Cultură tradiţională: Suntem noi, într-adevăr, toleranţi şi generoşi?

Suntem noi cu adevărat toleranţi şi mărinimoşi?
În timpul dinastiei Song, Su Shi muncea ca funcţionar în regiunea Guazhou, în partea de nord a râului, faţă în faţă cu templul Jinshan, care era pe partea cealaltă a râului. Su Shi purta adesea discuţii despre Zen şi Tao, cu abatele Templului Jinshan, Maestrul Foyin.

Într-o zi, Su Shi simţi că făcuse un mare progres în cultivarea Zen şi luă imediat pana, ca să scrie un poem despre asta. Apoi, îşi trimise servitorii să închirieze o barcă pentru a traversa râul şi a-i duce poemul Maestrului Foyin. Poemul spunea: ”Salut cerul in cer şi lumina strălucitoare care străluceşte deasupra lumii, cele opt vânturi nu mă mai pot mişca şi stau aşezat solemn în floarea de lotus violet-aurie” (“Cele opt vânturi” fac trimitere la cele opt feluri de împrejurări, cum ar fi interesele, capriciile, defăimarea, lauda, ridiculizarea, încercările şi fericirea).

După ce Maestrul Foyin citi poemul, luă o pensulă, scrise un cuvânt pe dosul hârtiei şi ceru servitorului lui Su să i-l ducă.

Su gândea că Maestrul Foyin făcuse elogiul nivelului său spiritual, înţelegerii şi cultivării sale în Zen, aşa că desfăcu grăbit hârtia, dar nu citi decât un cuvânt: ”Vanitate!”

Su Shi fu atât de afectat că se făcu vânăt la faţă şi închirie imediat o barcă pentru a traversa râul şi a merge dincolo să discute cu Maestrul Foyin. Când ajunse pe malul celălalt, văzu că poarta templului era complet închisă. Presupuse că Maestrul Foyin era înspăimântat. Când se apropie de poarta închisă a templului, văzu un bileţel pe care scria: “N-ai spus că nu mai eşti mişcat de cele opt vânturi? De ce ai sărit să traversezi râul cu vanitatea în vânt!?”

Su Shi se ruşină foarte tare şi făcu stânga-mprejur, urcă în barcă, acoperindu-şi faţa şi se întoarse în linişte acasă.

Nu facem noi adesea la fel ca el? Orice facem, vrem să auzim laudele celorlalţi şi suntem satisfăcuţi de noi înşine, când le obţinem! Atunci când alţii ne arată ce facem, suntem tulburaţi şi îi respingem instinctiv!

Vrem să ne spună toţi că suntem toleranţi şi mărinimoşi. Privind însă în urmă, am reuşit noi cu adevărat să fim astfel?

Problemele celorlalţi vin din propriile noastre inimi

În timpul dinastiei Song, Su Shi şi abatele Templului Jinshan, maestrul Foyin, discutau adesea împreună despre Zen şi Taoism. Într-o zi, ei se aşezară unul în faţa celuilalt în meditaţie. După ce Su Shi îşi încheie meditaţia, îl privi pe Maestrul Foyin stând foarte ţeapăn, îmbrăcat în sutană şi nu se putu împiedica să râdă.

Maestrul Foyin îl întrebă de ce râdea. Su Shi spuse: “Uită-te la tine! Stai aşezat acolo ca o grămadă de balegă de vacă”, apoi, izbucni în râs. Maestrul Foyin râse şi el.

Su Shi întrebă atunci: “Eu cu ce crezi că semăn?”

Foyin zise imediat: “Aşezat aici drept, cu compasiunea care ţi se citeşte pe faţă, semeni cu un buddha!”

Shu Shi fu foarte mulţumit şi când se întoarse acasă, îi povesti totul foarte agitat surorii sale, Su Xiaomei.

Xiaomei îşi privi fratele compătimitoare şi zise: “El crede că tu eşti asemeni unui Buddha pentru că are o natură interioară de Buddha şi vede întreaga lume drept un buddha. Tu crezi că el seamănă cu o balegă de vacă, deoarece în interiorul tău nu e decât balegă de vacă!”

Când mă gândesc la acuzaţiile ce şi le aduc practicanţii noştri, nu e aceeaşi situaţie? Noi vedem că oamenii din jurul nostru au probleme şi toată lumea este nemulţumită, şi totuşi continuăm să ne plângem în fiecare zi! Nu este la fel cu ceea ce Su Shi vedea în Maestrul Foyin?

Atunci când avem conflicte cu ceilalţi, nu sunt ele provocate de balega de vacă din inima noastră? Dacă avem inimi pure şi compătimitoare, ne vom mai gândi la alţii ca la nişte balegi de vacă? Se adevereşte că în multe situaţii problemele celorlalţi vin din propriile noastre inimi.