China Fahui | Spunând cu curaj oamenilor adevărul despre Falun Dafa

Salutări, Maestre! Salutări, dragi practicanți!

Am 73 de ani și am început să practic Falun Dafa în 2003. Înainte să încep să practic aveam cancer oral, am făcut o operație și aveam dificultăți la vorbire. Dar știam că Falun Dafa este bună și că persecuția Partidului Comunist Chinez era greșită, așa că am încercat să spun oamenilor adevărul despre Falun Dafa mai bine de 20 de ani.

Mama mea a murit când eram foarte tânără și am fost singurul copil. După ce m-am căsătorit, eu și soțul meu eram săraci și nu ne puteam permite să avem un copil. Nu știam bunătatea unei mame, așa că îmi era greu să am compasiune.

După ce am început să practic Falun Dafa și să urmez principiile Adevăr-Compasiune-Toleranță, am început să mă îmbunătățesc tot mai mult.

Încep să spun oamenilor despre Falun Dafa

După ce Partidul Comunist Chinez (PCC) a început persecuția Falun Dafa, am început să împart materiale oamenilor pentru a combate propaganda defăimătoare. Am observat o practicantă care era bună la a vorbi cu oamenii despre Dafa și am vrut să învăț cum să fac asta. În acea după-amiază, ea ne-a luat pe mine și pe un alt practicant și ne-a arătat cum să facem. Ea vorbea cu oamenii la o stație de autobuz lângă un supermarket. În câteva cuvinte, putea explica Dafa și ajuta oamenii să renunțe la organizațiile PCC. Părea ușor. „Încercați voi. Eu merg la cumpărături,” a spus și a plecat.

Eu şi celălalt practicant ne-am plimbat. Ne uitam la o persoană și alta, dar tot nu îndrăzneam să vorbim. Nu mai părea ușor. Am rătăcit mult timp, dar nu am vorbit cu nimeni. În cele din urmă ne-am întors acasă.

A doua zi i-am cerut Maestrului să mă ajute și am ieșit să vorbesc cu oamenii. Am văzut un bărbat mai în vârstă și l-am salutat: „Unchiule, mergeți la cumpărături?” A spus că da, dar eu nu știam ce să spun. A plecat. M-am plimbat puțin, dar nu am vorbit cu nimeni despre Dafa. După ce m-am întors acasă, eram supărată și am decis că trebuie să mă descurc mai bine.

În a treia zi, am văzut o femeie lângă stația de autobuz, m-a salutat și părea o persoană drăguță. Când a observat cicatricea de pe maxilarul meu și că aveam dificultăți la vorbire, m-a întrebat ce s-a întâmplat. „Am avut cancer oral, așa că am făcut o operație la Beijing. Mai târziu m-am recuperat fără medicamente sau chimioterapie,” am explicat. Ea era curioasă și a cerut detalii. I-am spus că Falun Dafa m-a ajutat mult. Ea a înțeles și a fost de acord să renunțe la apartenența la organizațiile PCC la care aderase. Am mulțumit în tăcere Maestrului Li.

După aceea am ieșit în fiecare zi. La început vorbeam cu oamenii din când în când. Mai târziu am putut vorbi aproape cu toți cei pe care îi întâlneam despre Falun Dafa și despre renunțarea la organizațiile PCC. În fiecare zi mă trezeam înainte de 4 a.m., făceam exercițiile, apoi trimiteam gânduri drepte la 6 a.m. Citeam două prelegeri din Zhuan Falun (cartea principală Falun Dafa) înainte să ies să clarific adevărul. Ieșeam aproape în fiecare zi. Uneori familia avea nevoie de mine dimineața, așa că ieșeam după-amiaza.

Șantiere

Împreună cu o altă practicantă distribuiam frecvent materiale în oraș și în suburbii. Ea era foarte recunoscătoare și spunea: „După ce ies cu tine, pot merge oriunde, fie pe jos, fie cu autobuzul sau metroul.”

Adesea ieșeam cu o geantă mare de DVD-uri și copii ale cărţii Nouă Comentarii despre Partidul Comunist. Vorbeam cu oamenii și împărțeam aceste materiale pe măsură ce ne plimbam. Ea era inițial speriată, dar am spus: „Nu-ți face griji. Putem face asta într-un mod corect. Dacă oamenii ne văd furișându-ne, s-ar putea să nu accepte materialele.” Văzând că eu nu aveam frică, a căpătat și ea încredere.

Când vedeam vehicule parcate pe marginea drumului, vorbeam cu fiecare șofer. Le dădeam și materialele și totul mergea bine.

Mergeam și pe șantiere. În zonă erau multe construcții, iar unele șantiere erau mari. Ne-a luat câteva luni să le acoperim pe toate. Deși erau mulți muncitori, de obicei erau răspândiți. Așa că am găsit locurile unde luau prânzul și am vorbit cu ei. Cei mai mulți au fost de acord să renunțe la organizațiile PCC. A doua zi mergeam în alt loc.

Odată am mers pe un șantier cu mulți oameni, inclusiv bărbați și femei de toate vârstele. După ce am vorbit cu un tânăr, i-am explicat despre Falun Dafa și despre renunțarea la PCC. El a spus că se alăturase Tinerilor Pionieri ai PCC și a fost de acord să renunțe sub un pseudonim.

După ce am vorbit cu trei persoane, tânărul ne-a spus tare: „Mătușă, puteți să luați o pauză acum. Eu le explic lor și voi doar scrieți numele lor.” Se pare că acest tânăr era șef de echipă. A chemat pe toată lumea și a spus: „Renunțarea la organizațiile PCC vă va aduce siguranță și binecuvântări. Falun Dafa este bună și persecuția este greșită.” Muncitorii s-au aliniat, iar el a strigat numele fiecăruia și i-a întrebat dacă renunță la organizațiile PCC. A fost o scenă magnifică și am fost profund emoționată. În final, aproape 50 de persoane au renunțat la organizațiile PCC în acea zi.

Un șantier era departe de oraș. Era mare, cu mulți muncitori și era împărțit în mai multe zone mici. Fiind nou, nu exista autobuz în zonă. Așa că cealaltă practicantă trebuia să meargă pe jos zilnic. O a treia practicantă a vrut să ni se alăture, dar a renunțat pentru că era prea departe. Ar fi durat aproximativ jumătate de oră să ajungem acolo, chiar și cu mașina. Practicanta care mergea frecvent cu mine avea și ea peste 70 de ani. Fusese angajată la birou înainte de pensionare.

Eu şi ea mergeam adesea pe două părți ale unui drum în aceeași direcție. Uneori vedeam muncitori care săpau șanțuri. Ne așezam și vorbeam cu ei. Când oamenii lucrau în pădure, mergeam acolo și vorbeam cu ei. Vorbeam cu toți pe care îi vedeam până când construcția era terminată.

Acest lucru a continuat aproximativ zece ani, până când nu mai erau construcții noi în zona noastră. Atunci am mers în parcuri și stații de autobuz să vorbim cu oamenii.

Într-o zi, am ieșit singură să vorbesc cu oamenii. Am observat un copac cu fructe galben-aurii. Nu mai văzusem un astfel de fruct și m-am întrebat cum poate să rodească copacul iarna. Mai târziu am realizat că era o încurajare de la Maestru.

La o secție de poliție

I-am dat cuiva un instrument software pentru a ocoli blocada internetului. S-a dovedit că era un polițist sub acoperire și m-a dus la secția de poliție. Nu am răspuns întrebărilor lui. I-am spus doar adevărul despre Falun Dafa și i-am sugerat să înceteze să urmeze PCC și să facă fapte rele. M-a amenințat, dar nu mi-era frică. Știam că aveam multe materiale Falun Dafa acasă, inclusiv portretul Maestrului. Știam că trebuia să merg acasă. M-a eliberat în acea seară.

Știam că aveam o înclinație spre exagerare. La acea vreme eram unul dintre puținii practicanți care aveau instrumentul software pentru a ocoli blocada internetului. Aveam mentalitatea de a mă lăuda și aceasta a fost o lecție serioasă.

După ce l-am dat în judecată pe fostul lider PCC Jiang Zemin pentru persecuția Falun Dafa, poliția mi-a cerut odată să merg la secția de poliție. Soțul meu era nervos, dar i-am spus să nu se îngrijoreze și am mers singură a doua zi. Nu mi-era frică pentru că înțelegeam de ce trebuia să merg acolo.

Când am ajuns, am văzut peste zece polițiști într-o cameră, și unul dintre ei a întrebat de ce l-am dat în judecată pe un șef de stat.

„Despre cine vorbiți?” am întrebat.

„Jiang Zemin,” a răspuns el.

„Nu, nu este un șef de stat,” am răspuns. „Este un trădător care trădează interesele noastre naționale.”

După ce le-am spus toate lucrurile rele pe care le-a făcut Jiang, toți au fost de acord.

Când un ofițer m-a întrebat dacă practic Falun Dafa, le-am povestit despre bolile mele și cum m-am recuperat după ce am practicat Falun Dafa. „Nu aveam bani și nu aveam serviciu. Eram bolnavă, dar nu îmi permiteam tratament medical. Bolile mele au dispărut după ce am început să practic Falun Dafa. Cum aș putea să nu practic?” am întrebat.

Au dat din cap și au întrebat ce credea familia mea despre practica mea. Am spus că știau situația mea și mă susțineau. Un ofițer era curios despre beneficiile Falun Dafa. Am explicat îmbunătățirea sănătății fizice, precum și valorile morale precum Adevăr-Compasiune-Toleranță. După ce le-am spus toate acestea, m-am întors acasă.

Cooperarea cu alți practicanți

Unii practicanți vor să iasă și să spună oamenilor adevărul, dar le este frică. Mi-am amintit că practicanții sunt un singur corp, așa că i-am ajutat pe alții ori de câte ori au cerut.

Odată am vorbit cu cineva care spunea că este practicant. Numele ei era Lan. Nu avea pe nimeni cu care să citească Legea, așa că am prezentat-o practicanților locali. Voia să spună oamenilor adevărul, dar îi era frică și nu știa cum să înceapă. „Nicio problemă. Îți voi arăta,” am spus. Ne-am întâlnit la stația de autobuz și am vorbit cu oamenii.

Dar Lan era speriată și stătea la câțiva pași distanță. Așa că am trimis gânduri drepte pentru a o ajuta. Am observat o curea de nylon de pe ambalaj pe drum, am ridicat-o și am spus: „Mai bine punem asta la gunoi ca să nu se împiedice cineva.” Un trecător a auzit ce am spus și a zis că sunt o persoană bună.

„Dacă vedem o problemă, ar trebui să facem ceva, nu-i așa?” am răspuns. Am ajutat persoana să renunțe la organizațiile PCC.

Lan a spus mai târziu: „Ești atât de deșteaptă să conectezi punctele de discuție.”

„Nu e nevoie să te gândești,” am explicat. „Nimic nu este întâmplător. Când întâlnim pe cineva, am putea avea o relație predestinată cu el. Trebuie doar să încercăm.”

I-am explicat lui Lan cum să salute oamenii, cum să spargă gheața și cum să lege conversația de informații despre Falun Dafa și despre renunțarea la PCC. Ea a ascultat și curând a reușit să vorbească cu oamenii.

Am ajutat astfel șase practicanți de-a lungul anilor. Toți au progresat și acum sunt destul de buni la asta.

Renunțarea la concepțiile omenești

Nu prea am frică, așa că vorbesc cu aproape oricine, dar uneori îmi lipsește bunătatea și răbdarea. Câteodată mă cert cu oamenii. Puteam simți că Maestrul mă ajută să mă îmbunătățesc în acest domeniu.

Într-o zi am văzut un bărbat mai în vârstă la o stație de autobuz și i-am vorbit despre Falun Dafa. Nu doar că nu a ascultat, dar mi-a luat pălăria și a aruncat-o jos. Nu am spus nimic – am ridicat-o și am plecat.

Câteva zile mai târziu, treceam pe lângă stația de autobuz și am început să vorbesc cu cineva despre Falun Dafa. Era același bărbat, dar nu l-am recunoscut. Știa că sunt eu și a început să înjure tare. Mi-a apucat geanta și a amenințat că mă va raporta poliției. Un alt practicant care venise cu mine a încercat să-i explice, dar el a refuzat să asculte.

La început l-am ignorat, dar pe măsură ce continua să țipe și să tragă de geanta mea, m-am supărat și l-am lovit ușor. „Lasă-mă! Ești de nimic!” am spus și am plecat.

Celălalt practicant s-a speriat, dar eu nu. Nu voiam să fiu bruscată și înjurată de el în public.

După ce m-am liniștit, am realizat că am greșit. Maestrul a spus:

„Am spus totuși că, ca practicant, nu ar trebui să te răzbuni când ești lovit sau insultat, ci să te menții la un standard înalt.” (Lecția Patru, Zhuan Falun)

Nu ar fi trebuit să-l lovesc și am decis să fac mai bine.

Aveam și gelozie. Eu şi Mei, o altă practicantă, am mers pe un deal. Ea a spus: „Voi urca prima. Dacă sunt oameni, te voi chema să vii.” Am așteptat acolo și am vorbit cu oamenii care treceau. Erau puțini, așa că am așteptat două sau trei ore și apoi m-am întors acasă.

Când am întrebat-o a doua zi, mi-a spus că erau mulți oameni. Fusese atât de ocupată vorbind cu ei încât uitase de mine.

Am spus: „Mi-ai spus să aștept. Dacă mi-ai fi spus, am fi putut vorbi cu mai mulți oameni.”

Mei se cultivase bine, așa că doar a zâmbit chiar dacă am continuat să mă plâng. Fusese o polițistă dură, dar se schimbase după ce a început să practice Falun Dafa. Mai târziu i-am cerut scuze. Acest incident mi-a amintit unde trebuia să mă îmbunătățesc.

Soțul meu a trecut în neființă cu câțiva ani în urmă. Uneori aveam conflicte cu rudele, și ori de câte ori mă gândeam la ele mă supăram. Când se întâmpla asta, îmi apărea o umflătură pe frunte. Am cerut unui practicant să imprime cuvântul „Toleranță” cu font mare și am lipit mai multe copii în casă pentru a-mi aminti. Cred că m-am îmbunătățit, dar încă mai am mult de lucru.

Maestrul este foarte milos. Trebuie să prețuim această oportunitate și să ne îmbunătățim cu adevărat. Sunt hotărâtă să fac mai bine și să colaborez cu alți practicanți pentru a-l ajuta pe Maestru să salveze oamenii.

Mulțumesc, Maestre! Mulțumesc, dragi practicanți!

(Contribuție selectată pentru cea de-a 22-a Conferință Fa din China

Original Chinese article