(Minghui.org) „Tu și companionii tăi o să aveți astfel de zile în viitor, în care o să vă luptați cu voi înșivă pentru a curăța mizeria și toxinele turnate în mințile voastre adolescente”, a scris Fang Fang în răspunsul ei la o scrisoare a unei presupuse persoane de 16 ani, ce o mustrase pentru criticarea reacției Partidului Comunist Chinez (PCC) la epidemie.
The Wall Street Journal a citat cuvintele de mai sus într-un articol, publicat pe 1 aprilie 2020, intitulat „O scriitoare din Wuhan se dezlănțuie împotriva mașinăriei comuniste chineze și devine un star online”.
Fang Wang, ce folosește pseudonimul Fang Fang, este o scriitoare de 64 de ani din Wuhan ce și-a povestit viața din timpul carantinei în jurnalele ei postate pe media socială chineză. Relatarea autentică despre chinul rezidenților din Wuhan din timpul carantinării în masă i-a câștigat laudele cititorilor și i-a atras milioane de vizualizări.
Un articol din New York Times publicat pe 16 aprilie 2020 a citat de asemenea pasaje din răspunsul lui Fang Fang pentru pretinsul adolescent. Ea a scris: „Copile, ai spus că ai 16 ani. Când aveam 16 ani era 1971, și dacă atunci cineva mi-ar fi spus că „Revoluția Culturală este o calamitate”, cu siguranță m-aș fi luat de el până când ar fi avut capul acoperit de sânge. Nu aș fi ascultat, chiar dacă ar fi încercat să discute cu mine timp de trei zile și trei nopți”. Ea a spus că fusese spălată pe creier când era mică, pentru a crede că orice făcea PCC era bun.
„Dar lasă-mă să îți spun, copile, că mai devreme sau mai târziu neîncrederea ta își va găsi răspunsul. Acel răspuns va trebui să vină de la tine. În 10 ani, poate în 20, va veni o zi când vei gândi: Uau, ce copilăros și josnic eram atunci” - explică ea - ,,pentru că până atunci vei fi devenit un alt tu, complet diferit. Bineînțeles, dacă o vei lua pe calea pe care acei ultra-stângiști vor să te conducă, poate nu vei găsi niciodată propriul răspuns”.
Scrisoarea adresată adolescentului rezuma iubirea nechibzuită a unor chinezi pentru PCC: de când a fost creat cu decenii în urmă, Partidul a spălat pe creier cetățenii pentru a se portretiza pe el însuşi în rolul de salvator al poporului chinez, pentru a-și menține puterea. O tactică pe care o folosește des este să instige la ură față de oricine îndrăznește să rostească adevărul sau să dezvăluie adevărata faţă a PCC.
Curajul lui Fang Fang de a documenta Wuhan sub carantină a transformat-o într-o țintă a PCC. Situația gravă descrisă în jurnalele ei și trăită de mulți rezidenți din Wuhan i-a ajutat pe mulți să vadă natura mincinoasă a PCC și nepăsarea acestuia față de viața umană.
Spălarea pe creier coordonată de PCC modelează opinia publică
„De când eram tineri, găseam Statele Unite ca pe o țară îndrăgită. Credem că se datorează faptului că SUA nu a ocupat niciodată China și nici nu a lansat atacuri către China. Fundamental, poporul chinez are impresii bune despre SUA datorită caracterului democrat și deschis la minte al oamenilor săi.”
Cuvintele de mai sus provin dintr-un articol publicat de ziarul oficial al PCC, Xinhua Daily, pe 4 iulie 1947. La doar câțiva ani mai târziu, PCC a etichetat SUA ca ,,imperialism vicios”. Schimbarea sa de atitudine era pentru a justifica participarea sa în războiul coreean. „Ar trebui să eliminăm orice gând de afinitate sau de frică față de SUA. În schimb, publicul larg trebuie să trateze SUA cu ură, aversiune și dispreț”, a instruit „O notificare din partea Comitetului Central al PCC pentru știri și propagandă”.
După cum scrie într-un poem din Wen Wei Po: ,,Cine bea sângele coreeanului? Cine bea sângele chinezului? Cine bea sângele lumii? Cine bea sângele americanului? Imperialismul american o face!”
Spălărea pe creier coordonată de PCC servește pentru a redirecționa atenția oamenilor și pentru a-și menține puterea. Oricine îndrăznește să nu fie de acord cu asta este etichetat ca parte a „forțelor anti-China” sau ,,anti-revoluționare” și este pedepsit.
Ceea ce unii chinezi nu reușesc să recunoască este faptul că PCC nu este China, și faptul că nu înseamnă că o persoană nu iubește China dacă nu e de acord cu PCC. Adolescentul menționat mai sus care a mustrat-o pe Fang Fang că nu iubește China este un astfel de exemplu. Și nu a fost singurul care a urât-o și i-a reproșat că nu era patriotă.
Ura deghizată în patriotism și naționalism
Fang Fang a scris în jurnal pe 23 martie: „Mă așteptam ca măcar unii oficiali să demisioneze [pentru că nu și-au îndeplinit atribuțiile] – ceva asemănător cu ceea ce s-a întâmplat în timpul SARS din 2003”. Ea a fost foarte dezamăgită: „Însă de data aceasta, niciun oficial nu a fost concediat sau obligat să demisioneze. Este amuzant că, deşi oficialii se învinuiau unul pe altul, acum dau vina pe Statele Unite [ca sursă a virusului].
Mulți internauți din China au atacat-o pe Fang Fang pentru că a dezvăluit ceea ce s-a întâmplat în Wuhan pentru a fi văzut de toată lumea. Unii dintre ei au numit-o „trădătoare” sau „că a încălcat interesele naționale”, iar alții au amenințat că vor angaja interlopi pentru a o ucide.
Fang Fang a spus că nu poate să facă nimic ca răspuns la aceste amenințări, dar s-a întrebat cine a postat atacurile vicioase.
Comparativ cu ceea ce s-a confruntat Fang Fang, unii căutători de adevăr au primit un tratament și mai dur. De exemplu, Xu Zhangrun, un profesor de seamă la cunoscuta Universitate Tsinghua, a fost arestat la domiciliu pentru criticarea liderului chinez Xi Jinping.
Ren Zhiqiang, un magnat pensionat, a fost, de asemenea, „dispărut” la mijlocul lunii martie, după ce a criticat conducerea lui Xi într-un eseu pe care l-a postat online, a relatat articolul mai sus menționat din Wall Street Journal.
Astfel de patriotism și de naționalism au fost abuzate de PCC pentru a-și consolida controlul ideologic. „Un restaurant din nordul Chinei a ridicat un banner pentru a celebra răspândirea virusului în Statele Unite. Un desen animat cu circulație largă a arătat că străinii sunt sortați în coșuri de gunoi.” - a raportat pe 16 aprilie The New York Times într-un articol intitulat „Pe măsură ce coronavirusul se estompează în China, naționalismul și xenofobia erup” - „Chinezii considerați că nu admiră suficient guvernul au fost supuși unor atacuri vitriolice online de către armata de „mici vânători de vulpi” ai Chinei, poreclă dată generației de tineri războinici digitali care sar la orice critică adresată Partidului Comunist Chinez”.
Încercarea de a exporta ,,iubirea” eșuează
Pe măsură ce alte țări se confruntă cu o creștere a cazurilor de infecție și deces, China a vândut provizii medicale altor națiuni pentru a-și arăta „iubirea” pentru comunitatea internațională. Cu toate acestea, încercarea sa de a se arăta ca un salvator al lumii și de a câștiga mai multă „iubire” de la propriii cetățeni a dat greș.
De exemplu, s-a constatat că 3,5 milioane de kituri de testare importate de Marea Britanie sunt neconforme. Marea Britanie a cerut să le returneze pentru ramburs. În mod similar, doar 20% până la 30% dintre kiturile de testare importate de Republica Cehă și Spania au trecut testele. Alte țări, precum Olanda, Slovenia și Irlanda, au avut, de asemenea, probleme similare cu consumabilele medicale defecte importate din China.
Confruntându-se cu returnările de produse și cu apelurile de responsabilizare a PCC pentru provocarea pandemiei, PCC a început să spună poporului chinez că alte țări urau China, când, de fapt, propria mușamalizare a focarului de coronavirus este de condamnat.
De exemplu, după ce PCC a anunțat carantinarea orașului Wuhan pe 23 ianuarie, Statele Unite au format o echipă de 13 profesioniști medicali de top, în speranța că vor sprijini Wuhan și vor preleva probe pentru investigații. Dar solicitările lor au fost respinse în mod repetat de PCC. Restul lumii a fost nevoit să plătească un preț uriaș atunci când nu a avut informații precise din China ca să se pregătească pentru pandemie.
Multe țări au fost trezite acum la realitate. „În ultimele zile, liderii străini, chiar și din țări prietenoase precum Iranul, au pus la îndoială infecțiile și decesele raportate de China”, a relatat The New York Times pe 8 aprilie într-un articol intitulat „Bătălia Chinei cu coronavirusul este în declin”.
Locuitorii din Wuhan se trezesc la realitatea aspră
În timp ce unii chinezi încă se lasă înșelați de PCC, mulți rezidenți ai epicentrului, Wuhan, s-au trezit la realitatea dură a indiferenței PCC față de viață.
Pe 23 martie, locuitorilor din Wuhan li s-a spus să ridice urnele celor dragi care au murit din cauza virusului. Au existat cozi lungi de așteptare la casele de pompe funebre, unde o medie de 500 de urne pe casă mortuară au fost programate pentru distribuire în fiecare zi până la Festivalul Qingming (cunoscut și sub numele de Ziua Măturării Mormântului), pe 4 aprilie. Cu opt pompe funebre în Wuhan, numărul de urne (500x8x14) s-ar traduce în peste 40000 de decese.
Oamenii nu aveau voie să facă poze sau videoclipuri ale locurilor de preluare. Oricine a încercat să sfideze ordinul a fost oprit de polițiști în civil și de membri ai personalului. Cei care au fost acolo pentru a ridica urne trebuiau să fie însoțiți de supraveghetorii lor de la locul de muncă sau de personalul din comitelele lor de cartier. În caz contrar, nu s-ar fi distribuit urne. Mai mult, urnele trebuiau îngropate imediat după aceea.
Voice of America (VOA) a raportat povestea lui Zhang Jun, rezident în Wuhan, pe 4 aprilie. Tatăl lui Zhang, în vârstă de 76 de ani, a murit pe 1 februarie. El a contactat casa mortuară la începutul lunii martie și i s-a cerut să aștepte un aviz de la Centrul de Comandă pentru Prevenirea și Controlul Epidemiei din oraș. El a mai sunat o dată la mijlocul lui martie, și a primit același răspuns.
În final, Zhang a refuzat să mai ridice urna tatălui său, deoarece a refuzat să fie acompaniat de cineva de la locul său de muncă pentru a o ridica, simțind că este monitorizat în timp ce se ocupa de treburile personale. El a spus că e dezgustat de politică.
Un alt rezident din Wuhan, al cărui tată a murit de asemenea din cauza virusului, a fost de acord: „Este asta o înmormântare? Aceasta nu este altceva decât monitorizare. Ei îndeplinesc o sarcină politică – o sarcină de menținere a stabilității. De-a lungul întregului proces – de la internarea în spital, tratare, până la moarte și înmormântare – ne simțim confuzi și nu există demnitate”.
Spuneți „Nu” Partidului Comunist Chinez
Pe 18 martie, The Epoch Times a propus ca virusul să se numească virusul PCC datorită mușamalizării continue și a dezinformării Partidului Comunist Chinez. Josh Rogin, cronicar pentru The Washington Post, a fost de acord. În articolul său din 19 martie intitulat „Nu dați vina pe China pentru coronavirus – dați vina pe Partidul Comunist Chinez”, el a scris: ,,Haideți să îl numim ,,virusul PCC”. Asta este mai precis și îi ofensează doar pe cei care merită acest lucru”.
În timp ce virusul PCC devastează lumea, este timpul ca acei chinezi care încă mai cred în minciunile Partidului Comunist să se gândească dacă iubirea lor nechibzuită pentru PCC a permis regimului să mușamalizeze în continuare pandemia și să provoace daune mari Chinei și altor națiuni. E nevoie ca ei să se distanțeze de regim pentru siguranța și liniştea lor.
CATEGORY: Perspective
RELATED ARTICLES
▪ Low-level CCP Officials Face Sanctions from US and Other Countries for Persecuting Falun Gong
▪ Chinese Communist Party Officials Harass Falun Gong Practitioners in the “Zero-out” Campaign
▪ Lessons in History: How a China Scholar Misread the Chinese Communist Party Twice
▪ 2020 Year in Review: Top 10 News Items
▪ WeChat and TikTok Help the CCP Spread Its Thought Control Overseas
▪ Flathead Beacon Reader’s Letter: “Severing Ties with the Chinese Communist Party”
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...