Un practicant îşi aminteşte de bunătatea Învăţătorului

Altădată, atunci când Maestrul preda Legea în China continentală şi îndura nenumărate greutăţi călătorind peste tot, frumuseţea uimitoare a Marii Legi era ca un magnet care atrăgea zeci de mii de persoane cu relaţii predestinate, care veneau de peste tot pentru a-l asculta pe învăţător transmiţând Legea şi demonstrând personal exerciţiile. În fiecare loc în care Maestrul mergea, în afară de practicanţii locali, era întotdeauna un grup important de practicanţi care-l însoţeau pe Maestru peste tot. Atunci când se terminau seminariile, practicanţii nu voiau să-l părăsească pe Maestru. Toţi voiau să mai rămână încă puţin în preajma Maestrului. Cât de preţioase erau aceste momente!

Am avut şansa de a face parte dintr-un grup de practicanţi, care îl urmau ca o caravană.

Îmi amintesc că la Guangzhou şi la Jinan, după ce am coborât din tren, ne aştepta un escadron de maşini decorate cu simbolurile Falun Gong. Fashen-urile Maestrului au aranjat totul. Pe locul din faţa stadionului din Guangzhou, în timpul seminariilor Maestrului, erau şiruri întregi de vehicule, mari şi mici, decorate cu simbolurile Falun Gong, care veneau să caute practicanţi şi să-i transporte. Pe stradă păreau atât de mari şi impozante încât pietonii se opreau să privească: ”Ah, Falun Gong e atât de popular!”

În prima zi a seminarului de la Yanji, sala care putea să găzduiască mai multe mii de persoane era complet plină, dar lângă mine rămăseseră câteva fotolii goale. Maestrul începuse conferinţa, dar fotoliile erau tot goale. Atunci, sosi un bărbat de vârstă mijlocie arătând obosit după călătorie, cu doi băieţi, unul care părea să aibă opt sau nouă ani şi celălalt de unsprezece sau doisprezece. Ei sosiră şi se aşezară în fotoliile goale de lângă mine, explicând că sosiseră direct de la gară. Am şoptit: “De unde veniţi?”, El îmi răspunse:" Vin din Gansu”. Surpriza mi-a tăiat respiraţia: era atât de departe! Atunci îl auzii pe Maestru spunând (e o parafază): “Această Lege este răspândiră la scară mare, mulţi au venit aici de foarte departe.”

Maestrul ştia totul! Cei doi băieţi îţi încrucişară picioarele şi cu spatele foarte drept ascultară conferinţa Maestrului cu toată atenţia. Eu gândeam: “Doar Maestrul, doar această mare Lege sfântă a cosmosului poate să atragă atât de multe persoane predestinate, venite de la mii şi mii de kilometri pentru a asculta Legea.” Apoi, am auzit că era chiar un grup de persoane care venise la Guangzhou din Xinjiang, pentru a învăţa Legea. Pe drum ei trecuseră prin multe greutăţi, era într-adevăr o călătorie foarte lungă!

Dar câţi practicanţi au realizat în timpul acestor seminarii, fie că erau din împrejurimi, fie că veniseră de departe pentru a asculta conferinţele de la un capăt la celălalt, cât de mult muncea Maestrul şi punea tot sufletul în tot ce făcea!

Am auzit vorbindu-se de o practicantă venită din Anhui, care adusese cu ea la seminariile Falun Gong din Changchun pe cele două surori mai tinere ale soţului, dar fără să-i spună acestuia. Cum pierduseră convoiul de maşini trimis să ia practicanţii, au luat un autobuz până la locul seminarului – sala festivă a universităţii din Jilin – dar n-au găsit poarta. O persoană învârstă, zâmbitoare a venit şi a întrebat: “ Aţi venit pentru cursurile Falun Gong?” Ea spuse: ”Da”. Persoana le-a condus până la poartă şi a spus: “Ai putut veni din Anhui, un loc atât de îndepărtat, fără măcar să-i spui soţului tău. Ai ajuns la faţa locului, dar cum se face că nu reuşeşti să găseşti poarta?” Încurcată practicanta s-a întrebat: “De unde ştie ce am făcut?” Apoi, ascultând conferinţele Maestrului, ea a înţeles că persoana învârstă care venise s-o caute era trimisă de Fashen-ul Maestrului şi a fost foarte impresionată.

Mai era şi un tânăr de la ţară din Anhui, foarte înalt…şi frumos băiat. El mi-a povestit că cu şase luni mai înainte, era handicapat, spatele său forma un unghi de 90 de grade. Atunci când Maestrul a ţinut prima conferinţă la Anhui, asociaţia locală de Qigong l-a prezentat Maestrului. Maestrul i-a atins spatele de mai multe ori şi, dintr-o dată, el a putut sta drept. Nu putea să-şi exprime recunoştinţa pe care o simţea faţă de Maestru. Peste tot pe unde mergea Maestrul, el îl urma. Mai târziu, în timpul unui curs, Maestrul află că el avea probleme financiare şi atunci refuză să-i mai ia bani pentru că asista la curs.

Apropo de asta, la vremea aceea, preţul pentru a asista la un curs Falun Gong era cel mai scăzut, în comparaţie cu toate celelalte cursuri de Qi gong din întreaga ţară. Şi pentru practicanţii veterani care urmau toate cursurile, preţul era la jumătate. Pentru că preţul cursurilor Falun Gong era foarte scăzut, celelalte practici erau contrariate şi au insistat pe lângă Asociaţia de Qi gong să-i ceară Maestrului să mărească preţul, dar el n-a făcut-o niciodată.

Era un practicant din Changchun care îşi adusese toată familia de patru persoane, inclusiv bunica de 80 de ani, care abia se putea mişca. Ei au ratat ora de plecare şi au fost obligaţi să meargă pe jos, căutând un hotel. Văzură un mic imobil rezidenţial. Ea a gândit: “Ar fi minunat, dacă acesta ar fi un hotel.” Deodată, se deschise o fereastră la etajul doi şi o bătrână privi afară, întrebându-i cu căldură: “Căutaţi un loc de dormit?. Haideţi la mine!” Practicanţii înţeleseră că Maestrul îşi proteja discipolii, temându-se că bunicuţa nu va mai putea merge mult, aranjase un ajutor.

La seminarul din Zhengzhou, răul voia să interfereze cu transmiterea Legii Maestrului. Într-o după-amiază, atunci când Maestrul îi învăţa Legea pe practicanţi, brusc se porniră vânturi puternice, ploi puternice cu grindină, de mărimea unui ou! Cerul, iniţial luminos şi însorit, deveni negru. Un practicant care putea să vadă cu al treilea ochi spuse: “În asemenea împrejurări, primul lucru pe care l-a făcut Maestrul, a fost să-i protejeze pe practicanţi. Un Falun mare a venit imediat să acopere practicanţii, şi Maestrul a început să elimine răul.“
Foarte repede cerul deveni din nou limpede şi luminos şi Maestrul continuă să predea Legea. Începând din acel moment, am putut să văd cu ochii mei felul în care Maestrul îşi protejează discipolii.

A face poze este dorinţa tuturor practicanţilor prezenţi la cursuri. Indiferent cât de ocupat era Maestrul şi cât avea de lucru, el nu refuza niciodată această cerere şi aranja să găsească timp şi pentru fotografii.

Dar a face poze este o muncă dificilă, în special atunci când mii de practicanţi vor toţi să apară în poză cu Maestrul. În Zhengzhou, vara este foarte cald. După regulile cursurilor, practicanţii din fiecare provincie primeau dreptul să facă o fotografie de grup cu Maestrul. Câte provincii există în întreaga ţară? Maestrul muncea din greu, dar practicanţii nu erau mulţumiţi. După ce fotografiile pe provincii erau făcute, ei aranjară grupuri de practicanţi pe oraşe, pentru fotografii cu Maestrul. I se cerea Maestrului să stea şi aici şi acolo, şi aici şi acolo. Căldura putea fi foarte greu de îndurat pentru oameni, dar Maestrul nu era niciodată afectat. Era întotdeauna răbdător şi plin de compasiune, zâmbea mergând să facă poze cu toată lumea.
Când îmi amintesc de vremea aceea, mă simt cu adevărat ruşinat de egoismul meu. În prezenţa Maestrului pe care toată lumea îl respectă, cum puteam să nu mă gândesc deloc la binele lui? De ce nu am încercat să ajut ca Maestrul să muncească mai puţin greu, să facă mai puţine fotografii: una singură ajungea. De ce nu m-am gândit la Maestru? După atâtea zile de cursuri, când ţinea conferinţe şi dimineaţa şi după-masa, el stătea în picioare atâta timp sub soarele arzător, pentru a se fotografia cu toată lumea.

Sub protecţia plină de compasiune a Maestrului, noi am ajuns până astăzi. Mulţi practicanţi sunt maturi, dar eu am încă multe ataşamente, toate legate de ideea de “egoism”, toate venind din “ego”. Doar eliminând tot egoismul, adânc ascuns, pot atinge standardul de altruism cerut de Maestru.

Astăzi, mi-am amintit de nenumăratele greutăţi pe care le-a îndurat Maestrul în timpul transmiterii Legii în China continentală şi cum în exterior, se putea simţi compasiunea şi protecţia sa. Dar acestea nu sunt, în realitate, decât nişte picături de apă într-un ocean! Ceea ce Maestrul ne-a dat cu adevărat şi marile greutăţi pe care le-a îndurat pentru noi, nu le vom şti niciodată, dar nici nu le vom mai uita niciodată.

Pentru mai multe experienţe ale practicanţilor acum este disponibilă colecţia de experienţe ale practicanţilor cu Învăţătorul grupate într-o carte (în Engleză) la adresa:
http://www.clearwisdom.net/emh/articles/2006/5/13/73224.html