Reclama noastră gratuită

În timp cutreierăm țara cu autobuzul, inevitabil sunt și ocazionalele degete îndreptate spre semnul portocaliu aprins. Poate și tu ai văzut unul. În acest an, este prietena mea, Angela Wang, este cea care saltă fericită pe panourile Shen Yun. Acum vreo săptămână, am trecut pe lângă vioaia fată și am început să mă întreb – dacă unul din panourile Angelei costă, să spunem, 2.000 de dolari pe lună, atunci cât ar fi o sută de Angele? Sau o mie? Câte conace aș putea cumpăra cu banii ăia?

Panourile, chioșcurile și publicitatea de la televizor se adună. Dar recent mi s-a amintit că aici Shen Yun are un avantaj. Câteodată primim o abundență de publicitate pe gratis.

Pe 18 ianuarie, Consiliul orașului Seattle a primit o scrisoare de la Consulul General al Chinei din San Francisco. Intenția scrisorii nu putea fi mai evidentă: sabotați spectacolul. Din nou.

Potrivit ziarului The Epoch Times, scrisoarea regimului comunist chinez atenționa oficialii aleși ai Americii ”să nu ofere proclamații sau scrisori de susținere pentru Shen Yun, să nu participe la spectacol și nici să nu dea interviuri în mass-media despre Shen Yun.” Apoi continua despre noi cu marca specifică partidului.

Rău? Da. Șocant? Nu prea – nu este pentru prima dată. Se pare că oriunde dansăm, ambasadele și consulatele Chinei pun întotdeauna ceva la cale. Monitorizează cu atenție fiecare grup de etnie chineză de peste hotare și terorizează pe oricine care acționează prea independent. Shen Yun – a cărei misiune este să reînvie cultura tradițională chineză pe care partidul comunist s-a străduit atât de mult să o distrugă – nu face excepție.

Astfel că atunci când am auzit două săptămâni mai târziu de incidentul cu scrisoarea, am oftat. Și ne-am continuat viețile. Pe lângă asta, de fiecare dată când încearcă să ne împiedice prin tăierea cauciucurilor autobuzului sau prin amenințarea spectatorilor să nu meargă la spectacol, este ca și când avem publicitate pe gratis. Mașinațiunile lor stimulează presa, înfurie oamenii și, cel mai util, cresc vânzările de bilete.

În rare ocazii reușesc aceste vicleșuguri. În 2010, doar cu câteva zile înainte de debutul nostru în Hong Kong, cu gențile noastre deja pregătite și cu biletele de la toate cele șapte spectacole deja vândute, guvernul Hong Kong-ului a retras vizele de intrare la câțiva din membrii cheie din echipă. A fost cu adevărat păcat.

Mai târziu în același an, teatrul din capitala Moldovei a blocat spectacolul prin nepermiterea trupei să intre în teatru în dimineața primului spectacol. Am descoperit că, atât directorul teatrului, cât și primarul, au fost contactați recent în repetate rânduri de către ambasada chineză cu privire la Shen Yun. În tot restul zilei au fost conferințe de presă și spectatori nefericiți (chiar dacă mai târziu au revenit cu flori ca să consoleze artiștii).

Anul trecut la Seul, Partidul Comunist Chinez a interferat din nou. Dar de data aceasta presa era alertă, a intervenit curtea de judecată a districtului coreean local, și spectacolul s-a desfășurat conform programului.

Și istoria se repetă. De această dată, am ajuns la Seattle cu două zile înainte de spectacol, am avut interviuri cu presa și biletele nu s-au vândut niciodată mai bine. Dacă am avea astfel de publicitate peste tot am putea menaja toți acei bani din publicitate și am putea începe să economisim pentru un conac.

Articolul a fost tradus de la adresa:
http://www.shenyunperformingarts.org/blog/_K1wgMhzSITE/seattle-shows-and-our-free-advertising.html