala de securitate, veneau des pe la Divizia 2 pentru a hărţui practicanţii. Ei ne-au forţat să ne uităm la filme video ale CCTV şi cărţi ce defăimau Falun Gong şi pe fondatorul ei. Oficiul 610 din provincia Yunnan a organizat multe „asistări la grupul de educare” pentru a conduce aşa numitele „asalturi asupra poziţiilor fortificate”. Ei intenţionau să „transforme” practicanţii închişi.

Persecuţia a cauzat moartea tatălui meu; familia mea s-a dezmembrat

După ce am fost arestat şi dus la lagărul de muncă forţată, membrii familiei mele au fost toţi foarte îngrijoraţi. Bătrânul meu tată a murit de infarct de miocard în februarie 2002 datorită presiunii mentale enorme. Aceasta a fost clar cauzată de persecuţie, dar autorităţile au pretins „Falun Gong al tău te face să nu ai natură umană şi sentimente, şi asta a cauzat moartea tatălui tău de tristeţe. Vrei să moară de asemenea şi bătrâna ta mamă?” Ei au făcut de asemenea presiuni asupra soţiei mele ca să se distanţeze faţă de mine şi să divorţeze. Asta a fost atât de crud. Aproape am cedat în acea perioadă.

Am cerut ferm să mi se permită întoarcerea acasă pentru funeraliile tatălui meu. În timpul acelor două zile, şeful Qu Kaiming de la filiera de securitate şi gardianul Yan m-au însoţit până la oraşul natal, câteva sute de kilometri depărtare, pentru a asista la funerarii. Qu Kaiming a fost mai târziu promovat ca şef al Secţiei Administrative datorită rolului său în persecuţie. I s-a dat autoritatea să prelungească sau să scurteze durata de detenţie. Ei au continuat să defăimeze fondatorul Falun Gong şi Falun Dafa. Ei au făcut maximul posibil ca colegii de clasă, colegii, familia şi prietenii să urască Falun Dafa şi practicanţii. Nu numai că familia mea le-a urat bun venit, dar de asemenea au mâncat şi stat în casa noastră pe gratis şi au extorcat câteva sute de yuan.

„Trimite-ţi-i într-un loc părăsit şi nelocuit şi omorî-ţi-i pe toţi”

Mulţi practicanţi bărbaţi au fost deţinuţi în lagărul de muncă forţată nr. 2 din provincia Yunnan. Mulţi practicanţi au suferit torturi brutale. Poliţia a ordonat şefilor de celulă şi prizonierilor să bată şi să ameninţe practicanţii, să îi hrănească forţat într-un mod barbar atunci când erau în greva foamei pentru a protesta împotriva persecuţiei, şi să îi lege şi să-i atârne. Acestea sunt doar câteva torturi îndurate de practicanţi. Practicantul Jiang Qibo de la fabrica de electricitate Xiaolongtan din Kaiyuan s-a îmbolnăvit mental datorită persecuţiei neînduplicate din Divizia 5, dar tot era închis într-o celulă de arest. Mai târziu poliţia s-a temut că abuzul va fi dezvăluit, aşa că l-au transferat la o altă divizie. Locaţia sa este necunoscută.

Şeful Qu Kaiming de la filiera de securitate a declarat public: „Voi practicanţii Falun Gong fermi ar trebui să fiţi trimişi într-un loc părăsit şi nelocuit şi ar trebui să fiţi ucişi”. Atunci am crezut că sunt doar aiurelile unui om rău. Dar după ce am auzit despre recoltarea de organe şi despre lagărele de concentrare ascunse, cred acum că el vorbea despre lagărele morţii.

Deţinut ilegal pentru încă 280 de zile

Lagărele de muncă forţată nu au autoritatea legală să extindă duratele de detenţie, dar ei au violat fără ruşine legile existente ale Chinei prin extinderea termenelor de detenţie ale practicanţilor fermi. Din câte ştiu eu, cel mai extins termen din lagăr este de un an şi jumătate al lui Wu Guiyou din ţinutul Songming. Apoi el a fost trimis la lagărul de muncă forţată nr. 2 din provincia Yunnan pentru continuarea persecuţiei. Termenul meu a fost extins cu alte 280 de zile, aproape egal cu durata iniţială de un an. Termenele de detenţie extinse pentru practicanţi nu sunt rare, ci o practică obişnuită. Datorită torturii inumane din lagărul de muncă, o parte din părul meu a albit în doi ani.

Fabrica de prelucrare a legumelor avea pretutindeni ţânţari şi muşte, şoareci şi gândaci

Divizia 2 unde am fost persecutat, deţinea câteva fabrici şi ferme, inclusiv o fabrică de prelucrare a legumelor dezhidratate (aşa numita „fabrică de ceapă”) şi o fabrică de bijuterii. Fabrica de legume era într-o stare foarte neigienică, cu ţânţari, muşte, şoareci şi gândaci peste tot. În timpul anului nu erau permise nimănui duşuri cu apă caldă. Condiţiile sanitare erau oribile. Majoritatea oamenilor aveau râie, băşici mari şi alte boli infecţioase ale pielii. Erau foarte puţini oameni care nu sufereau de boli ale pielii. În special noaptea pielea te mânca insuportabil. Când cineva atingea pielea cu degetul, aceasta sângera sau picura puroi. Era dezgustător şi groaznic. După un timp chiar şi degetele se infectau şi picurau puroi, dar noi tot trebuia să lucrăm mai mult de 16 ore pe zi. Nimeni nu întreba dacă produsele îndeplineau standardele de igienă atâta timp cât se realiza norma.

În fabrica toxică nu erau ţânţari şi insecte

Nu erau muşte sau ţânţari în fabrica de pietre preţioase unde am lucrat, deoarece întregul atelier era saturat de praf roşu sau verde şi ceaţă. Prizonierii din această fabrică de bijuterii produceau accesorii de bijuterii artificiale şi cristal. Procesul includea modelarea pietrelor de cristal în concordanţă cu anumite proiecte şi lustruirea bijuteriilor artificiale şi cristalelor. Produsele finale erau exportate pentru a aduce venituri din străinătate. Pudra de oxid de crom folosită pentru lustruire este o pudră de metal greu foarte dăunătoare. Ţânţarii şi muştele nu puteau supravieţui în acest aer, dar noi trebuia să lucrăm în acest mediu pentru multe ore. Genele, nasurile şi urechile tuturor, chiar şi întregul corp erau acoperite de diferite culori de pudră de lustruit. Într-o zi eram verzi, iar ziua următoare eram roşii. Durerea din gât ne chinuia continuu.

Mort de extenuare – normă moartă

Noi ne trezeam de obicei înainte de ora 6:00 dimineaţa, începeam lucrul la 7:00 dimineaţa şi terminam la ora 11:00 seara fără pauze, ni se permiteau perioade scurte pentru masă. Mâncam orez amestecat cu nisip şi câteva bucăţi de frunze putrezite de legume. Muşte şi alte insecte erau adesea găsite în supa cu legume. În fiecare săptămână ne era permisă o masă cu o bucăţică de porc. Dar carnea venea de obicei de la un porc bolnav sau de la un porc mort din cauze nenaturale.

Unii au murit datorită muncii grele pe termen lung, mâncare fără nutrimenţi şi a torturii inumane fizice şi mentale. Într-o zi, un tânăr puternic din celula de lângă mine nu s-a mai prezentat la apelul de dimineaţă. A fost găsit în pat; corpul îi era deja rece. Totuşi oficialii Diviziei 2 erau indiferenţi. Eu spus că era o moarte normală şi că ei aveau o normă moartă.

O jumătate de zi de odihnă după leşin

Într-o după amiază, când am fost expus unui soare puternic şi arzător, am ameţit şi mi-am pierdut cunoştinţa. Când m-am trezit eram întins lângă o baltă. Aveam o tăietură mare la cap de la cădere. În acea zi mi-a fost permisă o jumătate de zi de odihnă. A fost singura odihnă greu câştigată pe care am avut-o în cei doi ani în lagărul de muncă. Aceia care nu terminau norma de producţie nu le era permisă odihna. Deseori, după ce gardienii se îmbătau, îi legau şi îi băteau sau le prelungeau termenul de detenţie ca avertisment.

Un detaliu special

În ianuarie 2002 când eram la Divizia 5 din lagărul de muncă forţată nr. 2 din provincia Yunnan (numit şi şcoala Chunfeng din provincia Yunnan), spitalul lagărului de muncă (echivalentul unui spital de nivel regional) a realizat un control medical al sănătăţii la peste 60 de practicanţi Falun Gong. Au verificat întregul corp al fiecărui practicant, de la organele interne la trăsăturile faciale timp de o jumătate de zi. Toată lumea a făcut o electrocardiogramă şi raze X pentru întregul corp. Medicii închisorii au verificat ficatul şi rinichii prin presarea lor, au luat teste de sânge şi aşa mai departe. Verificarea sănătăţii nu era realizată la deţinuţii normali. La acel moment, instructorii fiecărei divizii aduceau practicanţii din lagărele de muncă forţată la spital cu maşina sau pe jos. Poliţia spunea: „Partidului Comunist îi pasă atât de mult de voi. Pentru a ‚transforma’ practicanţii Falun Gong nu ezită să cheltuiască toţi banii.”

La acel moment credeam că este una din ipocriziile PCC-ului. Pentru a demonstra măreţia Dafa şi pentru a demonstra că practicanţii nu au boli fizice sau mentale, am cooperat activ cu ei. Cu ce ştiu acum, realizez că am fost naiv. După expunerea lagărelor de muncă, închisorilor şi lagărelor de concentrare ascunse, unde organele sunt preluate din practicanţi Falun Gong vii pentru profit iar corpurile lor sunt distruse pentru a ascunde dovezile, tremur de frică când îmi amintesc de controalele medicale şi de „atenţia specială” acordată nouă practicanţilor de Falun Gong.

În februarie 2005, cu ajutorul guvernului canadian am imigrat în Canada.

Notă:

1. „Oficiul 610” este o agenţie special creată pentru a persecuta Falun Gong, cu putere deplină asupra fiecărui nivel de administraţie din partid şi din orice alt sistem politic şi judiciar.

2. „Yuan” este moneda chinezească; 500 de yuan este egal cu venitul mediu lunar al unui muncitor urban din China.

3. „Reformării sau Transformării” implică spălarea creierului şi tortura în scopul de a forţa practicanţii să renunţe la Falun Gong. (Variaţii: „reformă”, „transformă”, „reformat”, „reformare”, „transformat”, „transformare”)

Articolul originar este disponibil în limba chineză la adresa:
http://minghui.ca/mh/articles/2006/5/20/128361.html