Am fost arestată și plasată într-un centru de detenție. Zeci de persoane erau ținute într-o celulă extrem de mică. Uneori, în ea erau deținute mai mult de 80 de persoane. Dormeau peste tot, pe podea și pe scânduri. Noaptea trebuia să dorm pe o parte pe podea, pentru că nu era suficient spațiu. Eram înghesuite ca sardinele și era dificil chiar și să ne întoarcem de pe o parte pe alta.
Adormeam repede și dormeam până eram trezită dimineața. Mintea mea era lipsită de gânduri, așa că puteam adormi repede.
Validarea Legii făcând fapte bune
Viața în centrul de detenție era anormală. În fiecare zi soseau nou-venite. Arătau pierdute, speriate și chinuite, și plângeau de parcă s-ar fi prăbușit cerul. De obicei, eram prima persoană care mergea să le consoleze și să le ajute. Le ajutam să primească apă și mâncare, în special pe cele în vârstă, pe cele bolnave sau pe cele care aveau dificultăți de mers. Știau că practic Falun Dafa, deoarece aveam inscripționate pe hainele mele cele două fraze: "Falun Dafa este bună" și "Adevăr – Compasiune – Toleranță sunt bune".
Traiul printre zeci de oameni nu a fost deloc ușor. Trebuia să ne grăbim să facem totul. Nu aveam voie să mâncăm decât cinci sau zece minute. Uneori nu puteam să terminăm de mâncat. Nu exista duș. Trebuia să folosim ligheane pentru a ne spăla. Trebuia să stăm la coadă pentru a primi un lighean. Ni se permiteau doar câteva minute pentru a obține ligheanele. Dacă nu reușeam să facem rost de ligheane la timp, nu aveam voie să ne spălăm. Trebuia să folosim apă rece chiar și iarna.
Maestrul a avut grijă de mine pe toată perioada acestui necaz. Mă puteam spăla cu apă caldă împreună cu șefa mea de celulă, și astfel aveam la dispoziție mai multă apă. Deținutele trebuiau să stea la coadă pentru a primi apă fiartă, pe care trebuiau să o bea înainte de micul dejun. Unele nu puteau să facă rost de apă în timpul stabilit, pentru că nu le-ar mai fi rămas timp pentru micul dejun. M-am oferit voluntar să ajut, stând lângă butoiul de apă caldă și turnând cu un polonic mare apă caldă în paharul fiecărei deținute, economisind astfel timp. Toată lumea putea să bea apă și să ia micul dejun la timp. Toate mi-au mulțumit. De obicei eram ultima care lua micul dejun. Mâncam puțin, o chiflă mică îmi era de ajuns.
Am ajutat ori de câte ori am putut și oriunde am putut. Iarna nu era loc suficient pentru ca deținutele să împăturească cuverturile și paltoanele. Li se cerea să se grăbească și să facă plăpumile pătrate, altfel erau pedepsite. Le-am ajutat pe cele care erau lente sau bătrâne. Mai târziu, spațiul meu de dormit a fost dublat și am avut două plăpumi noi, în timp ce celelalte deținute aveau doar una. Cele de alte religii au văzut că mi s-a permis să fac meditația și să practic exercițiile noaptea. Au vrut și ele să facă același lucru, dar nu li s-a permis și astfel au devenit invidioase și mi-au creat probleme. Mă vorbeau de rău și mă denigrau pe la spate. Nu m-am apărat niciodată, ci le-am tratat pașnic. Le-am ajutat să aducă apă și le-am împăturit plăpumile ca de obicei, iar conflictul s-a aplanat.
Înainte de a practica Falun Dafa, aveam o sănătate precară. Aveam diaree tot timpul anului. Eram somnoroasă mereu și nu aveam putere. Nu-mi plăcea să ajut alți oameni. După ce am început să practic Falun Dafa, am devenit sănătoasă și energică. În viața de zi cu zi respect principiile Adevăr – Compasiune – Toleranță și îi ajut pe alții de bunăvoie. Deși sunt în vârstă de 60 de ani, sunt flexibilă și iute ca o tânără domnișoară. Șefa celulei a spus emoționată: "Tanti ajută mereu pe oricine are nevoie."
Mărturii extraordinare
O deținută a fost condamnată la șapte ani de închisoare pentru omor prin imprudență. Era rea cu mine și mă vorbea de rău pe la spate, pentru a putea câștiga recompense, dar eu am fost prietenoasă cu ea, ca de obicei. Noaptea dormeam una lângă alta. Ea auzea clar când recitam Legea și cele două fraze, și când cântam cântece Dafa.
Într-o zi mi-a spus brusc: "Ceea ce ai recitat și ai cântat a fost atât de bun. M-a făcut să mă simt bine." Mi-a spus că învățase în secret de la mine, dar șefa celulei a descoperit acest lucru și nu i-a permis să practice exercițiile. Se simțea norocoasă că m-a cunoscut, dar îi părea rău că urma să meargă la închisoare. I-am spus că există practicanți Falun Dafa în închisori și că ar putea învăța de la ei. Ori de câte ori avea loc o petrecere de adio pentru deținutele care ieșeau din celulă, ea mă ruga să cânt pe scenă cântece Falun Dafa și mă aplauda energic.
De fiecare dată când urcam pe scenă pentru a cânta cântece Falun Dafa, eram chiar eu însămi emoționată. Era un moment minunat și plin de bucurie. Puteam cânta doar patru cântece Dafa. Deținutele erau de vârste diferite, de la șaptesprezece ani la șaptezeci de ani, și proveneau din medii diferite. Nu știam de ce erau reținute. În acele momente, toate mă ascultau cu atenție, unele cu lacrimi, altele cu speranță, și altele simțindu-se neajutorate. Deși eram bătrână și nu aveam nicio experiență în a cânta, Maestrul m-a întărit și am cântat atât de emoționant și atât de frumos încât chiar și eu am fost surprinsă. Am fost profund emoționată auzind aplauzele puternice din jurul meu.
Studiind Legea, practicând exercițiile și făcând cele trei lucruri importante
În toată această lungă perioadă de timp, am simțit că nimic nu era important fără libertate. Orice aș fi avut, nu aș fi putut realiza nimic dacă nu aș fi cunoscut Falun Dafa, de aceea cel mai mult mă temeam să nu uit Legea Maestrului. Nu am îndrăznit să devin leneșă în cultivare. Regretam foarte mult că nu memorasem Legea înainte. Am recitat orice din Legea pe care mi-o puteam aminti. Am recitat poemele din Hong Yin și "Lunyu". În închisoare ni se cerea să stăm pe scânduri și să recităm propaganda Partidului Comunist Chinez (PCC), dar eu stăteam cu picioarele încrucișate și recitam cele două fraze ("Falun Dafa este bună" și "Adevăr – Compasiune – Toleranță sunt bune") până când timpul expira. Falun Dafa este înrădăcinată în inima mea.
La un moment dat, o altă practicantă a fost trimisă în celula mea. Am recitat Legea împreună. Ea a putut recita prima parte din "Predarea Legii din 2018 la Washington, D.C.". Am învățat de la ea și am memorat-o rapid datorită faptului că Maestrul m-a întărit și astfel am recitat-o în fiecare zi. Am început să facem cele cinci serii de exerciții la ora 3:40 în fiecare dimineață și făceam din nou al doilea și al cincilea exercițiu seara. Odată, am făcut al doilea exercițiu în picioare timp de trei ore. Deținutele au spus că am realizat o scenă frumoasă în celulă.
Această practicantă a clarificat adevărul pentru fiecare nou venită. Toate au fost de acord să se retragă din PCC și din organizațiile afiliate acestuia. Seara, toată lumea se așeza lângă mine și le povesteam întâmplările mele și ale familiei mele din timpul Mișcării Marelui Salt Înainte, al Foametei de Trei Ani și al Revoluției Culturale, precum și modul în care PCC a provocat greutăți poporului chinez. Le-am explicat ce s-a întâmplat în timpul masacrului din 4 iunie și despre instigarea provocată de PCC în cazul incidentului de așa zisă autoincendiere din Piața Tiananmen. Le-am povestit despre schimbările prin care am trecut după ce am practicat Falun Dafa și multe dintre ele au înțeles totul și au devenit susținătoare ale Falun Dafa.
Întâlnirea cu un avocat
Șase luni mai târziu, un procuror și un ofițer de poliție au venit să stea de vorbă cu mine. Mi-au pus câteva întrebări și apoi au plecat. Nu am mai primit nicio veste după aceea. Unele deținute m-au întrebat când pot pleca. Altele m-au întrebat de ce nu mi-au dat un răspuns. O deținută care fusese ofițer superior într-o bancă a spus: "Falun Dafa are un sprijin puternic în exterior. Cine ar îndrăzni să-i maltrateze aici?"
Apoi am fost anunțată că un avocat mă va vedea ceva mai târziu. L-am întrebat pe avocat dacă are de gând să pledeze vinovat sau nevinovat pentru mine, iar el mi-a răspus că va pleda "nevinovat", dar că aș putea fi compromisă de o altă practicantă, care ar putea primi o pedeapsă grea. I-am zâmbit și i-am spus: "Nu ei au ultimul cuvânt".
După ce am fost eliberată și am plecat acasă, o altă practicantă mi-a spus că avocatul a fost foarte emoționat de întâlnirea noastră și a spus că mergeam ca o domnișoară când m-am întors în celulă cu pași vioi și salutându-l cu bucurie pe gardian.
Transformare eșuată
Multe persoane au venit la mine și au pretins că mă vor transforma. Au spus multe, dar nu le-am ascultat deloc. Mi-au arătat videoclipuri și mi-au spus că Maestrul cerea bani pentru vindecarea bolilor. Am arătat spre așa-zisul maestru de Qigong și am spus: "Această persoană nu este maestrul meu". Au oprit videoclipul când au văzut că nu m-am lăsat păcălită de ei.
Au mai spus că Maestrul a afirmat una sau alta. I-am întrebat cum de nu am știut astfel de lucruri și le-am spus că nu am de unde să știu dacă ceea ce spun ei este adevărat sau fals. Au pornit calculatorul și astfel am avut ocazia să citesc articole din "Esențiale pentru o avansare ulterioară". Nu mai văzusem articolele Maestrului de aproape un an și eram încântată. Am citit rapid articolele, profitând câteva zile de această ocazie pentru a studia Legea, apoi și-au dat seama că am profitat de ei și au plecat. Practic, așa-zisa transformare s-a încheiat fără consecințe.
Proces ilegal
La un moment dat, am primit, în sfârșit, o notificare de audiere. Am trimis gânduri drepte pentru această ocazie, gândind că judecătorul și membrii juriului nu vor face o judecată greșită, pentru că nu eram vinovată pentru că practicam Falun Dafa, și astfel vor permite o cale de salvare pentru ei și pentru membrii familiilor lor, încât să beneficieze de protecție în viitor.
Avocatul meu a pledat nevinovat pentru mine. Discursul său a fost corect și sănătos. El a spus că practicanții Falun Dafa sunt niște eroi, iar eu am fost foarte emoționată auzind acest lucru.
Recâștigarea libertății
Timp de opt sau nouă luni nu am primit nicio veste. Într-o zi, am fost chemată și am fost eliberată. Vestea a venit atât de brusc, încât am rămas mută de uimire. Deținutele m-au înconjurat, m-au aplaudat și m-au îmbrățișat, râzând și plângând de bucurie. Cu greu aș putea descrie sentimentele trăite de mine în acel moment. Le-am rugat să aibă grijă de ele însele.
Pe tot drumul până la poartă am strigat "Falun Dafa este bună" și "Adevăr – Compasiune – Toleranță sunt bune". La poartă, recepționerul m-a întrebat ce crimă am comis. Eu am răspuns: "Falun Dafa este minunată, nu am comis nicio crimă". Cei doi tineri procurori din spatele meu au clătinat din cap și au spus: "Nu s-a comis nicio infracțiune".
Am știut că Maestrul mă protejase astfel încât să pot ieși liberă din centrul de detenție. Aș dori să profit de această ocazie pentru a le mulțumi practicanților pe care îi cunosc și celor pe care nu îi cunosc, pentru ajutorul lor altruist depus în procesul salvării mele.
Observații finale
Când alți practicanți m-au întrebat la ce mă gândeam pe când mă aflam în centrul de detenție, nu am știut ce să le răspund. Nu mă gândeam la copiii mei. Nu mă gândeam dacă voi fi persecutată. Nu am fost atașată de faimă, de interese personale sau de sentimente. Am avut un singur gând: "S-ar putea să am o sarcină neterminată pe care Maestrul mi-a cerut să o îndeplinesc aici și pe care nu am terminat-o încă."
Mi-am dat seama că dacă inima mea va fi liberă, voi fi și eu liberă, și că dacă inima mea nu va fi liberă, nu voi fi nici eu liberă, indiferent unde m-aș afla. Inima mea era alături de Maestru și de Dafa, așa că eram liberă. Îi mulțumesc foarte mult Maestrului. Dânsul a făcut totul pentru mine. Abilitățile și înțelepciunea de care am dat dovadă în centrul de detenție au fost date toate de Maestru.
Mulțumesc, Maestre, pentru salvarea ta plină de compasiune. Voi merge cu fermitate pe calea mea de cultivare și voi parcurge cu bine ultima etapă a căii pe care Maestrul a aranjat-o pentru mine.
Vă rog frumos să semnalați orice lucru care nu este în conformitate cu Legea.
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...