(Wattana Bo-facebook)
(Minghui.org) (Continuarea părții 1)
Am fost dusă la Închisoarea pentru femei Harbin din provincia Heilongjiang pe 17 octombrie 2003, în ciuda faptului că nu puteam merge, sufeream din cauza unei tumori mari și eram extrem de slăbită. Lu Qinghua, șefa Secției Adunări, mi-a cerut să mă târăsc în închisoare, ceea ce am refuzat să fac. Au trebuit să tocmescă pe cineva care să mă ajute să trec de poarta închisorii. Apoi patru deținute m-au preluat.
Suferință în Secția Adunări
Când am fost dusă pentru prima dată la Secția Adunări, pentru că nu puteam merge, cele două deținute desemnate să mă supravegheze trebuiau să mă ducă la toaletă. La început, când m-am ghemuit și m-am ridicat, picioarele mă dureau extrem de tare. Starea aceasta a durat mai mult de o lună.
Practicanților nu li se permitea să facă exercițiile în închisoare. Cu toate acestea, cu ajutorul unei deținute din orașul meu natal, am putut practica exercițiile noaptea. Treptat, am putut să stau în picioare și îmi puteam mișca încet picioarele.
Odată am fost chemată la Wang Xiaoli, adjuncta secției, în biroul ei, pentru că am refuzat să răspund cu cuvintele recomandate. Am mers acolo cu ajutorul deținutelor. Când i-am spus lui Wang că am refuzat să fac asta pentru că nu am comis nicio infracțiune, ea m-a pălmuit de peste 20 de ori. I-am spus lui Wang fără nici o ranchiună: „Noi, practicanții Falun Gong, suntem cu toții oameni buni. Nu e bine pentru tine să mă lovești așa”.
Câteva zile mai târziu, șefa secției, Lu Jinghua, m-a chemat la biroul ei și mi-a cerut, de asemenea, să răspund cu cuvintele recomandate. Am refuzat, folosind același motiv - nu eram o infractoare. Era furioasă și m-a lovit cu pumnii în față. Am fost bătută până am căzut la pământ și din nas îmi curegea sânge. Nu am putut să mă ridic timp de 20 de minute. Era sânge pe fața mea, pe corpul meu și pe podea.
După ce practicantele au cerut conducerii penitenciarului să ne permită să facem exercițiile seara, pe 20 decembrie 2005, am fost duse toate într-o celulă. Am făcut exercițiul de meditație (al cincilea exercițiu al Falun Gong) în celulă în seara aceea. A doua zi, când Wang Xiaoli a venit la muncă și m-a întrebat ce am făcut în noaptea precedentă, i-am spus că am făcut unul dintre exerciții. A ordonat câtorva deținute, inclusiv lui Xiao Lihua, să mă târască în biroul ei.
Mâinile îmi erau încătușate una de cealaltă, o mână trecea peste umăr, iar cealaltă era ridicată la spate. Am fost încătușată așa o zi întreagă. Durerea extremă m-a făcut să leșin. O deținută, pe nume Fu mi-a spus că a trebuit să mă resusciteze. Apoi am fost forțată să stau nemișcată pe o suprafață de pardoseală de mărimea unei cărămizi pentru o lungă perioadă de timp. Când mi s-a permis să mă întorc în celulă, nu am putut să-mi mișc picioarele. Nu m-am putut ghemui să folosesc toaleta. Aveam o tăietură profundă sângerândă la încheieturile mâinilor, cauzată de cătușe, și nu am putut să văd cu ochiul stâng câteva zile.
Iunie 2006: Suferință în Secția nr. 6
Am fost transferată la Secția nr. 6 în iunie 2006. Deținuta Na Lili, o criminală, a fost repartizată să mă supravegheze. Pentru a mă obliga să renunț la credința mea, m-a forțat să stau pe un scaun mic de plastic după micul dejun, în fiecare dimineață. Trebuia să stau drept, iar spatele să nu fie sprijinit de perete. Nu mi se permitea să închid ochii și nici să mă mișc. Dacă nu respectam ordinele, mă bătea. Am fost chinuită de ea așa timp de patru luni.
Octombrie 2006: Suferință în Secția nr. 1
Am fost transferată la Secția nr. 1 în octombrie 2006, unde am fost nevoită să stau nemișcată pe un scaun mic de plastic între orele 7:30 și 20:00 zilnic. Șezutul meu a devenit foarte dureros. Mă durea stomacul. Nu aveam voie să vorbesc cu alți practicanți și eram supravegheată chiar și atunci când foloseam toaleta.
Sun Shulian, o criminală de 60 de ani, mi-a lovit brațele cu un mâner de mop în timp ce practicam exercițiile. Dar nu am renunțat să fac exercițiile. Situația a durat mai mult de o lună și jumătate. Însă am tratat-o cu bunătate, deoarece fusese înșelată de Partidul Comunist Chinez (PCC). În cele din urmă, a fost mișcată și a spus: „Nu ai făcut rău nimănui făcând exercițiile. Te-am bătut, dar nu m-ai urât niciodată. Nu te voi mai lovi. Fă ce vrei. Nu mă voi mai amesteca”.
Deoarece am refuzat să port uniforma închisorii, nu mi s-a permis să merg la toaletă de la 5:30 dimineața până la 8 dimineața a doua zi. Am avut dureri de cap și de stomac din cauza faptului că nu m-am dus la toaletă timp de 16 ore. Am avut scaune cu sângerări timp de aproape trei luni.
Deținuta Lu Shanshan și alte patru sau cinci deținute nu m-au lăsat să mă spăl pe față într-o zi din iulie 2012. M-au apucat de păr și m-au ținut cu fața în chiuvetă timp de două-trei minute. Mă sufocam și nu aveam posibilitatea să respir. După ce s-a întors la celulă, Lu Shanshan a continuat să mă bată și să mă lovească cu picioarele. Bătaia a durat mai mult de 20 de minute.
Iulie 2012: Spălarea creierului
Toți practicanții Falun Gong erau încarcerați în două secții de închisoare pentru spălarea creierului în iulie 2012. Am fost dusă în Secția Adunări timp de 13 zile și privată de somn tot acest timp.
Șase deținute, inclusiv Du Haixia și Jiang Minqing, au fost desemnate să mă supravegheze. Au rupt unul din cele patru picioare ale unui scaun mic din plastic și m-au forțat să stau pe el. Când mă așezam pe scaunul stricat, mă tot dezechilibram și cădeam pe spate. Ori de câte ori închideam ochii, îmi înțepau pleoapele cu o scobitoare. Eram atât de somnoroasă, încât aș fi putut adormi și cu ochii deschiși.
Când nu aveam mintea limpede din cauza privării de somn, deținutele mi-au luat mâna și m-au făcut să semnez așa-numita declarație de garanție. Apoi, mi s-a permis să stau pe un scaun bun din plastic, cu patru picioare. Când deținutele mi-au spus că am semnat declarația de garanție, am simțit o durere mare în inimă. I-am spus lui Shi Gonghui, șefa închisorii, că voi rămâne fermă în credința mea.
Starea mea fizică s-a înrăutățit. Durerea de stomac a devenit foarte severă. Tumora din stomac s-a dovedit a fi foarte mare. Am fost dusă la spitalul închisorii în martie 2013.
Martie 2013: Suferință în spitalul închisorii
În secția spitalului închisorii erau 24 de deținute. Patul meu era chiar sub camera de supraveghere. Am încercat să fac exercițiile, dar patru deținute, inclusiv criminala Li Jinlian, m-au ținut strâns și nu mi-au permis să le fac. Situația a durat mai mult de o săptămână. Într-o zi, Li Jinlian m-a țintuit la pământ și m-a bătut cu pumnii. Mi-a înfipt genunchiul în coaste. Mi-a rupt coasta stângă și am stat întinsă pe podea, fiind incapabilă să mă mișc.
Cineva mi-a sugerat să o dau în judecată pe Li Jinlian. La fiecare trei ani, fiecare deținută avea ocazia să-și reducă pedeapsa cu închisoarea. Dacă aș fi dat-o în judecată, ar fi ratat acea șansă. Dafa ne învață să îi tratăm pe alții cu bunătate. Nu am dat-o în judecată și am tratat-o în continuare cu bunătate. Apoi m-a lăsat în pace și a spus că practicanții Falun Gong erau toți oameni buni.
15 mai 2017: Eliberată din închisoare
Urma să fiu eliberată după 14 ani de detenție, pe 15 mai 2017. La instrucțiunile lui Yi Ping, șefa secției spital, deținuta Wang Yanhong m-a dus la clinică pentru a efectua așa-numitul „control intern”. Această verificare internă necesită ca persoana să fie dezbrăcată în timp ce este verificată pentru a vedea dacă ascunde ceva în interiorul vaginului. Era foarte jignitor. Am refuzat să fac un astfel de „control intern”. Așadar, doctorița deținută Zhang Surong mi-a făcut o scanare cu ultrasunete.
Apoi Yi Ping le-a instruit pe deținute să mă îmbrace în uniforma închisorii. Am refuzat. Refuzasem să port uniforma închisorii pe toată durata detenției, ca protest al încarcerării mele ilegale. Cinci sau șase deținute m-au îmbrăcat forțat în uniforma închisorii. Am refuzat să plec. M-au târât afară. Am tot strigat „Falun Dafa este bună! Adevăr-Compasiune-Toleranță sunt bune! ” M-au lăsat jos, lângă poarta închisorii nr. 2. Am refuzat să merg mai departe. Când un gardian de la Poarta nr. 2 a ieșit să verifice, i-am spus că voi pleca dacă mi se va permite să scot uniforma închisorii. Am dat jos uniforma. La Poarta nr. 2, gardianul mi-a cerut să spun cuvintele de rutină ale deținuților și eu am refuzat. Când m-a întrebat cum mă cheamă, i-am răspuns. În cele din urmă, mi s-a permis să plec. Familia mea așteptase aproape trei ore în fața închisorii.
Din cauză că am încercat să fiu o persoană bună, am fost încarcerată ilegal timp de 14 ani într-o închisoare întunecată a PCC. Prețioșii mei ani, peste 5.100 de zile și nopți, au fost petrecuți în închisoare. De la 40 de ani până la 54 de ani, am îndurat situații de viață și de moarte și am reușit să ies în viață din bârlogul demonului. Nu numai că am suferit persecuții fizice și psihice, dar am suferit și mari pierderi financiare. Și familia mea a suferit enorm.
După ce am fost eliberată, am aflat că părinții mei de 80 de ani muriseră. Mama tot întreba de mine înainte de a muri, dar nu mi s-a permis să o văd. Ceea ce am suferit în timpul persecuției este de neconceput, și astăzi încă mă cutremur când mă gândesc la asta.
Cu toate acestea, ceea ce am descris este doar vârful aisbergului a tot ceea ce PCC a făcut practicanților nevinovați în ultimii 20 de ani.
(Sfârșit)
CATEGORY: Accounts of Persecution
RELATED ARTICLES
▪ Changchun Woman Incarcerated Four Years for Her Faith in Falun Gong
▪ Mother of Two Sentenced to Prison for Her Faith
▪ Shandong Woman, 70, Faces Trial for Distributing Materials about Her Faith
▪ Additional Persecution News from China – October 17, 2020 (20 Reports)
▪ Woman in Her 70s Tried for Her Faith, Prosecutor Changes Case Description in Indictment
▪ 14 ani de închisoare: Cum m-a ajutat credinţa să supravieţuiesc torturii PCC (partea a 2-a)
* * *
Puteţi tipări la imprimantă şi puteţi transmite toate articolele publicate pe Clearharmony, dar vă rugăm să menţionaţi sursa.
citiți în continuare ...