Confucius discută cu Lao-Tse: o discuţie despre Cultura divină

Cultura chineză ortodoxă este vastă şi profundă; ea include cultura de cultivare şi cultura generală pentru nonpracticanţi. Lao-Tse şi Confucius sunt reprezentativi pentru aceste două aspecte ale culturii ortodoxe chineze.

Acum două mii cinci sute de ani, Confucius a mers într-o zi la Luoyang pentru a discuta cu Lao-Tse. Din conversaţia lor, noi putem să distingem diferenţa între cultura de «cultivare» şi cultura generală (obişnuită). A înţelege această diferenţă ne va ajuta să înţelegem mai bine cultura ortodoxă chineză şi adevărul privind Falun Gong.

Pe parcursul discuţiei lor, Lao-Tse îi arată lui Confucius, că acesta avea «mândrie şi dorinţe». Îi sugera să scape de ele: «pentru că aceste lucruri nu sunt deloc bune pentru tine.» După ce au schimbat înţelegeri despre dreptate şi omenie, Lao-Tse îl întreabă pe Confucius: «Ai atins Tao ?» Confucius îi răspunse: «Sunt în căutarea sa de 27 de ani. Nu am atins-o încă.» Lao-Tse îi spuse: «Dacă Tao era ceva tangibil, care putea fi oferit altcuiva, oamenii ar fi luptat pentru a o dărui regelui. Dacă Tao putea fi oferită altuia, oamenii ar fi vrut să o ofere rudeniilor lor. Dacă Tao ar putea fi clar exprimată, toată lumea ar fi transmis-o şi fraţilor. Dacă Tao putea fi predată altuia, oamenii s-ar fi zbătut pentru a o face cunoscută copiilor lor. Toate aceste posibilităţi menţionate mai sus sunt imposibile. Motivul este simplu. Când o persoană nu are o înţelegere corectă a Tao, Tao nu se va deschide inimii sale.»

În legătură cu lucrurile pe care Confucius nu putea să le ierte sau pe care le credea nedrepte, Lao-Tse credea că Confucius îşi crea singur probleme, pentru că era prins în capcana faimei şi a interesului personal. La întoarcerea acasă, Confucius nu a vorbit timp de trei zile.

Unuia dintre discipoli, lui Zigong, i s-a părut ciudat şi a întrebat ce se întâmplase. Confucius i–a spus: «Eu ştiu că păsările zboară, că peştii înoată, că animalele aleargă. Cei care aleargă pot fi prinşi în capcane. Cei care înoată pot fi prinşi cu undiţele. Cei care zboară pot fi loviţi cu săgeţi. În timp ce dragonii sunt odată în nori şi altă dată pe cer; eu nu ştiu cum să-i prind. Lao-Tse e un dragon. Gândurile sale sunt ca un dragon zburător pe bolta cerească. Am deschis gura, dar eram fără voce. Am întins limba, dar n-am putut s-o mai retrag. Sunt speriat şi nu mă mai regăsesc.»

Confucius studia teorii şi precepte despre cum să fii o persoană obişnuită. Cea despre care vorbea Lao-Tse era calea «cultivării», care este mult mai înaltă decât nivelul persoanelor obişnuite. Din acest motiv Confucius nu putea înţelege în întregime cuvintele lui Lao-Tse.

În cartea sa, Dao De Jing (care apare şi cu titlul de Tao Te Ching), Lao-Tse spune «După ce Tao a fost pierdută, rămâne virtutea. După ce virtutea este pierdută, rămâne omenia. După ce dispare omenia, rămâne dreptatea. Când aceasta este pierdută, rămâne amabilitatea.» Lao-Tse era foarte clar în legătură cu sursa omeniei şi a dreptăţii, despre care învăţa Confucius. Totodată, Confucius nu putea să înţeleagă acea Tao despre care vorbea Lao-Tse. Cu toate că cei doi au fost contemporani, diferenţa dintre Confucius şi Lao-Tse ne învaţă un principiu, şi anume că cultivarea Tao întrece toată cunoaşterea lumii umane. Practicanţii (cei care urmează calea cultivării) pot să înţeleagă toate lucrurile din lumea umană şi nu sunt mişcaţi de tot felul de interese şi dorinţe ale lumii umane. Oamenii obişnuiţi, care nu se cultivă, sunt pierduţi în iluzia lumii umane şi consideră cultivarea drept un mister dificil de înţeles.

Motivul pentru care apare o asemenea diferenţă este cel pe care Lao-Tse l-a spus: «Când o persoană nu are o înţelegere corectă a Tao, Tao nu se va deschide inimii sale.» Cu alte cuvinte, dacă cineva încearcă să atingă Tao cu o inimă pură şi îndrăzneşte să renunţe la faimă, la interese, la emoţiile lumii umane, are baza care permite să se vadă dacă poate înţelege calea «cultivării».

După ce Budismul s-a răspândit în China, el a îmbogăţit cultura «cultivării». A ajutat oamenii să afle că există şi alte forme de «cultivare». După aceea, Şcoala Buddha şi Şcoala Tao s-au dezvoltat puternic, pornind de la cultura de «cultivare» din China, care are o situaţie specială în lume.

Întâmplarea cu Confucius consultându-l pe Lao-Tse, ne permite să căpătăm puţină înţelegere. Chiar şi cel mai mare învăţat şi gânditor dintre oamenii obişnuiţi poate înţelege cu greutate nivelul înalt al unui practicant. Acest fenomen este vizibil mai ales în înţelegerea, pe care o au oamenii, în prezent, în ceea ce priveşte Falun Gong. Oamenii sunt obişnuiţi să vadă „cultivarea” Falun Gong prin prisma puternicelor lor mentalităţi umane şi folosesc viziunea oamenilor obişnuiţi despre bine şi rău, pentru a face comentarii despre „cultivarea” Falun Gong.

Noi ştim că Lao-Tse a vorbit în cartea sa Dao De Jing despre numeroase principii după care trebuie condusă o ţară. Dar, ca practicanţi, noi nu avem nicio pretenţie politică. De altfel, nicio persoană n-a spus despre Lao-Tse că era implicat în politică. Confucius era cel care avea ambiţii de a «regăsi ritualul Zhou» şi de a călători în diferite ţări. Asta e o altă diferenţă semnificativă între cultura de «cultivare» şi cultura obişnuită. Un practicant autentic poate să vadă totul în lumea umană cu claritate, dar nu are nicio aspiraţie de a face politică.

Unele persoane au respins adevărul în ceea ce priveşte Falun Gong şi au pretins că Falun Gong este implicat în politică. Pe de-o parte acesta este rezultatul faptului că au fost influenţaţi de zvonurile fabricate de Partidul Comunist Chinez (PCC) şi de calomniile sale despre Falun Gong. Pe de altă parte, este deoarece oamenii moderni nu înţeleg deloc ce este «cultivarea». Când vor avea o înţelegere mai bună a culturii de «cultivare» în cultura chineză ortodoxă, ei vor înţelege că Falun Gong n-are nimic de-a face cu politica. Faptul că practicanţii Falun Gong în timpul persecuţiei spun adevărul, distribuie cele «Nouă Comentarii despre Partidul Comunist» şi sfătuiesc oamenii să părăsească PCC şi organizaţiile afiliate, se întâmplă cu scopul ca oamenii să înţeleagă adevărul despre Falun Gong, natura PCC şi pericolul de a fi membru al acestui partid. Falun Gong, în sine, nu are nici o ambiţie sau scop politic şi n-are nimic de-a face cu politica. Activităţile politice sunt mânate de dorinţe şi puterea este o sursă de probleme pentru cel care o caută, ceea ce nu este deloc scopul unui practicant.

Naţiunea chineză are cinci mii de ani de istorie glorioasă. Doar practicanţii care au abandonat cu adevărat căutarea faimei, interesele personale şi emoţiile pot să înţeleagă esenţa vastei şi profundei culturi autentice chineze. Nici chiar cel mai mare învăţat dintre oamenii obişnuiţi, n-a putut s-o cunoască decât superficial, în loc de a o cunoaşte din interior. Când cineva se iluminează asupra acestui punct crucial, îi va fi mai uşor să înţeleagă cultura ortodoxă chineză, care are o largă conotaţie legată de «cultivare».

În ultimii ani, practicanţii Falun Gong de peste ocean au promovat în toată lumea cultura chineză ortodoxă, care a fost larg acceptată. Spectacolul pentru Noul An Chinezesc realizat de Televiziunea New Tang Dynastie (NTDTV) a arătat autentica cultură divină chineză, fără nicio urmă din cultura deviată a PCC. Este încă şi mai semnificativ când ea este prezentată de practicanţii Falun Gong, care cultivă principiul «Adevăr - Compasiune - Toleranţă». În timpul acestei perioade în care PCC distruge cultura ortodoxă chineză, doar practicanţii Falun Gong pot să arate profunda conotaţie a adevăratei culturi chineze. Adevărata cultură chineză este conectată direct la baza fundamentală a vieţii umane. Artele clasice sunt reînsufleţite în spectacolul pentru Anul Nou Chinezesc, astfel că spectatorii au resimţit puternic esenţa adevăratei culturi chineze şi au fost impresionaţi în adâncul inimilor lor.

Articolul originar este disponibil în limba chineză la adresa:
http://www.minghui.org/mh/articles/2007/2/14/148942.html