Fiinţele simţitoare au venit pentru Falun Dafa (Partea a 2-a)

(Continuare din Partea 1)

Directorul Biroului 610 și conducătorul unității de securitate a statului îmi spun adevărul

Am vizitat Comitetul Local pentru Afaceri Politice și Juridice și Biroul 610 în anul 2010. Când am văzut-o pe directoarea Biroului 610, am întrebat-o dacă exista vreo bază legală pentru reținerea, arestarea și urmărirea penală a practicanților Falun Dafa și dacă îmi putea arăta documentele. Mi-a spus direct: „Nu.” A spus că se afla în funcția de director de cinci ani și nu văzuse niciodată vreo bază legală, iar Biroul 610 provincial nu avea nici el documente legale.

Am întâlnit un lider provincial în 2011. Mi-a spus că centrul de spălare a creierului era o închisoare neagră, fără termene de condamnare, și că membrii familiilor practicanților Falun Dafa trebuie să ceară eliberarea acestora după ce au fost condamnați ilegal, altfel vor fi trimiși la centrul de spălare a creierului. El a făcut tot posibilul să ajute familiile acestora, astfel încât practicanții să se întoarcă mai devreme acasă. În timpul mandatului său, a ajutat mai multe familii de practicanți și i-a salvat.

În acea perioadă am întâlnit și un conducător din Unitatea de Securitate Internă. L-am întrebat dacă exista vreo bază legală pentru arestarea, reținerea și urmărirea penală a practicanților Falun Dafa. A spus că el însuși căuta documente legale, dar nu găsise niciunul. Văzuse doar o decizie a Congresului Național al Poporului (CNP) și nu era sigur dacă aceasta constituia o bază legală. M-a rugat să verific eu însămi decizia CNP.

Am găsit această decizie după ce am ajuns la locul meu de muncă. Comitetul Permanent al CNP a adoptat „Decizia privind interzicerea organizațiilor de cult și prevenirea și pedepsirea activităților de cult” la 30 octombrie 1999. Totuși, aceasta nu menționa Falun Gong ca fiind un cult, astfel că decizia nu avea nicio legătură cu Falun Dafa.

Redactarea unei plângeri din perspectiva validării Fa

În același an, am fost trimisă într-un lagăr de muncă forțată de către departamentul de poliție municipal, pentru că eram practicantă Falun Dafa. Am depus o cerere de reexaminare administrativă în timp ce mă aflam în lagărul de muncă forțată. Un gardian mi-a sugerat că dacă aș cere lagărului să depună cererea, aceasta ar fi confiscată și ar dispărea fără urmă.

Am cerut unui membru al familiei să depună cererea în numele meu. El a mers la departamentul provincial de securitate publică. Într-o încăpere fără niciun semn distinctiv, o persoană i-a spus că vor accepta cererea și că era ultima zi pentru depunerea ei. Persoana i-a cerut să o aducă după-amiaza și a spus că îl va aștepta în acea încăpere.

Cererea mea a fost depusă cu succes la comitetul provincial de reeducare prin muncă. Din păcate, reexaminarea a fost respinsă. Am inițiat un litigiu administrativ. Gardianul din lagărul de muncă forțată a trebuit să revizuiască plângerea mea. A citit-o și mi-a explicat care părți nu erau bune și care erau bune.

M-am întors în celulă și am rescris plângerea din perspectiva validării Fa. Atât timp cât puteam demonstra că Falun Dafa este bună, puteam dovedi că nu comisesem nicio infracțiune. Un alt gardian m-a ajutat și mi-a spus să dau plângerea familiei mele în cadrul unei vizite, pentru ca ei să o depună în instanță pentru mine.

Am fost informată că plângerea mea fusese depusă cu succes și că instanța urma să programeze în curând o audiere. Gardienii din lagărul de muncă forțată m-au ajutat în acest proces, fiecare ajutându-mă pe ascuns, fără ca ceilalți gardieni să știe. Ei sperau să reușesc la proces, să fiu achitată și eliberată.

Un polițist a adunat toate așa-zisele „temeiuri legale” publicate de PCC împotriva Falun Dafa. Aceste „temeiuri legale” dovedeau că PCC îi aresta mai întâi pe practicanți și apoi inventa baza legală. Ofițerii din diferitele departamente juridice au comis infracțiuni în cei 26 de ani de persecuție deoarece practicanții erau arestați mai întâi, iar PCC inventa ulterior baza.

Când urma să fiu eliberată din lagărul de muncă forțată, ofițeri de la secția de poliție locală, biroul stradal, comitetul comunitar, biroul de afaceri judiciare și Biroul 610 au venit să mă ia. Persoana responsabilă nu mi-a cerut să semnez niciun document. A spus că nu greșisem și că aveam doar opinii diferite. M-au dus acasă.

Au încercat să îi protejeze pe practicanții Falun Dafa

Un ofițer al instanței a mers să-i vadă pe cei care mă preluaseră din lagărul de muncă forțată și a sperat să mă oblige să semnez un document de retragere a procesului. Ei nu l-au ascultat, sub pretextul că nu mă puteau găsi și astfel nu puteau coopera cu instanța. Instanța a retras cazul meu de litigiu administrativ folosind scuza că nu m-am prezentat la tribunal, deși fusesem convocată de două ori. Un polițist mi-a cerut ulterior să părăsesc locuința și să locuiesc în altă parte. Câțiva ani mai târziu am aflat că nu au venit să mă hărțuiască deoarece foloseau pretextul că nu mă puteau găsi.

Într-o zi din 2018, un ofițer de la secția locală de poliție m-a văzut și a spus că nu venise să mă hărțuiască nu pentru că nu mă putea găsi, ci pentru că nu voia să mă deranjeze pe mine și pe copilul meu.

În 2014, un judecător mi-a spus că în cazurile împotriva practicanților Falun Dafa, atât momentul audierii, cât și verdictul erau stabilite dinainte de comitetul pentru afaceri politice și juridice și de instanța intermediară, iar instanța de fond nu avea putere de decizie.

Un procuror de la procuratura municipală mi-a spus că guvernul local emisese un document conform căruia orice lucru legat de Falun Gong nu va fi acceptat și nu va primi răspuns. Când am depus o plângere fără conținut legat de Falun Gong, aceasta a fost respinsă și nu au îndrăznit să-mi accepte cazul. I-am întrebat de ce continuau să lege cazul meu de Falun Gong, din moment ce ștersesem tot conținutul legat de Falun Gong și cerusem doar ca părțile implicate care comiseseră infracțiuni să fie trase la răspundere. I-am întrebat: din moment ce atât de multe orașe au eliberat practicanți Falun Gong și au retras cazurile de persecuție sau au refuzat să accepte cazuri pentru a nu participa la persecuție, de ce zona noastră locală nu a procedat la fel? Ofițerii de la procuratura municipală au spus neputincioși că sperau să facă același lucru și că se aflau într-o situație dificilă.

Am depus din nou procesul și am primit o notificare de la procuratura municipală că dosarul meu fusese acceptat. Judecătorul de la instanța intermediară care se ocupa de cazurile Falun Gong mi-a spus că nu aveam nevoie de avocat în instanța de apel deoarece verdictul pentru al doilea proces fusese deja stabilit și imediat ce pledoaria avocatului era prezentată, verdictul urma să fie pronunțat. Aceasta însemna că verdictul era pregătit înainte de proces, iar procesul era doar o formalitate.

Un judecător de la instanța de fond fusese implicat în cazurile practicanților Falun Dafa încă din 1999. El se întâlnea cu familiile practicanților atunci când aveau întrebări privind depunerea cazurilor și îi ajuta să le depună la timp. Unii judecători mergeau la centrele de detenție pentru a-i întreba pe practicanții Falun Dafa dacă doreau să depună apel, sperând că o vor face și vor pleda nevinovat.

Am văzut personal un judecător care nu a putut să achite un practicant din cauza presiunilor de sus și care a inclus toate probele favorabile practicantului în hotărâre, în speranța că practicantul va depune apel împotriva lui folosind propria sa hotărâre.

Schimbarea mentalității mele în timp ce contracaram persecuția

Funcționarii de la biroul stradal au venit să mă vadă de mai multe ori în 2021. Am crezut că urmau ordinele PCC și că veniseră să mă hărțuiască. I-am certat și le-am spus că Falun Gong nu este ilegal și că veniseră la mine fără nicio bază legală. Ei mi-au explicat calm scopul vizitei lor. Eram foarte furioasă și credeam că sunt lipsiți de rațiune. După ce m-au vizitat de mai multe ori, în cele din urmă m-am liniștit și i-am ascultat.

Persoana responsabilă mi-a spus că secretarul de partid al Comitetului Pentru Afaceri Politice și Juridice urma să vină la mine acasă și că sperau să nu-i deschid ușa deoarece ar fi venit foarte multe persoane, iar ei se temeau că nu aș fi putut face față. De fapt, veniseră pentru binele meu. Nu doreau să fie complici la asemenea fapte rele. Dar eu aveam concepția că vor participa la persecuție.

În același an, am fost trimisă într-un centru de detenție. Un gardian m-a întrebat pe un ton dur dacă eram dispusă să mi se facă o fotografie. I-am răspuns pe același ton dur: „Nu.” Un alt gardian m-a târât într-o încăpere mare și mi-a ordonat să iau hainele de detenție. Mi-a spus să le îmbrac. Am răspuns aspru: „Nu.” A aruncat furioasă hainele pe podea și m-a dus cu ostilitate într-o celulă.

A doua zi, gardianul le-a cerut deținutelor să încerce să-mi pună cu forța hainele de detenție. Am refuzat. Ele s-au retras. Mai era o altă practicantă în celulă. Când aceasta clarifica adevărul deținutelor, gardianul o asculta în liniște și uneori spunea lucruri care o ajutau să clarifice adevărul. Am realizat că gardianul doar se prefăcuse cu mine, iar în realitate respecta Falun Dafa și voia să-i protejeze pe practicanți.

Un director a venit să investigheze problema practicantelor care nu purtau hainele de detenție. I-am clarificat adevărul. A ascultat cu atenție. A spus că mama lui credea în budism de mulți ani și că îi respecta credința. Nu a spus nimic despre problema hainelor.

În timpul detenției mele survenite pentru a doua oară, am refuzat să mănânc. Gardiana de serviciu mi-a oferit o clătită cumpărată de pe stradă și a spus că este foarte gustoasă. Am refuzat. Mi-a dat tăiței instant. Am refuzat și acest lucru. Am refuzat să port hainele de detenție și am stat acolo nutrind gânduri drepte. Au încercat să mă oprească, dar nu prin forță. Din vorbele și acțiunile lor puteam vedea că știau că persecuția era irațională și că nu erau dispuși să o ducă la îndeplinire, opunându-se pasiv politicii.

În timp ce eram deținută în închisoare în 2024, am refuzat să scriu orice de natură să calomnieze Falun Dafa. O deținută mă supraveghea și un gardian mă tortura. Când nu era nimeni de față, deținuta care mă supraveghea mi-a spus că trebuia să le arate celorlalte deținute că era severă cu mine, altfel nu ar fi putut rămâne în celulă și celelalte deținute ar fi raportat-o gardienilor. Ea nu era dispusă să mă tortureze, dar se prefăcea în fața celorlalte deținute. M-a rugat să rezist și mi-a spus că trebuie să persist în credința mea atât timp cât credeam că este corect, și că merita chiar dacă mi-aș fi pierdut viața.

O gardiană m-a chemat în biroul ei și la suprafață a încercat să mă forțeze să mă transform. Însă printre rânduri mi-a sugerat să depun o plângere împotriva închisorii folosind legea penitenciară. Mi-a spus să scriu orice gânduri aveam. Nu era de acord cu transformarea forțată a practicanților Falun Dafa în închisoare. Credea că ar trebui să rămână la alegerea practicanților dacă aceștia doresc sau nu să se transforme și că atât timp cât practicanții erau dispuși să accepte consecințele, nu ar trebui transformați cu forța.

O gardiană fusese cândva implicată în transformarea forțată a practicanților Falun Dafa. A văzut tortura inumană și nu a mai putut suporta. Sperase cu adevărat că practicanții vor folosi legea pentru a-și proteja drepturile și interesele legale și pentru a-i împiedica pe gardieni să participe la persecuția brutală a practicanților.

Când am fost eliberată din închisoare, au venit să mă hărțuiască ofițeri de la secția de poliție, de la biroul stradal și de la centrul comunitar. Am văzut că se simțeau neputincioși și nu doreau să se implice în persecuția oamenilor buni, dar erau obligați să se conformeze. Unul dintre ei a spus: „Când PCC se va prăbuși, aceste lucruri se vor termina.”

Observații finale

Mulți ofițeri din diferite departamente juridice mi-au făcut cunoscute faptele despre persecuție prin diverse mijloace. Unii dintre ei m-au ajutat activ să contracarez persecuția. Am fost martoră la faptul că ființele simțitoare au venit toate pentru Fa.

Pentru că nu m-am cultivat bine, nu am studiat bine Fa și nu m-am îmbunătățit în Fa, nu am salvat ființele simțitoare care aveau o relație predestinată cu mine, iar ele sunt încă implicate în persecuția practicanților Falun Dafa.

Am realizat din experiențele mele tumultuoase că ființele simțitoare au venit pentru Fa. Numai atunci când practicanții Falun Dafa îl ascultă pe Maestru și se cultivă bine putem salva ființele simțitoare care au o legătură predestinată cu noi.

Original Chinese article