Canada: Fostul secretar de stat şi avocatul internaţional pentru drepturile omului cer premierului canadian să oprească importul din China a bunurilor produse prin muncă forţată

Pe 31 ianuarie 2012, fostul secretar de stat (pentru Asia-Pacific), David Kilgour, și avocatul internațional pentru drepturile omului, David Matas, au scris împreună prim-ministrului Stephen Harper îndemnându-l să ceară guvernului Chinei oprirea de către Canada a importului de bunuri produse prin muncă forțată. Harper acceptase o invitație de a vizita China.

David Kilgour la conferința de presă din 31 ianuarie 2012

Domnul David Kilgour a făcut publică scrisoarea adresată premierului la conferința de presă din aceiași zi. Scrisoarea formula: ”Practicanții Falun Gong constituie cel puțin jumătate din cei 250.000 de prizonieri înregistrați oficial în lagărele de reeducare prin muncă ale țării.” ”Centrele de detenție din China nu sunt doar lagăre de muncă forțată. Sunt de asemenea și mari bănci de donatori forțați de organe.”

Matas și Kilgour au enunțat în scrisoare: ”În misiunea dvs de comerț cu China din februarie, vă rugăm să solicitați guvernului Chinei oprirea spre Canada a exportului de bunuri provenite din muncă forțată și să închideți imensa rețea de lagăre de muncă forțată din China. Vă rugăm să propuneți un angajament cu China pentru a ne asigura că se va întâmplă asta.”

”China se angajează sistematic în muncă forțată în toate formele de facilități de detenție – închisori în care se găsesc criminali condamnați, detenții administrative pentru cei care nu sunt încă acuzați și lagăre de reeducare prin muncă. O declarație din 1998 a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) angajează toți membrii, inclusiv China, să elimine munca forțată. Guvernul Chinei a raportat la OIM că constituția sa interzice munca forțată și că există o politică națională de eliminare a tuturor formelor de muncă forțată.”

Totuși, Partidul Comunist Chinez nu și-a ținut promisiunea. Scrisoare sublinia: ”Totuși, munca forțată din detenție nu este un abuz a legii chineze. Așa este legea. Articolul 58 a legii chineze a închisorilor stipulează că închisorile pot pedepsi un prizonier care este capabil fizic dar refuză, să lucreze.”

”Statele Unite au semnat o convenție cu China în 1992 prin care guvernul Chinei se angajează să nu exporte spre Statele Unite bunurile produse prin munca în închisoare. SUA a semnat în 1994 o declarație de cooperare care, în principiu, acorda oficialilor Statelor Unite acces la facilitățile de producție chineze suspecte de exportarea bunurilor produse prin munca în închisoare. Comisia de Evaluare a Economiei și Securității SUA China, în raportul pentru congres din 2008, a scris că 'guvernul chinez nu și-a îndeplinit angajamentele' făcute prin acordurile din 1992 și 1994 'făcând imposibilă oficialilor Statelor Unite conducerea unor investigații complete și folositoare a acestor declarații'.”

”Cei mai mulți oameni din lagărele de muncă forțată din China sunt practicanți Falun Gong, o practică spirituală bazată pe un set de exerciții, pe care Partidul Comunist a interzis-o în 1999 din teama că supremația ideologică a partidului era amenințată de popularitatea sa. Raportul despre China din 2005 a Departamentul de Stat al Statelor Unite indica că poliția conducea sute de centre de detenție, în care numai cele 340 centre de reeducare prin muncă dețineau o capacitate de aproximativ 300.000 persoane. Raportul din 2008 a Departamentului de Stat formula: 'Unii observatori străini estimează că practicanții Falun Gong constituie cel puțin jumătate din cei 250.000 de prizonieri înregistrați oficial în lagărele de reeducare prin muncă din țară...'”

”Prizonierii înregistrați oficial nu reprezintă întreaga populație din detenție. Neoficial, estimările sugerează că există 1.200 de lagăre de muncă forțată cu 2.000.000 de prizonieri.”

”Noi, în două rapoarte publicate în 2006 și 2007, precum și o carte publicată în 2009, sub numele de Recoltarea Sângeroasă, am ajuns la concluzia că practicanții Falun Gong au fost uciși cu zecile de mii pentru ca organele lor să fie vândute pentru transplant. Facilitățile de detenție chineze nu sunt numai lagăre de muncă forțată. Ele sunt și mari bănci de donatori forțați de organe.”

Scrisoarea concluziona: ”Importurile ar trebui să reziste atât exigențelor economice, cât și celor etice. O misiune de comerț cu un stat comunist care exportă produse ale muncii forțate în întreaga lume la prețuri incredibil de mici ar trebui să facă mai mult decât afaceri bune pentru Canada. Misiunea ar trebui să facă tot ce poate pentru a opri oribila practică a muncii forțate din China.”

Trei victime ale persecuției împotriva Falun Gong, Lin Mingli, He Lizhi și Zhang Tianxiao, și-au expus experiențele personale din China.

Lin a fost arestat de către PCC de patru ori. În cei șase ani cât a stat într-o închisoare din Shanghai, a fost supus torturii, îndoctrinării și muncii intensive timp de 16 ore pe zi.

He Zhili a fost aruncat în închisoare pentru trei ani și jumătate pentru că a spus oamenilor adevărul despre Falun Gong. A fost torturat și a muncit forțat în închisoarea Tianjin Chadian. Zhili a spus: ”Am fost forțați să muncim peste 10 ore pe zi, săpam șanțuri și plantam copaci. Eram așa de extenuat că nu puteam sta drept. Nu puteam să dorm din cauza durerii. Ni se dădea cea mai proastă mâncare sau eram înfometați.” Una din muncile la care a fost supus Zhili a fost să coasă mingi de fotbal pentru a fi exportate în Coreea.

În ziua conferinței de presă, sute de practicanți Falun Gong din Toronto, Montreal, Waterloo, și Ottawa au stat în fața Capitol Hill în zăpadă. Au făcut în liniște exercițiile Falun Gong și au reamintit canadienilor despre persecuția din China din ultimii doisprezece ani. Au cerut prim-ministrului să ridice această problemă cu guvernul chinez și să ceară eliberarea practicanților Falun Gong, inclusiv pe membrii a unsprezece familii din Canada.